Edgar Cayce şi Păzitorul Pragului

Este prima data in viata cand ma intalnesc cu aceasta realitate oculta. Toate traditiile vorbesc despre ea intr-o unanimitate desavarsita. Initiatii de odinioara aveau de parcurs un intreg "drum de luptator" inainte de a li se permite accesul la mistere. Pazitorul Pragului pazeste comorile la intrarea palatului fermecat: el incearca sa stea in calea scepticilor, pungasilor, a oamenilor care n-au atins un nivel satisfacator. Dar cel care va avea curajul sa-l doboare va fi primit la "Popasul Preafericitilor" sau al Zanelor...

In Geneza, Heruvimul cu spada de foc le interzicea oamenilor decazuti intrarea in paradisul terestru. Cartea Mortilor si textele vechi din Egipt dezvolta din belsug aceste teme. In miturile grecesti, Pazitorul Pragului era intotdeauna o fiara dintr-o specie greu de definit Meduza, Hidra, Himera, Cainele Cerber care pazea Infernul, Sirenele... In Grecia, ca si in Egipt, misterele nu erau dezvaluite oricui: trebuia sa cunosti consemnul! Daca initiatul rata una dintre probele parcursului, esecul se sanctiona cu moartea.

Cel mai remarcabil dintre aceste mituri grecesti este cel al expeditiei argonautilor. Exista o comoara: lana de aur, simbol al Cunoasterii. Nu se poate ajunge la ea, decat omorand Balaurul care o pazeste. lason, fiul regelui din Argos, isi aduna un echipaj de eroi greci celebri, impreuna cu care se imbarca pe vaporul numit cum se cuvine -Nava Argo. Dupa o serie de peripetii, va ajunge la obiectiv si, prin iscusinta vrajitoarei Medeea, va putea invinge Balaurul. Iason va lua lana si va pleca, bine sanatos, spre Argolida (cu Medeea la bord!).

In Evul Mediu, Pazitorul Pragului este aproape intotdeauna un Balaur - ruda cu balaurul Sfintului Gheorghe. Mitologia crestina ii atribuie un profil diabolic, fara sa arate rolul sau util in triere.

Or, printre lecturile lui Cayce, exista una foarte, foarte misterioasa, unde el vorbeste de fiinte care indeplinesc functia de Pazitori ai Pragului. Este vorba de faimoasele profetii despre Egipt, unde sunt anuntate descoperirile arheologice care vor fi curand facute pe platoul Gizeh, in sala subterana unde dorm Arhivele Atlantidei.

Sl CAND VOR FI REGASITE ACESTE ARHIVE ?

"O camera, sau mai degraba un culoar, merge de la laba dreapta a Sfinxului pana la aceasta intrare a Salii Arhivelor (...) Dar nu se poate intra acolo, fara a intelege aceste mistere."

Si iata fraza semnificativa; cititi-o cu atentie:

"Pe aceasta cale nu se va trece, decat daca se intelege faptul ca nu se va permite trecerea dincolo de aceia care au fost lasati ca pazitori, inainte de implinirea perioadei de regenerare a lor in Munte (Piramida), sau când începe a cincea rasa-radacina." (Lectura 5748-6)

Am dat partial acest pasaj la pagina 222 din volumul I al Universului lui Edgar Cayce. Iata textul englez, foarte obscur: "This way will not be entered without an understanding, for those that were left as guards may not be passed until after o period of their regeneration in the Mount, or the fifth root-race begins." (Lectura 5748-6)

