Armele SF ale Pentagonului

Ascunsă în colţul unui parc industrial uitat de vreme din Huntington Beach, California (SUA), se află o clădire fără ferestre, fără inscripţii sau panouri explicative. Înlăuntru, sub o securitate extrem de strânsă, ingineri şi oameni de ştiinţă lucrează la dispozitive a căror aparenţă obişnuită maschează ciudăţenia funcţiilor. Unul este în formă de con, şi are mărimea unui stingător de incendiu. Altul este un tub de metal lung de 1 m, fixat pe un tripod, cu nişte cutii negre înspre operator. Acestea sunt cele mai noi arme de război.

De sute de ani, scriitorii de SF au imaginat arme care folosesc unde sau raze energetice pentru a doborâ inamicul, fără a-l ucide. Şi de 40 ani armata SUA a făcut cercetări pentru a produce astfel de arme. Cea mai mare parte a acestor demersuri este încă învăluită în cel mai mare secret, dar, odată cu încheierea războiului rece şi cu implicarea SUA în forţele de menţinere a păcii pe plan internaţional, cercetările pentru descoperirea acestor arme de distrugere a inamicului fără a-l ucide au luat proporţii greu de imaginat.

Poliţia civilă din SUA este şi ea, foarte interesată de aceste arme. Zvonuri despre contracte noi de producere a acestor arme sunt la ordinea zilei, favorizate de cercetările guvernamentale în domeniul efectelor biologice a energiilor radiante. Se studiază întregul spectru de energii electromagnetice şi sonore pentru a se detecta frecvenţele care determină modificarea comportamentului uman. Noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în ceea ce priveşte miniaturizarea componentelor electronice, generarea de energie, şi razele electromagnetice au pus bazele producerii acestor arme, confirmă experţii.

Deja există arme ce folosesc laserul pentru a orbi temporar sau permanent soldaţii inamici. Aşa-numitele arme acustice sau sonore, ca cele găsite în laboratorul descris mai sus, pot genera vibraţii puternice în interiorul corpului uman pentru a obţine efecte de genul: ameţeală, dezorientare, greaţă şi o stare generală puternică de rău, uneori ajungându-se până la lichefierea alimentelor din tubul digestiv, dupa cum confirmă Pentagonul.

De asemenea, au fost cercetate şi alte efecte ciudate precum folosirea undelor electromagnetice pentru a induce somnul irezistibil sau pentru a-i supraâncălzi, a-i "pune pe jar", pe principul cuptorului cu microunde. Se încearcă de asemenea să se producă un tun sonor care aruncă o undă de şoc atât de puternică încât să pună la pământ un om.

Deşi acest fel de arme poate părea doar de domeniul imaginaţiei, oamenii de ştiinţă susţin că ele nu sunt decât urmarea firească a proiectelor care sunt în plină desfăşurare: raze care produc defectarea sistemelor de ghidare electronice ale avioanelor, calculatoarelor sau rachetelor, de exemplu.

"Odată ce s-au dezvoltat aceste arme cu efecte împotriva echipamentelor sensibile, este numai un pas pana la aplicarea lor pe subiecţi umani", spune Louis Slesin, redactor la Microwave News. Asta pentru că omul poate fi privit ca fiind un sistem complex de tip electro-chimic, iar dispozitivele care întrerup funcţionarea impulsurilor electrice ale sistemului nervos pot afecta comportamentul uman şi funcţiunile organelor interne. Dar aceste programe, în special cele care vizează cercetarile pe subiecţi umani, sunt atât de secrete încât detaliile sunt aproape de negăsit. "Militarii nu suflă o vorbă despre aceste lucruri" spune Slesin.

