Internetul este un fenomen a carui intelegere inca ne
depaseste. Apreciem efectele bune, conectivitatea, dar mai greu ne dam
seama de potentialul sau distructiv. Copiii si adolescentii pot deveni,
foarte usor, prizonierii unui dialog virtual, joc sau aplicatie.
Practic, devin dependenti de net. In felul acesta, se deschid porti
de vulnerabilitate fara precedent, de care adultii nu au stiut niciodata
si, foarte probabil, nici in continuare nu le vor pricepe prea usor.
Pentru ca nu au crescut cu asa ceva. Iata, in cele ce urmeaza, decodificarea capcanelor acestei imense retele si a celor care o folosesc in scopuri distructive.
Diana Stanculeanu este psihoterapeut la asociatia „Salvati copiii“.
Ea vorbeste din perspectiva psihologului despre naravurile statului pe
net si despre ce decurge de aici.
Copiii au nevoie sa construiasca relatii puternice de comunicare cu
cei din jur, sa fie activi in jocuri fizice, sa practice activitati
sportive – toate acestea fiind experiente cu un impact puternic pe
dezvoltarea globala a copilului. In aceste conditii, timpul petrecut de
catre copil static, in fata „ecranului“, ar trebui sa fie limitat,
astfel incat programul copilului sa fie unul echilibrat si variat.
Daca, pana in doi ani, tableta sau laptop-ul nu ar trebui sa se
numere printe „jucariile“ copiilor, esentiale fiind activitatile motrice
si comunicarea fata in fata, in perioada prescolaritatii copiii ar putea petrece in fata „ecranului“ 40 de minute din rutina lor cotidiana.
Intre cinci si noua ani, timpul recomandat de specialisti nu
ar trebui sa depaseasca o ora, iar dupa 10-11 ani se poate ajunge la
maxim 90 de minute petrecute zilnic in fata ecranului.
Imbinarea activitatilor de interior (in casa) cu cele de exterior
(afara), a celor statice cu cele in care au ocazia sa fie activi fizic
reprezinta insa cheia pentru structurarea unui program echilibrat si in
acord cu nevoile copiilor.
EFECTE PSIHOLOGICE ale statului prea mult la calculator – dintre dificultatile de sanatate fizica cele mai frecvente sunt: excesul de kilograme, la care se ajunge prin lipsa activitatii fizice, a unei rutine corecte de masa si prin prezenta comportamentelor alimentare nesanatoase; patologia coloanei vertebrale (scolioze, cifoze), dureri
si senzatie de amorteala in maini si la nivelul articulatiilor
degetelor, dureri de cap, ameteli si dificultati de vedere.
UTILIZAREA EXCESIVĂ a „ecranului“ genereaza, insa,
si modificari la nivelul arhitecturii creierului, a felului in care se
dezvolta diferitele circuite cerebrale. In copilarie, creierul nostru
este in plina dezvoltare, iar felul in care se dezvolta depinde intr-o
mare masura de experientele noastre de viata.
Fiecare activitate pe care o realizam genereaza o conexiune intre neuroni;
repetarea unei activitati contribuie la intarirea respectivei conexiuni
cerebrale; in jurul varstei de 11-12 ani insa, conexiunile cerebrale
mai putin utilizate intra in declin si in cele din urma dispar (pe
principiul, „ce nu folosesc, arunc“!).
Copiii cu acces la activitati variate isi vor dezvolta multiple
retele neuronale, care vor sprijini aparitia a numeroase abilitati si
competente; copiii care vor aloca foarte mult timp interactiunii cu
„ecranul“, vor pierde conexiuni ce ar fi putut fi dezvoltate prin implicarea in alte tipuri de activitati,
cu impact negativ asupra abilitatii lor de a opera cu mai multe
concepte in acelasi timp, de a acumula noi informatii, de a intelege
logica argumentelor celorlalti, de a ramane in sarcini educationale cu
atentia concentrata etc.
ADOLESCENŢII au tulburari asociate dependentei de Internet,
precum fobia scolara, tulburarile emotionale sau esecul pe plan
academic. Acestea variaza: de la construirea abilitatilor de management
emotional (furie, tristete, teama, rusine), la consolidarea relatiilor
sociale, prin alocarea de timp pentru interactiunea cu prietenii si
familia, cu colegii de clasa sau colegii dintr-un club sportiv; de la
monitorizarea timpului petrecut pe Internet, la utilizarea metodelor de
time-out (de exemplu, programarea inchiderii automate a calculatorului
la anumite ore ale zilei sau la aceeasi ora, in fiecare seara) si
inlocuirea calculatorului cu activitati sanatoase.
