O informatie-bomba publicata de generalul (r) SRI Aurel Rogojan: Tatal lui Patapievici a fost consilierul sovietic sub acoperire care a bagat la Canal “Lotul de la Finante”

“În plin avânt al comunizării României, valurile de teroare politică în forma “loturilor” de condamnaţi de “tribunalele poporului” deveniseră aproape fapt comun. 

Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.

Generalul sovietic, şef al consilierilor de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, a implementat reeducarea prin munca silnică a elitelor ţării şi a instrumentat “Lotul de la Canal””, scrie generalul SRI (r) si publicistul Aurel Rogojan intr-un material fulminant publicat de Cotidianul.ro.

Informatia ca functia lui Denis/Dionis Patapievici se batea cu chiar gradul taticului lui Horia Roman Patapievici apare pentru prima oara in public, remarca portalul de informatii si atitudine Ziaristi Online. Reamintim ca fostul sef al ICR sustinea in fata disidentei trotkiste Monica Lovinescu ca tatal sau a fost un detinut politic supravietuitor al lagarelor comuniste si, implicit, al canalului (!). Redam fragmentul din Jurnalul stimabilei rezidente a centralei de la Paris despre Patapievici Jr: “Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. (“Jurnal, 1990-1993″, pagina 291).

Cititi Autobiografia agentului Patapievici, scrisa cu manuta lui si alte detalii la Biografia secreta a familiei Patapievici: de la NKVD la BNR si ICR. De ce este urat generalul Rogojan de Troika Tismaneanu-Patapievici-Plesu. Despre toate acestea dar si despre disolutia statului roman si ororile petrecute in decembrie 1989 s-a discutat pe larg la recentele lansari ale cartii generalului Aurel Rogojan – Fereastra serviciilor secrete – din turneul de la Satu Mare si Arad, unde acesta a fost insotit de presedintele de onoare al veteranilor si rezervistilor din serviciile secrete ale Romaniei, general-colonel Iulian Vlad. Va prezentam mai jos relatarile de la fata locului, nu inainte de a publica un alt material important aparut in premiera la Cotidianul.ro, despre operatiunea sistematica de distrugere si dezmembrare a Romaniei:

“De la statul-naţiune la statele-regiuni”

“Roumanie – Le demembrement teritorial a commence”

 

Afirmaţia citată este titlul unui articol semnat de Jean-Michel Berard în rubrica “Actualitatea ignorată” a revistei lunare “B.I. Infos” (“Balkans Info”), care apare la Paris, începând din martie 1996. Autorul menţionat spune că noua Românie europeană a fost descoperită de Comisia de la Bruxelles printre lamele a “două cuţite oculte” – Uniunea Federalistă a Comunităţilor Etnice (UFCE) şi Centrul European pentru Minorităţile Problemă (ECMI) – ca o Românie hibridă.

România regionalizată se prezumă a deveni, consecinţă a metehnelor unei clase politice lipsite de conştiinţa naţională, “un Etat feodal”, în care seniorii vor capta maximul de resurse de la guvernul central, în numele prerogativelor lor locale, iar sub autoritatea Comisiei de la Bruxelles, pentru a se individualiza şi întări faţă de “Centru”, vor realiza [n.n. definitivă] alianţe tranfrontaliere [n.n. deja proiectate şi chiar existente, dar nefuncţionale].

Configuraţiile alianţelor tranfrontaliere sunt deja stabilite, unele fiind şi consacrate în tratate bilaterale, fără ca, la vremea respectivă, semnatarii de la Bucureşti să realizeze şi toate consecinţele pe termen lung.

Astfel, cu prilejul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare Europeană, Viena, octombrie 1993, Ion Iliescu a acceptat” integrarea economică” a judeţelor Maramureş, Satu Mare şi Sălaj cu entităţi administrativ-teritoriale din Ungaria, Slovacia, Ucraina şi Polonia, în “EURO-REGIUNEA CARPATICĂ“.

Din aprilie 1997, România este reprezentată în Asociaţia Interregională “Euroregiunea Carpatică” şi de către judeţul Botoşani, iar în noiembrie 2000 a fost acceptat şi judeţul Harghita. Judeţele româneşti au statutul de membru cu drepturi depline alături de regiunile din celelalte state: Ungaria, Polonia, Ucraina. Regiunile slovace au primit statutul de membru cu drepturi depline la şedinţa Consiliului EC din 25 noiembrie 1999.