Proiecte secrete. Ca să aflăm cu ce se ocupă Pentagonul, vom arunca o privire în paginile revistei US News. Redacţia a vorbit cu peste 70 de experţi, scotocind prin publicaţii, contracte, bugete şi proiecte de cercetare. Efortul de a dezvolta astfel de arme depăşeşte orice închipuire. Parcă sunt disperaţi! Există numeroase proiecte de acest gen, fiecare cu un buget de aproape o jumătate de milion de dolari. Un laborator al Forţelor Aeriene desfăşoară un proiect de cercetare a efectelor biologice a acestor arme cu un buget de peste o sută de milioane.

Cercetările în această direcţie se lovesc de scepticismul experţilor în arme convenţionale. Ei spun că "această nouă tehnologie nu va pune capăt războiului şi vărsărilor de sânge" (Harvey Sapolsky, directorul Programului de Studii de securitate de la Massachusets Institute of Technology). Un fost director de cercetări a armelor din Marina Militară, Charles Bernard, spune: "Nu am văzut încă o astfel de armă". Dacă însă armele vor fi folosite greşit, ele vor ucide oameni, la fel ca şi cele convenţionale, însă provocând o şi mai mare suferinţă victimelor.

Cu ani în urmă, s-au ratificat convenţii şi tratate care stabileau foarte clar folosirea gloanţelor şi bombelor în război. Dar nici-un tratat sau convenţie nu există încă pentru a stabili folosirea noilor arme neconvenţionale. Şi nu ştie nimeni ce efecte pe termen lung au acestea asupra victimelor.

Mai mult, studiile medicale avertizează că rezultatele cercetărilor în folosirea undelor electromagnetice pentru a stimula auzul celor surzi sau pentru a opri crizele epilepticilor pot fi foarte uşor utilizate pentru a se dezvolta acest nou gen de armament. De fapt, deja cartelul militaro-industrial a contactat repetat serviciile medicale pentru accesul la aceste informaţii. "DARPA ne-a contactat anual pentru a vedea dacă sunt căi de a opri funcţionarea sistemului nervos central, de la distanţă" afirmă Dr F. Terry Hambrecht.

Pentagonul plănuieşte să facă teste cu lasere şi unde sonore pe oameni, spune Charles Swett, asistent la Operaţiuni Speciale şi Conflicte Restrânse. Swett insistă că testările vor fi sticte şi vor respecta normele etice. Forţele Aeriene ale SUA se aşteaptă ca să dispuna de astfel de arme pâna în anul 2015 iar alte arme non-letale chiar mai curând. "Când se va întâmpla asta, cred că va fi un protest public de proporţii. Avem nevoie de o dezbatere publică pe această temă, acum, până nu e prea târziu" spune Steven Metz, profesor la Colegiul de Război al Armatei SUA.

Etica laserului

Ce s-a întâmplat cu forţele SUA în Somalia aruncă o umbră peste problematica etică. La începutul lui 1995, Forţele Navale americane au fost dotate cu aşa-numitele lasere ameţitoare. Ideea era ca să nu se creeze un conflict sângeros dacă somalezii deveneau ostili. Dar comandantul a decis ca laserele să fie dezafectate pentru a nu exista riscul ca să fie orbiţi oamenii. Cu intensitatea laserului astfel scăzută, puteau fi folosite numai la semnalizare sau la desemnarea ţintei.

La 1 martie 1995, câteva unităţi de comando ale Echipei 5 SEAL US Navy au fost poziţionate la capătul sudic al aeroportului Mogadiscio. La ora 7 dimineaţa un tehnician de la Laboratoarele Philips ale Forţelor Aeriene (producătorul laserelor), a folosit unul dintre lasere pentru a "marca" un somalez care avea o grenadă anti-SEAL; un soldat SEAL a tras în el şi l-a ucis. Era clar că somalezul urma să arunce grenada înspre grupul SEAL. Dar decizia de a nu folosi laserul pentru a-l ameţi pe somalez sau pentru a-l orbi a ridicat multe probleme. "Nu aveam voie să-i orbim sau să-i ameţim pe somalezi, pentru că era un gest inuman" a spus unul dintre soldaţi. Dar să-i pui un glonţ în cap este cumva mai uman?