CYBER-BULLYING: batjocura repetata a unei persoane, trimiterea de mesaje text obscene prin intermediul Internetului,
trimiterea de continut obscen si ofensator prin intermediul mesageriei
web pentru a intimida pe cineva, folosirea de continut obscen in timpul
convorbirilor online, ridiculizarea cuiva, prin crearea unui profil sau a unui blog fals continand informatii umilitoare, trimiterea de amenintari, publicarea online a unor videoclipuri sau poze personale fara acordul persoanei in cauza.
Efecte: scaderea stimei de sine si a sentimentului
de siguranta, sentimente de frica, suparare, rusine; refuzul de a se
prezenta la scoala; cresterea anxietatii; cresterea posibilitatii
aparitiei tulburarilor de stres; evitarea activitatilor de grup;
retragerea din relatiile de prietenie; schimbari in starea de spirit,
comportament, somn sau apetit; alimentarea prejudecatilor ce tin de
rasa, religie, sexualitate.
Internetul este o curte fara stapan. Oricine poate
posta orice, iar interactiunile nu mai au bariere. Evident, este premisa
unor agresiuni pe care abia incepem sa le cunoastem. Cateva decriptari
facute de Dan Antonescu, criminolog.
Intr-o prima faza tinerii sunt pacaliti, sub diverse
pretexte, promisiuni sau contra unor sume derizorii, sa pozeze sau sa
faca diverse activitati cu caracter sexual in fata aparent inofensivei
camere web. Apoi, aceiasi indivizi folosesc materialele pentru
a-i santaja pe minori. Ii ameninta cu publicarea materialelor
respective, ii obliga sa accepte relatii sexuale, producerea de
materiale pornografice cu minori, prostitutie.
Aceasta metoda de exploatare sexuala este cunoscuta si sub denumirea de „sextortion“.
„Grooming“-ul este o alta metoda prin care acesti indivizi fara
scrupule se folosesc de serviciile de retele de socializare, (jocurile
online, serviciile de mesagerie) pentru abordarea minorilor, cu scopul de a-i determina sa se intalneasca personal cu ei in vederea exploatarii sexuale a acestora.
Iar multi accepta intalnirile. Nu trebuie uitat nici ,,Turismul sexual“,
sectiunea minori: doritorii de servicii sexuale speciale calatoresc in
alte tari cu scopul de a exploata sexual copii la care au acces fie in
urma contactarii directe a acestora (metoda Grooming), fie cu sprijinul
unor alte persoane din tarile de destinatie, care ii racoleaza in acest
scop. In fiecare moment, pe Internet, se afla 750.000 de pedofili care
isi cauta potentiale victime!
Acesti insi sunt greu de anihilat, deoarece la ei se ajunge foarte greu. Ei folosesc servicii de anonimizare,
pentru ingreunarea identificarii adresei IP. Un astfel de serviciu este
cunoscut sub denumirea de TOR: utilizatorii pot crea sau utiliza
forumuri, transmite mesaje si fisiere cu imagini si informatii folosite
intr-un singur scop: exploatarea sexuala a minorilor. Un alt serviciu
similar este cunoscut sub denumirea de „freenet“.
Din pacate, nu putine au fost cazurile in care, fara a misca un deget, aceste hiene ale Internetului, obtin imagini realizate pe cat de voluntar, pe atat de teribilist-prosteste de cei care, mai tarziu, regreta amarnic gestul facut.
Ma refer aici la „sexting“: transmiterea propriei fotografii nud sau in ipostaze nu tocmai decente
de pe telefonul propriu, catre persoana iubita, care, daca are
sentimente curate, pastreaza fotografia doar pentru sine. Daca nu, sau
daca relatia inceteaza si omul vrea sa-i faca rau celei care a riscat
expunandu-si imaginea, fotografiile sunt postate pe Internet, de unde
sunt „pescuite“ de cei interesati si folosite ca atare…
- CE SĂ FACĂ PĂRINŢII
Ar fi suficient sa urmeze sfaturile pe care politia nu mai pridideste sa le ofere.
