“Cea mai intunecata ora este cea de dinainte de zori.” Euripide
In viata de zi cu zi, cea mai neagra ora a devenit expresia de consolare, atunci cand cineva sau chiar noi trecem printr-un moment greu al vietii. In momentele intunecate ale vietii, ne reamintim ca lucrurile vor merge mai bine. Ca majoritatea frazelor folosite in limbajul comun, transmise din generatie in generatie, exista un adevar spiritual sau o lege mai profunda, exprimata de zicala. Noaptea neagra a sufletului este momentul in care nu mai simtim legatura cu Divinitatea si punem sub semnul intrebarii chiar scopul calatoriei noastre spirituale.
Ideea de noapte neagra, mentionata sub diverse nume, se gaseste in invataturile esoterice ale fiecarei structuri de credinta. Ca in majoritatea scrierilor voalate, ideea de noapte neagra este o metafora a experientei umane de a trai in intuneric, fara Lumina Divinitatii. In plan fizic folosim lumina pentru a vedea calea. In sens spiritual, Lumina reprezinta cunoasterea spirituala si esenta Divinitatii.
Cei mai multi dintre noi ne putem aminti de o vreme in care ne intrebam asupra directiei in care se indreapta practica si calatoria noastra spirituala. Exista momente cand simtim ca nu facem nici un progres, ca viata nu ne este mai buna, desi muncim din greu. Viata noastra nu se schimba. Cand ne gasim in aceasta postura, gama de raspunsuri emotionale merge de la un sentiment moderat de descurajare, la unul acut si la dorinta de a renunta la munca noastra. La urma urmei, suntem fiinte umane si traim intr-o lume bazata pe ego, in care realizarile si implinirile sunt importante. Vrem sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Asa cum stim, relatia dintre progresul nostru spiritual si viata in lumea fizica nu suporta comparatie. Exista momente in care nevoia de a ne cuantifica si califica avansul spiritual intrece orice comparatie materiala. In timpul noptii negre, asemenea ganduri si sentimente pot fi intense.
Asta este partea grea a calatoriei. Cand suntem prinsi in emotiile noastre, ne este greu sa ne concentram pe intentii. Putem chiar spune ca stapanirea comportamentului nostru emotional reprezinta calatoria spirituala. Realizarea unui efort constient, pentru a pasi dincolo de limitarile gandurilor si sentimentelor noastre, ne deschide catre Divinitate. Facand acest pas, incepem sa traim o viata fara separarea determinata de constiinta de sine. Cand incepem sa ne disciplinam, pentru a schimba modul in care gandim si felul in care raspundem la evenimentele din viata, schimbam energia din viata noastra. Daca nu ne mai gandim si nu mai simtim doar despre noi, incepem oare sa traim intr-o singura constiinta, in relatie cu Divinitatea? Noaptea neagra aduce in centrul atentiei efectele monologului nostru interior.
O alta situatie care determina noaptea neagra este starea din ce in ce mai avansata a constientei noastre. Sunt momente cand cunoasterea depaseste capacitatea de a practica o deprindere noua sau de a sti cum sa o folosim. Periodic, la nivel fizic primim informatii de la vocea tacuta din interiorul nostru. In aceste momente, sufletul vorbeste mai tare decat mintea si avem certitudinea ca facem progrese. Calatoria spirituala este procesul prin care dobandim experienta de viata si ea cuprinde cunostintele pe care le-am dobandit. Urmarea poate fi ca devenim mai pasnici in viata noastra si nu mai lucram in conformitate cu un mod de gandire si un comportament incompatibile cu persoana care aspiram sa devenim. Rezultatul este intelegerea mai profunda a Divinitatii si a noastra.
Unul dintre pasii pe care ii putem face, atunci cand ne gasim in noaptea neagra este sa ne concentram pe rememorarea vietii noastre. Este procesul prin care facem un pas inapoi si ne observam viata, fara ca filtrele emotionale sa ne creeze iluzii. Este un mod de a satisface nevoia emotionale pentru progres si pentru atingerea unei unui nivel superior de constientizare. De exemplu, cea mai simpla intrebare pe care ne-o putem pune este “Ne place persoana care am devenit?” Observand din afara schimbarile pe care le-am facut in atitudinea fata de viata si in abordarea ei, ne vom concentra asupra vietii noastre. La un moment dat, ne aflam in noaptea neagra, poate chiar din acest motiv. Sunt momente cand emotiile actioneaza impotriva noastra si creeaza teama care ne impiedica sa ne concentram. Daca suntem pe calea spirituala, crezand ca, fiind spiritualizati, eliminam toate provocarile pe care le aduce viata, atunci vom fi cu siguranta dezamagiti. De fapt, abordarea caii spirituale cu inima deschisa poate accelera desfasurarea si rezolvarea conditionarilor karmice din viata noastra.
