Foto Sorin Martinovici |
Un articol de Iulia Brânză Mihăileanu
DEX-ul sapă groapa romanizării chiar cu ajutorul etimologiilor sale,
care nu pot ascunde un adevăr teribil: cuvintele de ,,origine latină”
sunt în minoritate. Iată una din marile probleme ale custozilor romanizării.
A inventa romanizarea n-a
fost mare lucru. Ca teorie, de la tribune și în articole
propagandistice, a mers bine. Povestea cu împreunările masive între
legionari și femeile dace, care produceau în serie bebeluși
,,romanizați”, a mers bine. Și basna cu romanizarea celor optzeci și
cinci la sută de daci liberi de către ciobani și negustori a mers fără
probleme.
Dar când au trebuit să
alcătuiască instrumente științifice, dicționare explicative și
etimologice, aici custozii romanizării s-au împotmolit.
Etimologiile lor, oricât de
tare le-ar fi tras de păr, ca să aibă o cât de subțirică spoială
științifică, nu puteau susține nicidecum teoria romanizării dacilor.
Cuvintele așa-zise latine se încăpățânau să fie puține.
Și atunci au recurs la o
altă găselniță. Au născocit împrumutuile din vecini. Nu că romanizatorii
noștri i-ar fi iubit nespus pe slavi, turci sau maghiari.
Împrumuturile trebuiau să susțină dogma romanizării.
,,Astfel, după Cihac, limba
română are 20% elemente latine, 40% elemente slave, 20% turcești și încă
20% de alte origini. Prin urmare, 80% din lexicul limbii române ar fi
constituit din împrumuturi – o situatie pe cât de bizară, pe atât de
neadevărată”[i].
Și cum din toate
împrumuturile cele mai multe ne vin, conform DEX-ului, de la slavi, iată
că avem alt miracol lingvistic descoperit de instrumentul cel mai
,,științific” al Academiei: după fantastica și nici pană azi dovedita
romanizare, dacii au suportat și o slavizare masivă.
Povestea cu romanizarea o
înțeleg. A prins pentru că a fost brodată pe invazia lui Traian.
Fascinați de ,,cultura superioară” a legionarilor, care recitau prin
castre din Ovidiu și Vergiliu, dacii s-au lepădat de limba lor și au
învățat latina. Aceeași fascinație i-a cuprins pe ciobani și negustori.
Ei s-au oferit să fie profesori de latină în teritoriile dacilor liberi,
desăvârșind astfel cel mai mare miracol lingvistic cunoscut vreodată în
istoria omenirii – romanizarea dacilor în numai 160 de ani.
Dar cel de-al doilea miracol – dezicerea de cuvintele latine și învățarea rapidă a celor slave – cum s-a produs?
Doar la acești migratori nu
se putea vorbi despre o ,,cultură superioară”? Și deci aici nu poate fi
vorba de fascinație. Și-apoi acești migratori nu ne-au ocupat. Obosiți
de drum, ei s-au așezat în jurul nostru, sedentarizându-se. ,,S-au
strâns de pe drumuri”, cum se zice-n popor.
Atunci cum ne-au umplut
limba cu atâtea slavisme? Tot prin ciobani și negustori, trimiși în
taină să ne slavizeze? După disperarea cu care custozii romanizării se
apucă de orice pai, pentru a susține teoria care-i hrănește, nu m-aș
mira dacă ar răspunde afirmativ la această întrebare.
Să luăm însă o îndeletnicire de care oierii și negustorii erau străini.
Țesutul. Conform DEX-ului, dacele au luat de la legionari verbul a țese, spata, ițele și sulul dintr-un sub(u)lum dat cu asterisc, adică reconstituit, deci inexistent în latina clasică.