În ciuda acestor argumente, Crucea Roşie Internaţională şi Organizaţia Drepturilor Omului au început de atunci o luptă împotriva laserelor anti-persoană. În toamna anului 1995 SUA a semnat un tratat care interzice dezvoltarea de lasere care "determină orbire permanentă". Cu toate acestea, arme laser sunt produse de ruşi, şi răspândirea lor este îngrijorătoare. De asemenea, tratatul nu exclude laserele care provoacă orbire temporară sau ameţeală. Cercetările pentru dezvoltarea şi perfecţionarea acestor arme continuă în SUA, iar firmele care au contracte de producţie le vând Poliţiei.

Dureri sonore

Militarii caută să producă o armă sonoră care să ucidă. Compania Scientific Applications Research Associates (SARA) din Huntington Beach a construit un dispozitiv care face ca organele interne să vibreze. Efectele pot varia de la un "simplu" disconfort pâna la distrugerea ireversibilă a organului şi chiar moartea. Folosit pentru a proteja o zonă, razele lui vor determina senzaţii din ce în ce mai puternice şi mai neplăcute pentru cei care încearcă să se apropie.

"Am construit câteva prototipuri" spune Parviz Parhami, directorul SARA. Astfel de bariere acustice, spune el, sunt gata de vânzare. El estimează că cel puţin cinci ani vor fi necesari pentru a se reuşi producerea de pistoale acustice şi multe alte arme exotice, dar el adaugă că "dar am auzit că în numai un an s-ar putea reuşi acest lucru." Militarii plănuiesc deja folosirea unor astfel de bariere acustice pentru a controla demonstranţii sau pentru a elibera drumul în faţa convoaielor armate.

Dispozitivele acustice de la SARA au fost deja testate la baza trupelor navale de la Camp Pendleton, aproape de birourile companiei din Huntington Beach. Şi au fost luate în considerare pentru operaţiunile din Somalia. "Am cerut arme sonore" a spus un expert în astfel de arme care se afla acolo. Dar, Departamentul Apărării a spus "Nu" din moment ce încă nu erau suficient testate.

Pentagonul se temea că armele ar putea să determine efecte permanente în subiecţii umani, mai ales în cazul femeilor gravide, bătrânilor şi celor bolnavi. Parhami priveşte aceste dispozitive ca fiind "doar o simplă unealtă" pentru militari şi poliţie. "Ca orice unealtă, se poate abuza de folosirea ei" spune el. "Dar poate fi folosită şi într-un mod etic şi uman".

Către sfârşitul celui de-al doilea război mondial, germanii aveau în dotare un alt fel de dispozitiv sonor. Era ca un tun uriaş care trimitea o undă de şoc sonor care, teoretic, putea să doboare un bombardier B-17. Pe la mijlocul anilor 1940, SUA a creat un program numit Project Squid pentru a studia tehnologia vârtejurilor. Rezultatele sunt necunoscute. Dar Oleg Obolensky, un inventator american, spune ca a reuşit să facă o copie a dispozitivului nazist în laboratorul său, în anul 1969. Efectul era dezastruos asupra obiectelor solide: putea să doboare o placă ca pe un fulg.

Dar asupra obiectelor elastice şi a oamenilor avea un efect diferit. "Am avut senzaţia că am fost lovit de o pătură groasă din cauciuc" spune Obolensky, care l-a testat o dată şi pe el. Ideea se pare că a rămas în aşteptare până recent când militarii au descoperit că poate fi folosit ca armă non-letală. Armata şi Martina SUA desfăşoară acum proiecte de cercetare în domeniul vârtejurilor şi razelor energetice. Laboratoarele SARA au testat prototipul diabolic la baza Camp Pendleton, a confirmat o sursă.