Mileniul in care traim reprezinta nenumarate fatete ale noptii negre pentru intreaga omenire. Se depaseste conditionarea karmica a unei persoane si seamana mai mult cu conditionare karmica a unui grup. Exista multe evenimente in lumea noastra, care ne fac sa ne intrebam incotro ne indreptam, ca omenire si ca planeta. Desi suprafata Pamantului este scena noastra si locul unde cautam simptomele, noaptea neagra este o experienta spirituala. In acest context, trebuie sa ne intrebam ce a fost pus in miscare in acest moment al noptii negre, pentru ca omenirea sa faca un salt inainte, la ivirea zorilor?
Mai trebuie luat in considerare un aspect al noptii negre. Cand ne incepem calatoria spirituala, raspundem vibratiilor directionate de Divinitate catre noi. Aceasta atractie este diferita de tot ceea ce exista in constiinta noatra umana. De fapt, este un semn de karma spirituala “buna”. De-a lungul mai multor vieti, am lucrat din greu sa avem vibratia trupeasca si spirituala din aceasta incarnare. Ori de cate ori credem ca putem sa parasim calea si calatoria, emanatiile Divinitatii ne trag inapoi pe drumul nostru. In mod clar, nu avem controlul complet atunci cand vine vorba despre acest aspect al fiintei. Noaptea neagra reprezinta darul nostru pentru liberul arbitru. La scara universala, este logic ca exista momente in care ne oprim ca sa aflam unde suntem si cine devenim. Partea grea a noptii negre este ca ne simtim singuri si deconectati de la Energia care ne sustine calatoria. Punand la indoiala ceea ce credem, facem un pas sanatos pentru noi, din mai multe motive, pentru ca dobandim claritate si ne concentram asupra calatoriei noastre. Calea spirituala este ocazia de a ne cunoaste Divinitatea direct, nu dintr-un context intelectual.
Cum vom sti ca am lasat in urma perioada noptii negre? Exista cateva semne. Cel mai puternic eveniment care marcheaza zorile poate fi un influx fizic de cunoastere. Acesta poate fi de natura personala sau spirituala. Poate ca intr-o zi ne trezim cu intelegerea clara a perioadei prin care am trecut si vom sti intelesul noptii. Rezultatul poate fi o schimbare profunda in noi. Stim ca suntem diferiti de cum eram inainte si simtim o dorinta puternica de a merge inainte. Poate aparea un nou invatator sau gasim un nou subiect spiritual de investigat. Pot exista manifestari fizice – de exemplu, mutarea sau schimbarea locului de munca. Oricare ar fi indiciile, noaptea neagra se inchieie cu un minunat rasarit de soare.
Iata o lista partiala de atribute pentru noaptea neagra:
– Sentimentul de pierdere a legaturii cu Divinitatea
– Credintele noastre nu mai au nici un inteles
– Sentimentul de stagnare in necunoscut
– Sentimentul de deconectare de toti si de toate
– Schimbarea este pe cale sa aiba loc
Ce putem face?
– Sa acceptam ciclul cu tot ce aduce – emotivitate, neacceptare si singuratate
– Continuarea practicilor care ne-au oferit consolare in trecut – meditatie, refugiu si incantatii
– Pastrarea credintei si increderii, stiind ca urmeaza o cotitura
– Evaluarea a ceea ce am fost si ce ne-a adus in noaptea neagra
Chiar daca de data asta nu sunteti in noaptea neagra, intrebarile de mai jos va vor ajuta sa va concentrati calatoria. Puteti folosi lista de mai jos, pentru meditatie si rugaciune zilnica in urmatoarele saptamani:
– Care este scopul calatoriei mele spirituale?
– Care este conceptia mea despre Divinitate?
– Cine sunt eu ca fiinta spirituala?
– Care sunt pasii pe care ii pot face, pentru a-mi intari angajamentul de a ma dezvolta spiritual?
– Care mi-ar placea sa fie rezultatul practicii spirituale?