Euroregiunea Carpatică: 161.192 kmp şi 16.051.000 de locuitori

În 1997, prin Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina, la Articolul 8 se menţionează: “(…) Părţile contractante (…) vor contribui la colaborarea dintre unităţi administrativ-teritoriale din cele două state în cadrul euro-regiuni existente, precum şi al euroregiunilor «Prutul de Sus» şi «Dunărea de Jos», nou create, la care pot fi invitate şi unităţi administrativ-teritoriale din alte state interesate”.

EUROREGIUNEA „PRUTUL DE SUS” a fost înfiinţată la data de 22 septembrie 2000 în municipiul Botoşani (România). Actele de constituire ale euroregiunii sunt Acordul despre crearea Euroregiunii „Prutul de Sus” şi Statutul euroregiunii.

Fondatorii Euroregiunii „Prutul de Sus” au fost regiunea Cernăuţi (Ucraina), judeţul Botoşani (România), judeţul Suceava (România), judeţul Bălţi (Republica Moldova), judeţul Edineţ (Republica Moldova). Începând cu data de 15 octombrie 2003, în componenta Euroregiunii „Prutul de Sus” intră regiunile Cernăuţi şi Ivano-Frankivsk din partea Ucrainei, judeţele Botoşani şi Suceava din partea României, raioanele Făleşti, Edineţ, Glodeni, Ocniţa, Râşcani şi Briceni din partea Republicii Moldova.

EUROREGIUNEA DUNĂREA DE JOS

Asociaţia de Cooperare Transfrontalieră Eurorogiunea Dunărea de Jos are ca membri fondatori: Consiliul Judeţului Galaţi, Consiliul Judeţului Tulcea şi Consiliul Judeţului Brăila din România, Consiliul raional Cahul şi Consiliul raional Cantemir din Republica Moldova, Consiliul Regional Odessa, Administraţia Regională de Stat Odesa şi Consiliul raional Reni din Ucraina.

Euroregiunea “Dunărea de Jos” funcţionează în baza Convenţiei semnate la 14 august 1998. Reprezintă un parteneriat între România, prin judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi, Republica Moldova, prin raioanele Cahul şi Cantemir şi Ucraina, prin Consiliul Regional Odessa.

La sfârşitul anului 1997, premierul Victor Ciorbea prevede, în cadrul Proiectului de Regionalizare, crearea, între România şi Ungaria, a Euro-regiunii “Dunăre-Mureş-Tisa”. Ulterior se alătură şi provinciaVoivodina din Sebia. Euroregiunea DCMT (română Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, maghiară Duna-Körös-Maros-Tisza, sârbă: Dunav-Kriš-Moriš-Tisa) are o populaţie 5.732.000 şi suprafaţa de 77.456 kmp.

Guvernul a semnat în 1997 Tratatul de Liber Schimb “CESTA” cu Ungaria, Cehia şi Slovacia, ale cărui efecte au fost dezastruoase pentru piaţa şi agricultura României, dar benefice pentru cei cu planuri de cucerire economică a României.

Pe un alt plan, administraţiile teritoriale de specialitate în domeniile transporturilor, apelor, pădurilor, mediului, comerţului, sănătăţii ş.a. au fost reconfigurate, încă din anii ’90, la recomandări externe, după alte criterii decât cele ale actualei împărţiri administrativ-teritoriale a României, ceea ce a indus falii între realitatea economică şi cea politico-administrativă. Consecinţa poate fi exprimată prin titlul sugestiv al unei opere de analiză şi predicţie geopolitică a lui Pierre Hillard, “La marche irresistible du nouvel ordre mondial. Destination BABEL” (“Marşul irezistibil al noii ordini mondiale. Destinaţia BABEL”, Editions François-Xavier de Guibert, 2007).

Anterior sau concomitent temporal, colocvii şi conferinţe internaţionale asupra ţărilor de est, ori special dedicate Transilvaniei au început concertarea atacurilor la adresa istoriei şi identităţii naţionale a românilor. Astfel, la un colocviu din Olanda, Sandor Vogel (format şi prin redacţiile “A Hét” şi “Korunk”), în acord cu istoricul Andrei Pippidi, afirmă că “istoria românilor este creată din mituri, iar identitatea lor este în realitate inexistentă”. Mai afirmă vectorii atentatului la fiinţa noastră naţională că “România nu este un stat-naţiune, ci un mozaic de multiple grupuri etnice“.