Sa reluam analiza: The Mount (Muntele) inseamna muntele facut de mana omului, adica Marea Piramida, pe care Cayce o numeste astfel in multe lecturi. A cincea rasa-radacina inseamna noua rasa de oameni, cea din Era Varsatorului, care va veni in curand (si o vedem deja profilandu-se, prin reactiile uluitoare ale copiilor nostri). Dar inainte de sosirea acestei noi rase, trebuie sa se petreaca multe lucruri: inversarea axei polilor si intoarcerea lui Christos. Altfel spus, un sfarsit de secol foarte agitat si o noua constientizare. Aceasta "noua rasa" este anuntata de toti marii clarvazatori si numai atunci se va putea deschide Sala Arhivelor si se va intelege valoarea ei. Pana atunci este inutil: s-a vazut cum generatii intregi de arheologi si-au rupt dintii in pietrele din Gizeh. Cei care au fost lasati ca pazitori fac totul ca sa-i opreasca: masinile se infunda cu nisip, ordinatoarele sunt bruiate, ultrasunetele o iau razna etc. Atunci se descopera pe ici pe acolo, spre consolare, o nava solara sau o pisica mumificata, dar nu este inca descoperirea secolului...

Traducand aceste lecturi, mi-am pus multe intrebari despre natura acestor garzi. Asa cum este turnura frazei in context, e vorba de "fiinte" - ingeri sau demoni? Aceste santinele nu sunt niste statui inerte, pentru ca sunt inca active (ele impiedica trecerea mai departe!) si pentru ca ele vor trebui sa-si termine cariera printr-o regenerare in maruntaiele Marii Piramide. Este vorba oare de entitati negre, care vor trebui sa se purifice? De entitati prizoniere? Cayce le deosebeste de Sfinxul care a fost pus acolo ca o santinela, ca un paznic (al pragului) ("as a sentinel or guard"). Acesta este un paznic neinsufletit, vizibil pentru toti. Dar cei despre care vorbeste el sunt mai multi (el spune: "those that were left" – cei care au fost lasati) aratand ca exista mai multe entitati, distincte de Sfinx.

Nu simt aceste entitati ca pe niste mici spirite ale Naturii, de genul varcolaci sau spiridusi, ci ca pe niste spirite importante, ca zanele majore, dotate cu mari puteri, despre care am vorbit.

Ar mai exista si entitati create de om, datand dintr-o epoca in care oamenii erau mult mai priceputi la magie, decat astazi. Aceste entitati "sunt sentinele implacabile care pazesc, la ordin, anumite locuri sau anumite comori ascunse. Acesti pazitori incoruptibili au fost programati la nastere ca niste masini - sa implineasca o anumita functie. Atata timp cat mecanismul functioneaza, vor executa ordinul primit, fara sa strecoare vreodata nici cea mai mica nuanta personala (...). Se poate ca aceste entitati au fost create de catre un singur om sau de un grup de persoane (...). Se cunosc cazuri cand entitatea programata (...) isi indeplineste functia si la sute de ani dupa moartea creatorului sau. Aceasta este adeseori cauza nenorocirilor sau accidentelor inexplicabile. Arheologii, jefuitorii de morminte vechi, sunt uneori victime ignorante ale acestor paznici invizibili. Si nascocitorii comorilor ascunse, fara sa stie, se confrunta cu riscuri de temut". Aceste randuri ii apartin lui Roger de Lafforest, care a lucrat mult asupra acestui subiect si colectioneaza marturiile. Colaboratorul lui Roger de Lafforest, prietenul meu Louis Viel (care anima cu brio atelierele noastre de geobiologie) este foarte atent la asemenea prezente. Avem in Franta (ca si in Elvetia, Italia, Anglia, Belgia...) un foarte mare numar de sanctuare vechi - pe care nu trebuie sa le mai tulburam. Blestemul vechi impotriva violatorilor de morminte functioneaza inca in multe cazuri. În cursul ultimei mele calatorii in Egipt m-am ferit sa vizitez anumite hipogee (morminte subterane, n. tr.): egiptenii avand in antichitate reputatia de foarte mari magicieni (Biblia o spune si ea). Sunt convinsa ca unele din ritualurile lor mai lovesc inca...

Dar sa ne intoarcem la Egipt: toate la timpul lor. Daca nu s-a putut intra inca in Sala Arhivelor, este pentru ca nu avem inca nivelul spiritual cerut.

Descoperirea nu serveste la nimic, daca nu suntem capabili s-o interpretam corect. Materialismul vascos in care se zbat scolile arheologiei occidentale le ofera o perspectiva limitata. (...) 

Sursa: Editura For You