Sfaturi extrem de utile si concrete. Sa discute cu copiii despre
riscurile pe care le implica accesarea Internetului si autoprotectia pe
Internet: incurajarea minorilor sa spuna daca cineva din mediul online
ii face sa se simta inconfortabil ori le provoaca teama.
Orice abuz poate fi raportat autoritatilor, fie in mod direct, fie online, chiar sub anonimat, la adresa www.safernet.ro.
De asemenea, tinerii trebuie convinsi sa comunice parintilor sau altor
membri ai ai familiei orice intalnire sau propunere de intalnire in
mediul real cu persoane cunoscute prin net. In cazul copiilor, in
special, este de preferat folosirea in mediul virtual a unor identitati
fictive, evitandu-se transmiterea datelor de identitate proprii ori ale
persoanelor apropiate, ori a fotografiilor personale.
- ALTE SFATURI
initierea periodica de discutii cu minorii
referitoare la persoanele cu care acestia interactioneaza pe Internet si
activitatile pe care minorii le desfasoara in mediul online. Instalarea unor aplicatii de filtrare a accesului la Internet si de monitorizare a activitatilor pe calculator, ca masuri suplimentare de supraveghere, precum si supravegherea directa a activitatii minorului pe Internet, prin pozitionarea computerului astfel incat sa se poata vedea usor monitorul de catre parinte.
La fel de importanta, dar extrem de greu de realizat, este si o alta metoda: sa acceseze mediul online impreuna cu minorii,
pentru a fi la curent cu mediile virtuale preferate de acestia. Spun
„greu de realizat“, si astfel trec de la teoretic la practic, pentru ca,
de fapt, toate metodele de mai sus se pot aplica doar cu acceptul celui
supravegheat.
Daca el nu vrea, nu poti sa faci nimic, pentru ca se va
ascunde, va folosi computerele altora, va sterge continutul fisierelor
de control tip History. Aici intervin talentul pedagogic,
tactul, diplomatia si orice alte abilitati care il pot convinge pe copil
ca-i vrei binele si ca intruziunea in intimitatea lui informatica nu
inseamna ca-l spionezi, ca-i jignesti gradul de maturizare si
capacitatea de a discerne ce e bine si ce e rau.
Nu trebuie sa uitam ca navigarea pe Internet, jocurile online,
socializarea excesiva in spatiul virtual pot da un soi de dependenta
similara cu cea data de droguri.
- RECOMANDĂRI
- Folositi Internetul impreuna cu copiii, cautati cu ei informatii care ii intereseaza; tineti computerul intr-o camera unde il poate folosi intreaga familie
- nu restrictionati excesiv si fara justificare accesul copiilor la calculator si pe Internet
- stabiliti cu copiii cand si in ce conditii sa foloseasca Internetul
(tipuri de site-uri interzise, durata zilnica de utilizare, reguli
privind datele personale, comportamentul fata de persoanele necunoscute
din mediul virtual etc.)
- aratati-va interesul pentru activitatea copiilor dvs. si a prietenilor lor, online si offline
- invatati impreuna mai multe despre folosirea computerului
- atrageti atentia copiilor sa nu spuna nimanui nicio parola, in afara parintilor, asigurati-va ca stiti parolele de acces la e-mailul copilului sau la paginile web personalizate
- explicati-le copiilor ca nu tot ceea ce citesc sau vad pe Internet este adevarat.
- ANALIZĂ – Cifrele infractionalitatii legate de copii si Internet in Romania
Perioada 01.01-30.09.2012: 62 infractiuni constatate, cu 45 invinuiti/inculpati.
Primele 9 luni 2013: 40 infractiuni constatate, cu 64 invinuiti/inculpati; 28 de victime identificate pana azi.
Romania este tara cu cea mai mare incidenta a hartuirilor din Europa.
Studiul EU „Kids Online II“ arata ca 41% dintre copiii romani
intervievati au fost hartuiti in vreun fel, atat online, cat si in lumea
reala, iar 13% declara ca au fost hartuiti online.
Acelasi studiu arata ca acest lucru li s-a intamplat pe o retea de socializare sau prin intermediul mesageriei instant.
Dintre parintii europeni, parintii romani sunt cei care subestimeaza in
cea mai mare masura expunerea copiilor lor la mesaje sexuale online
(„sexting“), doar 6% declarand ca acest lucru s-a intamplat copilului
lor in ultimele 12 luni.
Iuliana Alexa
http://burebista2012.blogspot.ro/2014/03/confederatia-galactica-isi.html
RăspundețiȘtergere