Apoi au așteptat jumătate de mileniu, ca să ia de la bulgari vătala, sucala, suveica, vârtelnița, războiul și scripetele. De la sârbi stativele. De la slavi (nu se știe de la care) au luat a nividi. De la vechii slavi (cum i-o fi întâlnit și pe ăștia?), țeavă. Deci au început să țese. Dar fără tălpigi,
adică fără cele două pedale cu care se ridică și se coboară ițele. Vă
închipuiți ce incomoditate! Așa le trebuie, dacă n-au vrut să le ia și
pe acestea de la slavi. De ce i-au așteptat câteva sute de ani pe
maghiari, ca să ia de la ei cuvântul talpă și apoi să formeze cuvântul tălpig? Rămâne însă un mister de unde au împrumutat femeile dace pânza care ieșea din stativele lor. Căci DEX-ul o dă cu ,,et. nec”.
Așadar, din 15 termeni de
bază legați de țesut, nici unul nu este geto-dac. Patru sunt latini.
Unul necunoscut. Iar restul, împrumutați din vecini.
Întrebarea este: vedeți
cumva romanizare în domeniul țesutului cu zece cuvinte din vecini, unul
necunoscut și numai patru latine?
Dacă iei de bune
împrumuturile din vecini, iarăși se iscă o întrebare. De ce strămoașele
noastre n-au luat acești termeni de la legionari? Iar dacă i-au luat,
de ce s-au dezis de ei ca să ia alții de la slavi?
Ce împrejurări istorice așa de speciale le-au silit să recurgă la gesturi așa de anormale?
Organizau cumva bulgarii
cursuri de țesut? Și mamele dace își trimiteau fiicele la ei? Iar când
se întorceau în cătunele lor, tinerele cursante mergeau din casă-n casă
și le convingeau pe mătușe să uite termenii vechi și să-i folosească pe
cei bulgărești, fiindcă erau mai cu moț? Erau bulgărismele o modă în
epocă și snoabele de la stative nu aveau altceva de făcut decât să-și
polueze limba cu barbarisme?
Logica și bunul simț refuză
să creadă că noi n-am avut unelte de țesut și nume pentru ele pană la
venirea slavilor. Ori, un împrumut lingvistic se justifică, mai ales în
cazul gospodăriilor naturale țărănești, numai când se ia un obiect nou.
Adevarul este că, neavând loc niciun fel de romanizare, dacele foloseau
termenii geto-daci, pe care ii folosesc si azi țarancele noastre. Cand
s-au sedentarizat, vecinii nostri i-au imprumutat din limba romană. În Dicționarul Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică Mihai Vinereanu arată că, dintre termenii legați de țesut pomeniți mai sus, doar iță și război au origine incertă. Ceilalți au origine traco-dacă, provenind din diferite rădăcini proto-indo-europene.
DEX-ul și metoda răsfoirii dicționarelor
Mesajul subliminal, pe care
caută să ni-l transmită autorii unor astfel de ,,miracole lingvistice”
este: dincolo de romanizare noi nu avem rădăcini. Noi vorbim o limbă
compusă din împrumuturi. Doamne ferește, să ne gândim la traco-dacă. Sau
la proto-indo-europeana de la care provin mai multe familii de limbi
indo-europene. Acelea o fi având etimologii și de acolo, dar româna,
conform DEX-ului, nu!
Este firesc să te întrebi:
ce fel de metode științifice folosesc oamenii aceia când cercetează
etimologia unui cuvânt? Metoda comparativ istorică? Cercetări de
indo-europenistică? Logica? Bunul simț?
Nici vorbă! În primul rând, etimologiile din DEX nu sunt rezultate ale cercetării. Ele sunt trase de păr.
În al doilea rând, dogmă romanizării nu are nevoie de filologie comparată sau cercetări de indo-europenistică. Ea are o metodă specială. Metoda răsfoirii dicționarelor. În ce constă ea?
