Povestire cu tâlc
Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide și îngălbenite de-abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de cristal de culoarea albastrului de cobalt.
Săptămânile se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse nici o ploaie adevărată.
Preotul organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a implora ploaia de la Dumnezeu. La ora stabilită, piața era plină de lume îngrijorată.
Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Parohul privea cu admirație Bibliile, crucile, rozariile. Nu reușea însă să-și deslipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând. Pe genunchi avea o umbrelă roșie...
A te ruga înseamnă să ceri ploaia; a crede în puterea rugăciunii înseamnă să-ți iei umbrela.
Mda!...Cred ca asta a fost si principiul dupa care romanii au renuntat si distrus sistemele de irigatii la inceputul anilor '90.
RăspundețiȘtergereFetița credea cu adevărat. Nu avea nici o îndoială.
RăspundețiȘtergereSuperb exemplu de credință.
villoldo ăntr-un din cărţile lui povesteşte despre un shaman cu care călătoreşte în munţi. ajunşi într-un sat unde nu mai plouase de foarte mult timp, sătenii îl roagă pe acesta să îi ajute, să aducă ploaia.
RăspundețiȘtergereshamanul îşi face rugăciunile, căci despre asta e vorba de fiecare dată, şi începe să plouă.
la final, cineva din sat vine şi îl întreabă cum a făcut... la care shamanul răspunde: "am plouat" :D
practic în aceiaşi ipostază ca şi fetiţa cu umbrela.
Foarte sugestivă povestire, tocmai pentru că este simplă! Credinţa adevărată este acea credinţă simplă şi fără urmă de îndoială a copilăriei. Dacă oamenii ar mai crede aşa şi după ce cresc, ar avea parte de mai multe minuni...
RăspundețiȘtergereDespre efectele rugăciunii : http://angelinspir.ro/tehnici-de-contactare/efectele-rugaciunii.html
RăspundețiȘtergere