Nu poate scăpa observaţiei manipularea “mitului Dracula” pentru a caracteriza specificul românilor, ca grup etnic lipsit de o conştiinţă şi identitate naţională, cu rezerva că în Transilvania există o conştiinţă europeană (Alexandru Duţu, “The politicization of myths: The Transilvanian case”).

De la statul-naţiune la statele-regiuni

La întrebarea dacă statele-naţiune mai pot avea vreun rol în economia mondializată, Kenichi Ohmae, specialist în strategia şi geopolitica afacerilor, dă un răspuns clar negativ. Sub efectul fluxurilor transnaţionale de investiţii, industrii, informaţii şi populaţie, în 41 de state-naţiune, rolul acestora este deja mai mult figurant pe scena economică, devenind, astfel, unităţi teritoriale artificiale pe plan economic (Kenichi Ohmae, “The End of the Nation State: The Rise of Regional Economies”, Simon and Schuster, Free Press paperback, 1995).

Statele-naţiuni cedează rolul lor în favoarea noilor entităţi economice “naturale” – “statele regiuni”. Acestea vor apărea fie în interiorul graniţelor actualelor state, fie depăşind graniţele politice. Ele vor deveni, se spune, motorul prosperităţii mondiale. Şi ni se dau ca exemple de succes entităţile administrativ-economice ad-hoc de prin Asia de Sud- Est sau Silicon Valley. S-ar putea să fie o constatare pripită şi cu o mare doză de optimism propagandistic.

“Alianţa Liberă Europeană” (“The European Free Alliance”) este reprezentarea politică activă a “minorităţilor problemă” din viitoarele 29 de “state naţiuni şi regiuni”: Galiza [în nord-vestul Spaniei], Catalunia, Euskal Herria [între Asturia şi Aragon], Fryslan [nord Olanda şi sud Danemarca], Emiliana-Romagna [Italia], Veneto [Italia], Savoie [Italia], Kernow (Cornwall, Marea Britanie), Andalucia [sudul Spaniei], Occitania [între Spania şi Franţa], Sardegna [Sardinia], Corse [Corsica], Cymru [Wales. Ţara Galilor în limba galeză], Scotland, Silesia, Friuli [între Veneţia şi Slovenia], Vlaanderen [nordul Belgiei], Breizh [Bretagne, Franţa], Elass-Alsace, Sud-Tirol, Vale d’Aosta [în Alpii Italiei], “Macedonian Minority în Grece”, “Deutchsprachige Gemeinschaft Belgiens” [comunitatea belgienilor de limbă germană].

Viitori membri ai alianţei, anunţaţi la apariţia lucrării lui Pierre Hillard, în 2007, erau menţionaţi “Baleare, Moravia, Transilvania-Banat, Aragon, minorităţile maghiară din Slovacia şi poloneză din Lituania.

Euroregiunea Adriatică este proiectată a include şapte entităţi administrativ-teritoriale din Italia, 10 entităţi ex-iugoslave de pe coasta dalmată şi Albania.

Euroregiunea Pirinei-Mediterana va reuni regiunea Languedoc-Roussillon din Franţa, Aragonul, Catalunia şi Baleare din Spania.

Retrasări geopolitice de amploare, dramatice pentru unii şi binevenite pentru alţii, sunt estimate ca urmare a recompoziţiei Orientului Mijlociu, unde vor apărea state noi: Statul Sfânt Islamic (Mecca şi Medina), Marele Iordan, Sunni Irak, Bagdad (city state) Arab Shia State, Free Kurdistan, Free Belucistan, Marele Lebanon.

Într-un asemenea context, pe care geopoliticienii români par să-l ignore, ce surprize şi în ce orizont de timp ne-ar putea rezerva viitorul?