Răsfoitorii de dicționare se
înconjoară cu dicționarele limbilor din jurul României și, când găsesc
un cuvânt cu o înfățișare similară celui românesc, chiar dacă are alt
sens, scriu că cel românesc e luat din acea limbă. De exemplu, se
confecționează etimologia cuvântului ,,zârnă”, o plantă medicinală bine
cunoscută de daci. Se purcede la răsfoirea dicționarelor. Nu-i găsită
nici în latină, nici la slavii din jurul nostru, nici la maghiari.
Atunci se răsfoiește dicționarul de slavă veche și se găsește acolo un
cuvânt zruno. Nu are importanță că înseamnă grăunte. Și deci este incompatibil ca sens cu zârna[ii]
noastră. Pentru răsfoitorii de dicționare compatibilitatea semantică
este un lucru minor, peste care ei sar cu ușurință. Se dă verdictul:
provine din slava veche.
Metoda răsfoirii
dicționarelor mai conține un procedeu inedit. Atunci când nu găsesc
cuvântul românesc în niciun dicționar, se inventează unul în latină. Îi
pun un asterisc, prin care fac trimitere la un cuvânt neatestat, dar
reconstituit de răsfoitorii de dicționare. Ce vă mirați? Dacă s-a
inventat fantastica și nici până azi dovedita romanizare, de ce nu s-ar
inventa, în numele ei, și felurite cuvinte nici până azi atestate?
Așa s-a întâmplat cu țâța
românească. Când au ajuns la ea, răsfoitorii de dicționare n-au găsit-o
la vecini. Parcă-l aud pe cititor întrebând: ,,Dar de ce n-au dat-o cu
«et. nec.»?” Pentru că s-ar fi putut ,,hipertrofia” vocabularul cu ,,et.
nec.” și atunci ar fi existat pericolul ca româna să fie considerată o
limbă de ,,origine necunoscută”. Ceea ce nu era deloc în favoarea
romanizării.
Și atunci răsfoitorii de dicționare s-au gândit: născocim un substantiv latin titia.
Îl dăm cu steluță, adică nu se găsește în dicționarul latin, dar
autorii DEX-ului sunt siguri că ar fi putut exista, fie și numai pentru
ca din el să provină ,,țâța” românească.
Acum știu că vă întrebați nedumeriți: ,,Dar de la cine o fi auzit dacii cuvântul titia, dacă el nu exista în limba legionarilor?”
Ce întrebare dacomanică!
Răsfoitorii de dicționare nu trebuie puși în încurcătură cu întrebări de
bun simț. Altfel te numesc ,,dacoman”, ,,tracoman”. Știți deja
refrenul.
În fine, ca să ne limpezim creierii de această ,,amețeală etimologică” (vorba lui B.P. Hasdeu), să consultăm Dicționarul Etimologic al domnului Mihai Vinereanu. Cu bunul simț și rigurozitatea-i specifice, el arată că titia
latin nu este atestat. În schimb, radicalul cu același sens se
întâlnește în mai multe grupuri de limbi indoeuropene. Cuvântul ,,țâță”
provine de la un mai vechi radical proto-indo-european ,,tita”, ,,titia” similar cu ,,tata”,,,teta”. Prin urmare țâța românească este traco-dacă.
Din exemplele de mai sus nu
este greu să obsevăm că DEX-ul nu permite limbii române să aibă vreo
conexiune cu indo-europeana sau proto-indo-europeana. Ne-a pus în față
bariera romanizării, dincolo de care nu avem voie să trecem nici măcar
cu gândul.
Darămite cu cercetările!
Cine încearcă să treacă această barieră este învinuit că promovează ,,teorii nocive”.
A cui linie o ține DEX-ul?
Și totuși, spiritele
inteligente nu o să înceteze să-și pună întrebări numai de frica
etichetelor manipulatoare inventate de custozii romanizării.