Căldura electromagnetică

Sovieticii dispuneau de lasere pentru orbire. Se vehicula ideea că aveau şi arme acustice şi cu unde de radio-frecvenţă. În 1987 o publicaţie a Pentagonului avertiza că sovieticii ar putea dispune de un prototip de armă cu unde de radio-frecvenţă". Cotidianul Washington Post scria în acelaşi an că sovieticii au făcut teste cu acele arme şi au omorât capre aflate la 1 km distanţă. Pe de altă parte, Pentagonul avea programe de cercetare pentru astfel de arme încă din 1960.

Clay Esterly, care lucrează la Divizia de cercetare Ştiinte Medicale de la Laboratorul National Oak Ridge, s-a întâlnit cu reprezentanţi ai marinei americane pentru a discuta rezultatele cercetărilor sale realizate pentru Institutul Naţional de Justiţie care face cercetări în domeniul controlului criminalităţii.

Unul dintre proiectele discutate era o puşcă electromagnetică care "inducea crize epileptice" în inamic. Un altul era despre "o armă termică ce avea efectul de a supraîncălzi corpul uman până la 43 grade Celsius". Asemenea temperaturi produc disconfort şi o senzaţie de râu generală, chiar şi moarte.

Dar aici problematica este puţin diferită. Dacă un subiect care se află la o distanţă de 200 m de armă ar putea doar să leşine de caldură, un altul aflat la numai 10 m distanţă va fi cu siguranţă ucis. De aceea s-au făcut cercetari pentru a se stimula sistemul nervos periferic în suficiente puncte pentru a se obţine "efectul de refuz", adică sistemul nervos nu mai poate suporta intensitatea stimulilor şi se închide complet, provocând pierderea cunoştinţei, leşin.

Evident, numeroase laboratoare guvernamentale şi companii private au în desfăşurare multe astfel de proiecte. Un raport al Biroului de avizare ştiinţifică al Forţelor Armate americane din 1996 include o secţiune secretă despre o navă dotată cu arme de radio-frecvenţă. Există şi alte documente militare care confirmă că programele de cercetare pentru armele de radio-frecvenţă anti-persoană sunt în plină desfăşurare.

Laboratorul Armstrong al Forţelor Aeriene de la baza Brooks din Texas (SUA) este serios angajat în aceste cercetări. Conform bugetului de care dispune, laboratorul cheltuieşte mai mult de 110 milioane de dolari în următorii 6 ani pentru a exploata efectele biologice non-letale ale radiaţiei electromagnetice pentru programele de securitate, de menţinere a păcii şi de război ale Forţelor Aeriene americane.

Somnul de joasă frecvenţă

Din 1980 până în 1983, Eldon Byrd a condus proiectul Armelor Electromagnetice Non-letale din marina americană. El a realizat cea mai mare parte a cercetărilor sale la Institutul de cercetare de Radiobiologie al Forţelor Armate de la Bethesda. "Studiam activitatea electrică din creier şi modul în care putea să fie influenţată" spune el. Ca specialist în inginerie medicală şi efecte biologice, a participat la mici proiecte de cercetare, inclusiv despre armele pe bază de vortex (vârtejuri) ale lui Obolensky. A condus experimente pe animale şi chiar pe el însuşi pentru a vedea dacă undele cerebrale se sincronizează cu cele trimise către subiect din afară (a descoperit că aşa era, dar efectul este de scurtă durată).

Folosind radiaţie electromagnetică de frecvenţă foarte joasă, el a descoperit că putea forţa creierul să elibereze substanţe ce controlează comportamentul (endorfine). "Am reuşit să aducem animalele în stare de stupoare", aspus el, aţintind asupra lor aceste radiaţii. "Am determinat ca, prin iradierea cu aceste frecvenţe, creierul de găină, in vitro, să elibereze cu 80% mai multe substanţe decat în stare normală" spune Byrd.

A folosit anumite câmpuri magnetice pentru a determina creierul şobolanilor să producă histamină. La om, aceasta echivalează cu simptome instantanee de gripă şi răceală şi produce ameţeală puternică. "Câmpurile magnetice erau extrem de slabe, ele nu puteau fi detectate" a adăugat Byrd. "Efectele erau non-letale şi reversibile. Puteam să îmbolnăvim temporar o persoană", spune Byrd. "Era ca şi cum am fi folosit o armă".