Aurel I. Rogojan

Publicat Joi, 04 iulie 2013

Gazeta de Nord-Vest: Şeful fostei Securităţi, de vorbă cu sătmărenii

Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI a organizat ieri prezentarea volumului “Fereastra serviciilor secrete” semnată de generalul de brigadă SRI (r) Aurel I. Rogojan. Evenimentul a avut loc  în prezenţa fostului şef al Departamentului Securităţii Statului, Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii Mureş, colonelul (r) Gheorghe Mărieş. Printre civili s-au numărat preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Ştef, subprefectul Cristian Sasu, directorul Bibliotecii Judeţene Maramureş, Petre Ardelean, directorul Arhivelor Naţionala – filiala Satu Mare – Lucian Cucuiet, consilierul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional, Gheorghe Toduţ, alţi şefi de instituţii publice deconcentrate, oameni de cultură sau simpli cetăţeni. Amfitrionul evenimentului a fost publicistul şi realizatorul Nord-Vest TV Teodor Curpaş. Pe generalul Aurel I. Rogojan îl recomandă cei 36 de ani de activitate în serviciile de informaţii ale României, fiind si fostul şef de cabinet al generalului Iulian Vlad.

Nevoia promovării însemnelor identitare

Primul care a luat cuvântul a fost preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Ştef, care a ţinut să le mulţumească oaspeţilor pentru vizita pe care au făcut-o în judeţ, în vederea eventualelor clarificări pe care Iulian Vlad şi Aurel Rogojan le-ar putea aduce în cazul unor evenimente de maximă importanţă pentru istoria ultimelor decenii din România. “Cartea tratează nişte lucruri foarte interesante. De exemplu, la Revoluţia din decembrie 1989 aveam doar 14 ani, dar trăiam acele evenimente. Această lucrare este una foarte importantă, căci istoria nu trebuie scrisă de politicieni ci de oamenii de cultură. Un neam care nu îşi cunoaşte istoria nu are viitor. De aceea, am încercat aici, în judeţ, să redăm demnitatea, să promovăm toate semnele identitare, fiindcă noi preţuim aceste lucruri, le considerăm foarte importante, fie că vorbim de Ziua Imnului, Ziua Drapelului, Ziua Eroilor sau Ziua Naţională”, a declarat Adrian Ştef.

“Zarurile au fost aruncate în 1989”

Fostul şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, a fost destul de reţinut în dezvăluiri, preferând să vorbească doar despre chestiuni generale, destul de cunoscute publicului larg. Rămâne, în schimb, celebra frază rostită în zilele Revoluţiei din Decembrie 1989: “Zarurile au fost aruncate, lăsaţi evenimentele să curgă”. Acest ordin ar fi fost dat de către generalul Iulian Vlad tuturor şefilor din structurile centrale şi locale ale fostei Securităţi, semn că “serviciile de informaţii reuşesc să înţeleagă în profunzime realitatea şi să acţioneze în perspectivă”. Fostul şef al principalului serviciu secret românesc a lăsat să se înţeleagă că principalul obiectiv al ofiţerilor de informaţii era să protejeze integritatea teritorială a României în faţa tendinţelor revizioniste ale unor ţări din vecinătatea ţării noastre.

Radiografie dură a unui sistem corupt

Generalul Aurel Rogojan face o radiografie extrem de dură a societăţii româneşti, identificând principalele lacune care au dus România într-o direcţie greşită în ultimii 20 de ani. “Serviciile văd, ca şi noi, efectele dezastruoase ale guvernărilor din ultimii 30 de ani. Dar ele pot scruta şi neputinţa naţională, «hrănită» de planurile cinice ale marilor puteri, de presiunile şantajiste ale vecinilor şi de toleranţa noastră păguboasă la trădare, incompetenţă, corupţie. De la fereastra lor secretă, peisajul arată mult mai accidentat decât îl ştim, dar atât de clar, încât se zăresc, documentate de arhive, până şi contribuţiile otrăvite ale propriilor lor agenţi. Poate vreun onest proiect de ţară să ignore o asemenea geografie? Anul 1990 i-a prins pe mulţi cu importante lichidităţi. Nu erau neapărat persoane din înalta nomenclatură, ci îndeosebi oameni care – spun ei – s-au descurcat. [...] Posesorii de lichidităţi erau permanent în căutare de oameni siguri, pe care să se poată bizui la punerea pe picioare şi la promovarea afacerilor. ”, arată Aurel Rogojan.