Să vedem ce spune DEX-ul
despre străvechea și vrednica noastră încălțăminte tradițională. Este
clar că vine din timpuri imemorabile. Iar la cumpăna dintre ere și până
dacii liberi i-au alungat pe legionari, opinca dacică s-a luptat
pe viață și pe moarte cu sandala romană. Era ușoară, făcută dintr-o
bucată de piele, încrețită pe la margini și legată de picior cu niște
curelușe subțiri numite ,,nojițe”.
Din Dicționarul Etimologic al domnului Vinereanu aflam că opinca provine din fondul balcanic. Cuvântul este atestat în română, albaneză și limbile slave de sud. Nojițele
sunt, de asemenea, de origine traco-dacă. Deoarece albaneza și româna
dăinuie pe aceste meleaguri de mii de ani, iar slavii de sud sunt veniți
în secolul al VI-lea, este clar că ei au luat opinca fie din albaneză, fie din română. Acum știu că ardeți de nerăbdare să vedeți ce zice DEX-ul.
El o ține pe-a lui. Le-am împrumutat. De la bulgari. Și opincile și nojițele.
Vă închipuiți ce
nedreptate?! DEX-ul refuză opincarilor până și dreptul de a avea un
cuvânt propriu pentru opincă. Asta chiar că nu i-o pot ierta
venerabilului nostru instrument ,,științific”.
Cineva mi-ar putea reproșa:
,,Dar nu ți-i totuna de unde provine cuvântul «opincă»? De ce atâta
consum de energie pentru a demonstra că-i dacic? Doar nu-i decât o
simplă etimologie!”
Ar fi o simplă etimologie,
dacă DEX-ul ar spune adevărul. Dar mesajul subliminal transmis de
etimologiile lui false este revoltător. Se știe că strămoșii noștri,
geto-dacii, credeau în nemurirea sufletului, credință care era pentru ei
un izvor de curaj și creativitate. Aveau tradiții puternice și o
cultură bogată, pe care le apărau cu dârzenie. Herodot (sec. V î.e.n.)
scria că ,,sunt cei mai viteji dintre traci”. Calendarul de la
Sarmizegetusa arată că aveau cunoștințe avansate de astronomie. În
dialogul Carmides Platon vorbește cu admirație despre medicina
holistică a lui Zamolxe. Tăblițele de la Sinaia mărturisesc că aveau
scrisul lor. Cele mai mari muzee din lume, de la Ermitaj la Vatican,
găzduiesc statui ale dacilor în atitudini demne și inteligente.
Și numai DEX-ul îi prezintă
ca pe niște lași ce și-au abandonat limba maternă. Ca pe niște inculți
lipsiți de spirit creativ. Având un dispreț masochist față de tot ce-i
al lor. Popoarele normale își apărau țara și limba cu scutul și spada.
Iar dacii ieșeau înaintea migratorilor cu căciula în mână și cerșeau
cuvinte.
,,Dar e prea absurd: dacă te
romanizezi, ia încaltea toate cuvintele de la romani. Nu aștepta o
jumătate de mileniu, ca să iei opincă de la bulgari. Bine, să
zicem că romanii nu aveau opinci. Atunci păstrează-ți cuvântul dacic.
Hai să admitem că l-au păstrat. Dar nedumerirea e alta: cine i-a împins
pe daci să ia opinca de la bulgari? Doar ei nu i-au ocupat pe daci!” ar spune un cititor isteț.
Etimologii absurde ca aceasta, instrumentul ,,științific” al Academiei conține cu nemiluita.
Recunosc: n-am întâlnit o
carte mai absurdă ca DEX-ul. Nu vorbesc de definiții. Ele sunt neutre.
Pentru că sunt universale.
Dar când cobori în zona
etimologiilor, este ca și când ai intra într-o mocirlă, care te înghite
și te sufocă pe masură ce vrei să înțelegi ceva. DEX-ul pare un
instrument științific inofensiv doar celor deprinși să creadă fără a
cerceta. Dar pentru un pământean curios și cu imaginație este un lucru
de râs și de plâns.
