"Biserica Sfânta Teodora din Peloponez, localizată în aşezarea Vasta (Grecia), este una dintre cele mai minunate bisericuţe din lume, fiind unică prin istoricul său şi a fenomenelelor consemnate. Din zidurile bisericii au răsărit copaci, care s-au dezvoltat şi au “îmbrăţişat” bisericuţa, însă fără a o deteriora. În mod inexplicabil, rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nici o parte a bisericii.
Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, în prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia.
Astăzi, pe acoperişul bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se află un număr de 17 copaci uriaşi. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru. Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă.
Totuşi, deşi acoperişul bisericuţei este subţire, fără nici o întăritură specială, rezistă ca prin minune. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul îşi mărturisesc neputinţa de a explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica.
Ce spun oamenii de ştiinţă despre minunea din Vasta ?
În anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de “Archaeometrie” din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericuţei din Vasta. Cercetători de la Universitatea din Patras au venit special în Grecia pentru “a studia” minunea.
Bisericuţa se află atât în purtarea de grijă a Arhiepiscopiei locului, cât şi sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare naţională.
Minunea este evidentă: rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nici o parte. Acoperişul are o grosime de doar câţiva centimetri, pereţii sunt şi ei din piatră, fără crăpături sau găuri. Rădăcinile nu se văd nici în interior, nici în afară.
S-a hotărât să se facă un test cu ultrasunete, pereţii urmând a fi analizaţi bucăţică cu bucăţică. Rezultatul cercetărilor au oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările necesare restaurării în întregime a monumentului. S-a văzut cum rădăcinile se scurg prin firişoarele de spaţiu rămas liber între pietrele zidurilor, până în pământ. Zidurile se află într-o permanenţă tensiune, iar clădirea a devenit “un corp viu”.
Loukas Constantin, geolog: “Nu există explicaţie din partea geologiei. Este vorba de o minune continuă”.
Gheorghe Raptis, silvicultor: “Întregul fenomen depăşeşte orice explicaţie logică, firească şi ştiinţifică a omului”
Elena Stavrogiannis, arhitectă: “Fenomen inexplicabil ştiinţific. Puterea greutăţii şi a vânturilor ar fi trebuit ca, datorită poziţiei bisericuţei, dar şi datorită construcţiei provizorii a acesteia, şi ţinând seama şi de vechimea ei, să ducă la distrugerea sa. Însă ea a rămas în picioare de atâtea secole, fără stricăciuni serioase”.
Makrigiannis, geolog: “Şaptesprezece uriaşi sprijiniţi pe nimic. Toţi aceşti arbori imenşi sunt înrădăcinaţi pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperişul gros de câţiva centimetri! Cea mai mare surpriză ne aşteaptă înăuntru. Nici o rădăcină cât de mică nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crăpătură care să se datoreze lor! Atunci când vântul bate printr-un copac uriaş al bisericuţei, rădăcinile lui formează nişte pârghii atât de puternice, încât micul aşezământ ar trebui să se dărâme imediat. Ca geolog, sunt în măsură să ştiu foarte bine că zidurile s-ar fi crăpat şi s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atât mai mult că sunt şaptesprezece”.
Minunea Sfintei Cuvioase Muceniţe Teodora
Sfânta Teodora din Peloponez a vieţuit în secolul al XI-lea, în vremea măreţului Bizanţ. Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însă, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor.
Din rânduiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravieţuit luptei. Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: “Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”
Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a şi adormit în Domnul sfânta. Bisericuţă din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele X-XII.
Legendele locului mărturisesc cum că un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.
Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul sfintei. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată."
Sursa: acvilaortodoxa
11 comentarii:
http://mihaelacelestine.blogspot.com/2011/04/bisericuta-ortodoxa-unica-in-lume.html + un filmulet interesant
Am fost acum cateva luni la Sf Theodora. Nu doar bisericuta in sine este fantastica, ci tot peisajul din jurul ei. Te simti ca fiind in alta lume: rauletul, plantele, aerul...
Eu zic ca ar fi interesant pentru toti cititorii acestui blog sa ne mai povestesti cate ceva din experienta ta la bisericuta Sf Teodora. Multumim! :)
Cu drag as posta si cateva fotografii de acolo, cu raul ce isi are izvoarele chiar din temeliile micii bisericute.
Revin spre seara cu detaliile calatoriei si experientei mele de acolo.
Asteptam cu nerabdare fotografiile si detaliile calatoriei tale acolo. Multumim!
Intr-o insulă trăiau trei călugări bătrâni. Erau atât de simpli încât singura lor rugăciune era: “Noi suntem trei, voi sunteţi trei, aveţi milă de noi!”. Această rugăciune naivă producea numeroase miracole.