Ciprian Bâtea / Gazeta de Nord-Vest

Alte relatari de la Satu Mare: Adevarul,  Buletin de Carei

Video: Nord-Vest TV – Interviu, Emisiunea Oameni si Fapte I si II

Glasul Aradului: Lansare de carte în prezenţa fostului șef al Securității, generalul Iulian Vlad

In Aula Cicio Pop a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad a avut loc lansarea volumului „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” de Aurel I. Rogojan, apărută în 2011 la Editura Compania din Bucureşti. A fost prezent un public extrem de numeros, autorul fiind susţinut de prieteni, colegi şi cunoscuţi. Printre cei care au ţinut să fie alături de generalul în rezervă Aurel I. Rogojan s-a numărat şi generalul Iulian Vlad, fost Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului înainte de Revoluţia din Decembrie 1989.

„Serviciile văd, ca şi noi, efectele dezastruoase ale guvernărilor din ultimii 30 de ani. Dar ele pot scruta şi neputinţa naţională, «hrănită» de planurile cinice ale marilor puteri, de presiunile şantajiste ale vecinilor şi de toleranţa noastră păguboasă la trădare, incompetenţă, corupţie. De la fereastra lor secretă, peisajul arată mult mai accidentat decât îl ştim, dar atât de clar, încât se zăresc, documentate de arhive, până şi contribuţiile otrăvite ale propriilor lor agenţi. Poate vreun onest proiect de ţară să ignore o asemenea geografie?” Aceasta a fost tema discuţiilor la evenimentul de ieri.

„Interesul pentru volum vine din ampla informaţie inedită, şi, deopotrivă, din perspectiva însăşi a cercetării. Analiza evenimentelor şi a oamenilor este efectuată prin prisma serviciilor secrete, a omului de meserie cunoscător temeinic al felului de a gândi şi acţiona în acest domeniu”, scrie academicianul Dinu C. Giurescu într-un articol publicat în Cotidianul.

Primele trei capitole ale cărţii tratează teme de actualitate directă şi oferă amplu material de reflecţie pentru a înţelege istoria din mers. Subcapitolul intitulat „Apropierea intelectualilor de Partidul Comunist”, începe cu constatarea autorului, întemeiată, că „un regim politic este mai performant sau dimpotrivă, în directă relaţie cu poziţia sa faţă de competenţele intelectuale pe care se sprijină”

În anii ‘60 autorul a fost martor la revenirea la meserie, a multor specialişti din generaţia antebelică. 

Au fost încadraţi în institutele de cercetare – arheologie, istorie, istoria artelor, istorie literară, sociologie, psihologie chiar şi în învăţământ. La cele 24 nume date de Aurel Rogojan se pot adăuga cel puţin alte 20-25, persoane cu suprafaţă şi autoritate în domeniile lor. Aceştia au început să publice studii în revistele de specialitate şi de cultură, să scrie cărţi (care au fost editate).

După cum consemnează Aurel I. Rogojan, în evenimentele din decembrie 1989 au murit 221 militari. Din aceştia, 99 au aparţinut forţelor de securitate, ucişi de tirul Armatei în zăpăceala de nedescris atunci; atraşi în cursă (Masacrul de la Otopeni şi asasinarea din ordin a maiorului Trosca şi a echipei sale, sau împuşcaţi, deşi erau fără arme şi cu mâinile ridicate (la Sibiu), plus cazurile individuale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. În viziunea autorului, la declanşarea dezordinelor au participat o sumă de persoane venite anume dinafară şi care au acţionat după planuri coordonate. În decembrie 1989 au sosit din URSS 67.530 „turişti”, în timp ce în decembrie 1988 – cu un an înainte – veniseră în România, din URSS, 30.879! Inspectoratele Direcţiei Securităţii Statului din judeţele Arad, Caraş-Severin, Timiş, Cluj, Covasna, Braşov şi Brăila au raportat „un aflux masiv şi suspect de «coloane turistice»…”, preponderent din URSS, Ungaria şi Iugoslavia. Acţiunile acestor „turişti” au fost greu de urmărit şi ar merita, de asemenea, o cercetare specială, cu documentele aferente.

Volumul „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale”, aparut la Editura Compania, poate fi cumpărat din librării la preţul de 60 de lei.

Cristina Lazurca / Glasul Aradului