Sursa: drumuricatretine
O, da, asa este...sunt in plina noapte, si ma simt cu totul parasita de ingeri, desi teoretic stiu ca nu e asa..dar nu-i usor deloc.Din pacate nu reusesc sa gasesc forta in mine sa strabat aceasta perioada,am senzatia ca nu mai stiu si nu mai pot nimic...ma rog sa treaca...si astept rasaritul...
RăspundețiȘtergereminunat, multumesc! ;-)
RăspundețiȘtergereSalut Daniel . Citeste si tu , te rog , ce am primit de la un prieten bun : Pe mine nu mă interesează biserica ortodoxă. Eu nu confund pe Dumnezeu cu religiile lumii şi nu am să mă închin niciodată oamenilor, fie ei chiar preoţi. Mă închin lui Dumnezeu, Arhitectului şi Constructorului Universului, Maicii, Fiului, Duhului Sfânt.
RăspundețiȘtergereIerarhiile cereşti le vom vedea când vom fi acolo.
Şi atunci mă folosesc de toţi maeştrii ascensionaţi, care prin ceea ce au făcut au adus un plus de lumină şi bunătate lumii. Prefer un budist care îşi vede de drumul lui unui creştin care ucide pentru Hristos!
M-a lasat fara cuvinte! Tu ce zici?
foarte interesant ceea ce am citit . pot spune ca sunt pe cale sa ies din aceasta stare/perioada pe ca o vad descrisa cu suficient de multe detalii aici.
RăspundețiȘtergeretotul este foarte real si senzatiile de decadere,dezorientare,nemultumire fata de propria persoana sunt cele care te domina in tot acest timp. in cazul meu cred ca toate se datoreaza unui sentiment de neputinta, "vinovatie" deoarece legatura cu divinitatea nu o mai simti fizic asa cum ai cunscut-o si este greu de conceput si acceptat ca dupa ce ai studiat unele lucruri poti face greseli care sa te aduca spiritual acolo unde credeai ca nu ai sa revii foarte curand.
mi-a prins foarte bine aceasta lectura care-mi confirma faptul ca e doar o perioada tranzitorie in calatoria noastra spirituala ,o perioada de analiza si sendimentare a invataturilor .
Apropo de schimbari majore in stilul de viata/locul de munca/societatea in care traiesti. In Rusia exista comunitati intregi de fosti milionari/manageri de top la megacorporatii, care au ales un stil de viata complet lipsit de confortul "cizilizatiei" noastre actuale....au renuntat la tot : bani, masini, tv, curent electric, mananca numai ce cultiva. Sunt oameni care si-au dat seama de cercul vicios in care te trage societatea actuala si au vrut sa iasa din ea ! Personal ii admir si chiar ma gandesc serios sa adopt o cale similara pe viitor.
RăspundețiȘtergereDaniel, oare exista si in Romania astfel de comunitati, macar pe cale de a fi formate.....? Cred ca suntem multi cei ce vor sa iasa din confortul asta fals, de "carton", care te face sa devii din ce in ce mai lipsit de esenta, de divinitate...
Daca a auzit cineva de existenta unor astfel de comunitati si pe plaiurile noastre va rog sa dati un semn....
Diana poate te intereseaza proiectul Apusenii Verzi. mai multe informatii gasesti aici: http://www.facebook.com/ApuseniiVerzi?sk=wall
RăspundețiȘtergereAcea noapte a sufletului a cunsocut-o până şi Iisus, atunci când a strigat la Tatăl să nu Îl părăsească. Noi, ceilalţi, ce să spunem? Fiecare dintre noi a trecut prin ea, şi poate nu numai o dată. dar partea curioasă este că nu învăţăm nimic din fostele "nopţi" - nu putem înţelege că sunt trecătoare, şi de fiecare dată avem senzaţia aceea de nedreptate, de suferinţă, de neînţelegere.Nu ni se poate întâmpla tocmai nouă, sau, nu din nou! Chiar, nici acum nu pot înţelege de ce, după ce au trecut anii, şi ai căpătat o cunoaştere, o experienţă, chiar o oarecare înţelepciune, şi te-ai străduit să mergi pe calea cea dreaptă, totuşi, Dumnezeu mai îngăduie să existe astfel de "nopţi". Poate vom înţelege abia atunci când vom ajunge sfinţi...
RăspundețiȘtergere