Episcopul din regiune, auzind de cei trei călugări şi de rugăciunea lor inadmisibilă, se hotărî să se ducă să-i înveţe rugăciunile canonice. Ajungând în insulă, episcopul căută să-i facă să înţeleagă că cererea lor adresată Cerului era lipsită de demnitate şi-l învăţă rugăciunile care se făceau obişnuit în biserici, apoi părăsi insula, îmbarcându-se pe vaporul cu care venise.
Puţin timp după plecarea sa, episcopul observă pe dâra făcută de apă în urma vaporului o lumină strălucitoare, iar când această lumină se apropie, nu mică i-a fost mirarea văzându-i pe cei trei călugări alergând pe valurile apei ca să prindă vaporul. “Am uitat minunatele voastre rugăciuni pe care ni le-aţi dat – strigară ei când s-au apropiat de vapor – de aceea ne-am grăbit să vă ajungem ca să ni le mai spuneţi odată!”.
Episcopul, cu un sentiment de teamă şi de respect, le răspunse: “Fraţii mei, puteţi să vă rugaţi şi de aici înainte aşa cum v-aţi rugat în trecut!”. (povestire de Lev Tolstoi)
Povestioara cu cei 3 calugari...minunata!Ar trebui transmisa multor clerici sau celor care fac abuz de dogmatism religios cu derivata fatarnicie in tandem.Posibil ca unii dintre acestia sa fie de buna credinta, ca si episcopul din povestioara, dar ...tot ar trebui semnalat pentru beneficiul oamenilor.Inca suntem un popor tanar, referitor la religiozitate, si limitele ei care uneori devin periculoase spre deranjante, in functie de interesele pe care le contacareaza sau le serveste.Omul a evoluat cu ajutorul povestirii(lor), a pildelor.Si aceasta pare din aceeasi specie, cu atat mai mult ca o recomanda semnatura lui Lev Tolstoi.Un gigant al literaturii, un crestin pe deasupra!
Cred ca este minunat s-o vezi la fata locului. Mie mi-ai trezit deja interesul. Am facut si eu pofta mai departe in Blog and roll 52
CUVINTE DE LUMINA ALE DOMNULUI IISUS HRISTOS
„Omul nu poate trai numai cu paine, el are nevoie de fiecare cuvant pe care il rosteste Dumnezeu.“
„Fericiti cei ce plang, caci Dumnezeu ii va alina.“
„Fericiti cei umili, caci vor primi ce le-a promis Dumnezeu.“
„Cel mai mare în Imparatia Cerului este cel ce se umileste si devine ca acest copil.“
„Fericiti sunteti cand lumea va insulta si persecuta, si spune tot felul de minciuni rau-voitoare despre voi, fiindca atunci voi ma urmati pe Mine. Fiti fericiti, caci rasplata va asteapta in Ceruri. Profetii care au trait inaintea voastra asa au fost persecutati.“
„Fericiti cei persecutati, fiindca fac ce le cere Dumnezeu. Al lor va fi Regatul Cerurilor.“
„V-am facut cunoscut tot ce am invatat de la Tatal meu.“
„Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.“
„Nimeni nu l-a vazut vreodata pe Dumnezeu, dar daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi.“
„Cine nu iubeste, nu l-a cunoscut pe Domnul, caci Domnul este iubire.“
„Dumnezeu este dragoste. Cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu.“
„Vei iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti.“
„Fiti perfecti precum Tatal vostru Ceresc este.“
„Cunoasteti adevarul si va veti elibera.“
Nu stiam de aceasta bisericuta, multumesc! Cat echilibru! Exact asa cum vin toate lucrurile din natura...inainte de a fi atinse de mana asa zisei fiinte superioare, omul. Dupa ce vedem asa ceva, ne mai putem oare indoi de perfectiunea naturii, a lui Dumnezeu si ne mai putem crede pe noi mai presus de orice?
Foarte frumoase si comentariile.
Chiar acum ascult si Radio Vocea Sufletului, minunata muzica, merge chiar acolo unde trebuie. Imi doresc sa fie cati mai multi ascultatori! Asta ar insemna ca lumea chiar se schimba, sau macar se poate schimba.
Buna ziua/seara!
Daca aveti chef si timp sa cititi (am boala sa scriu foarte mult...), eu am fost la Vasta anul trecut (2010). De fapt, periplul meu prin Peloponez l-am impartit in mai multe episoade.
Sa aveti o zi impecabila!
http://www.florinbad.com/2010/08/peloponez-3-vasta-o-minune-adevarata-si.html
Trimiteți un comentariu