Randuri din scrisoarea catre tine: La multi ani, Maicuta Romanie!

"Azi, poate mai mult ca niciodata, avem nevoie de repere, avem nevoie de parinti, avem nevoie de scumpa noastra Mama! Buna (cum o vedem noi) sau rea (cum o vad altii), suferinda, bolnava, hulita sau blamata de toti cei care nu o cunosc cu adevarat, prea mandra sau prea umila, Ea ne primeste de fiecare data cu bratele larg deschise, cu lacrimi fierbinti in ochii sai frumosi, de culoarea Marii celei Mari. Eu - romanul, Fiul cel risipitor, ti-am aruncat in vant mostenirea, am avut inima de a ma lepada de frumusetile tale extraordinare, de a ucide pasarile in zborul lor lin peste sufletul tau mare. Eu, fiul cel nedemn, am prigonit caii infocati ai amorului tau propriu, am demolat muntii si am strivit fara mila padurile tale verzi, la poalele carora curg acum izvoare cu apa de sange. Eu, nesocotitul, am scos din pamantul reavan, cu aroma de tarina pustie, osemintele inaintasilor si le-am profanat gloria, fara sa ma gandesc ca mi-am profanat parintii, fratii, surorile, bunicii si ca mi-am convertit sufletul intr-o neagra cerneala, cu care nici macar nu mai pot scrie.

M-am uitat peste umar, in tarile din jur si am vazut pamanturi sterpe si seci, tarini lipsite de bogatia darului lui Dumnezeu, am vazut munti prabusiti peste capetele ingandurate ale oamenilor. Dar, am mai vazut in ochii acelor oameni o deosebita mandrie pentru ceea ce nu au, dar viseaza sa aiba. Oare, de ce nu stau putin in loc, sa visez la ce as putea face cu tot ceea eu am si altii... NU? De ce sa nu vad, cu ochii sufletului si ai mintii, chipul atat de frumos al Maicii mele Preasfinte: Romania? De ce toate aceste ganduri rele imi intuneca mintea, imi ucid setea de cunoastere, imi distrug valoarea? Si apoi, de ce Roman, din sublimul substantiv comun, transformat de inaintasii nostri in temutul aparator al crestinatatii, ROMAN printre neamurile pamantului, a devenit acum - in ochii nostri si ai lumii intregi, un banal adjectiv? Cine imi da dreptul sa hulesc fara scrupule, numele parintilor mei, numele mamei mele, Romania?

Trezit din amara mea stare de visare, Eu, Fiul Risipitor, promit sa ma intorc, din tara aceea indepartata, in care am plecat ca sa traiesc mai bine! Tara in care altii primesc roadele muncii mele si nu inceteaza sa ma umileasca. Promit sa las orice orgoliu sau falsa mandrie deoparte, sa readuc, fie si in gand, zambetul campurilor tale de maci, sa-ti pictez cu albastru senin cerurile tacute, sa ajut ploile binecuvantarii tale sa cada peste tarinile insetate, ce vor deveni din nou pline de rod! Eu, umilul tau fiu, promit sa fac din florile tale minunate, buchetul recunostintei mele, pentru fiecare zi de binecuvantata sarbatoare! Eu, promit sa ma schimb si sa te preschimb si pe tine in taramul de odinioara, pe care cresteau paduri de viteji, gata sa-si verse pana si ultima picatura de sange, pentru tine, Maica mea Romanie! Promit sa fiu harnic si bun si bland, asa ca tine!

AZI, 1 DECEMBRIE 2011, E ZIUA TA! Implinesti ani... multi si esti, totusi, atat de tanara! Mai ai atat de multe lucruri bune de aratat lumii intregi si sa ne ajuti sa redevenim fiii tai demni! Mai ai puterea, AZI, Maicuta, sa ne aduni sub aripile tale ingeresti? Mai vrei, Maica noastra sa ne strangi in bratele tale firave, sa ne mangai sufletul cu vorbele tale dulci? Mai vrei sa ne indemni la reculegere, sa fim odraslele iubite ale cinstei si onoarei tale ... imaculata ca un vis? EU VREAU! Eu te iubesc, Maicuta mea, te ador si promit sa lupt pentru tine! TE IUBESC, ROMANIE, TARA MEA DE GLORII ... TARA MEA DE DOR!...

Al tau Risipitor Fiu..., Romanul de aici sau de... departe, Romanul dintotdeauna."

Gheorghe Stroia - Confluente Romanesti