Byrd nu a testat niciodată dispozitivele sale pe teren, iar programul lui, planificat pe ani de zile, aparent a fost închis după numai doi ani. "Rezultatele erau absolut incredibile", spune el. "Am fi reuşit să fabricăm o armă în maxim un an." Byrd declară că i s-a spus că rezultatele cercetărilor sale vor fi publice, dacă eşuează. Şi pentru că a avut succes, el crede că au fost făcute secrete. Şi alţi cercetători declară lucruri asemănătoare despre proiectele de radiaţie electromagnetică care sunt declarate secrete odată ce se dovedesc eficiente.

Asemenea cercetări continuă şi acum. În 1995, la întâlnirea generalilor de patru stele ai SUA, numiţi COROANA, s-au discutat peste 1000 de proiecte. Unul se numea "Adoarme inamicul/Ţine-l treaz". Se căutau modalităţi de folosire a undelor acustice, microundelor şi undelor cerebrale pentru a se modifica modelul undelor în cazul somnului.

Contact direct

Pe masură ce militarii continuă cercetările lor pentru fabricarea de arme non-letale, unul dintre dispozitivele ce lucreaza prin contact a ajuns deja pe tarabe. Se numeşte "Miotron cu undă de şoc". Un clip video publicitar îl arată în acţiune. Un "criminal" uriaş, bine făcut şi foarte rău, se apropie de o femeie îmbrăcată bine. În timp ce el încearcă să o bruscheze, ea îl atinge cu un mic dispozitiv de mărimea unui pachet de ţigări. El cade la pământ în poziţie ghemuită, ca şi cum ar fi paralizat dar avînd ochii deschişi şi nu-şi revine decât câteva minute mai târziu.

"Contactul cu Miotronul se simte ca şi cum ai avea milioane de ace în tot corpul. Acesta este rezultatul bruiajului semnalelor nervoase din centrul cortex motor din creier", spune comentatorul. "Este oribil", spune Wiliam Gunby, directorul companiei care fabrică Miotronul. "Nu este o jucarie". Miotronul dereglează mişcările voluntare ale muschilor, cele involuntare nu sunt afectate, astfel încât funcţiile vitale ale victimei (respiraţia, bătăile inimii, etc) sunt menţinute.

Se aşteaptă ca femeile să cumpere astfel de dispozitive, dar deja agenţiile de securitate şi pază, inclusiv poliţia din Arizona şi personalul de pază din Judecatoria New York, au început deja să cumpere astfel de dispozitive. Pentru FBI se testează deja un model special, numit "Văduva neagră". El mai declară că guvernul rus a cumpărat deja 100.000 de dispozitive Miotron.

Armata SUA este şi ea interesată de Miotron. "În timpul războiului din golf, am primit telefoane de la militari", spune Gunby. "Mi-au cerut să direcţionez unda de şoc a Miotronului cu ajutorul laserului astfel încât toţi cei aflaţi în calea razei laser să cadă la pământ". Deşi nu a fost posibil acest lucru, i s-a spus să nu vorbească despre asta, şi că nu ei vor recunoaşte nimic dacă el va declara ceva în acest sens.

Unii spun că astfel de secrete sunt necesare în dezvoltarea de noi arme. Alţii spun însă că este o greşeală. "Pentru că programele de cercetare sunt secrete, sponsorizarea este necunoscută iar tehnologiile folosite sunt neconveţionale", spune William Arkin de la Proiectul Armele şi Drepturile Omului. "Militarii nu au făcut nimic ca să se asigure că banii sunt cheltuiţi pe activităţi folositoare sau că programele sunt într-adevăr necesare." Nu va trece mult timp şi evidenţele vor apare clar pentru toata lumea.

Vezi şi filmul documentar "Războiul parapsihologic - Dezvăluiri"

Sursa: AIM