De râs, când te întrebi, de exemplu, cum se face că brânza-i ,,et. nec.”, cașu-i latin, iar ciobanul turc? Nu vă mai spun că a fost un timp când ,,stâna” era slavă și ,,urda” maghiară. Acum vad că le dau cu ,,et. nec.”
Și asta, în ciuda faptului că B.P. Hasdeu, încă în secolul al XIX-lea, în Originile păstoriei la români. Studiu de filologie comparată (1874) și Mihai Vinereanu în al său Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică (2008) arată că brânza, stâna și urda sunt de origine traco-dacă.
În același studiu, Hasdeu arată că și cioban
este dacic. Combătându-l pe Roesler, care nu ne știa limba, dar era
sigur că l-am luat de la turci. În afară de multe alte argumente, Hașdeu
îi amintea lui Roesler că turcii ,,reușiră abia în secolul XV a se
apropia de hotarele Daciei, în timp ce cuvântul «cioban» figurează în
cele mai vechi balade și doine române, foarte anterioare cunoștinței
noastre cu Sublima Poartă”. Acest cuvânt se regăsește în numele multor
localități românești, râuri, văi, măguri. De aceea, ,,a susține că abia
după 1400 ciobanul se va fi introdus la români, încuibându-se
apoi din capul locului în grai vulgar, în poezia poporană, în
nomenclatura topică până-n creierii Carpaților, a afirma o asemenea
anomalie ar fi ceva inadmisibil chiar dacă cuvântul ar avea o origine
turanică, ceea ce nu este”[iii].
Mihai Vinereanu a demonstrat în al său Dicționar Etimologic că Hasdeu a avut dreptate. Cioban este de origine traco-dacă și provine din radicalul proto-indo-european keu- ,,a observa, a privi, a păzi”[iv].
Acum uitați-vă în DEX. El o ține pe-a lui. Ciobanul român este turc.
Întrebarea firească este: a
cui linie o ține DEX-ul? A marelui cărturar B.P. Hasdeu, care știa 14
limbi și făcea filologie comparată la anul 1874? Sau a imigraționistului
Roesler, care susținea că dacii au fost măcelăriți până la ultimul, iar
românii s-au format în sudul Dunării și au imigrat în Carpați abia după venirea maghiarilor?
Acum ați înțeles de ce DEX-ul nu poate fi numit instrument științific?
Un intelectual cât de cât
informat și cu bun simț nu se poate împăca cu faptul că asemenea
absurdități se află într-o carte tipărită cu blagoslovirea Academiei.
Sau vorba lui B.P. Hasdeu,
care se lupta și el cu etimologiile fanteziste al Societății Academice
de atunci (aceasta afirma ca ,,cioban” provine din combinarea a două
cuvinte latinești: opilio -,,stână” și cib - ,,vas”): ,,O
asemenea duplă amețeală etimologică n-ar merita a fi menționată aice
dacă n-ar însoți-o pretensiunea de a fi o doctrină academică”[v].
Vă mirați că vorbeasc pe
tonul acesta despre o lucrare la care mulți se uită cu pioșenie. Și eu
m-am uitat odată. Dar de când am citit în dicționarul lui Șăineanu că brânza
provine de la orașul elvețian Brienz, pioșenia mi-a dispărut ca luată
cu mâna. Am înțeles că lipsa de logică se transmite ca o boală râioasă
dintr-un dicționar academic în altul. Se mai renunță la câte o inepție
gen brânza de la Brienz. Dar marea masă a etimologiilor trase de păr stă acolo neclintită.
În numele Sfintei Dogme a Romanizării!
Întrebarea este: ,,Până când?”
[i] Mihai Vinereanu, Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2009, p. 9.
[ii] De origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 912.
[iii] B.P. Hasdeu, Originile păstoriei la români. Studiu de filologie comparată, în Pierit-au dacii, București, Editura Dacica, 2009, p. 69.
[iv] Mihai Vinereanu, op. cit., p. 226.
[v] B.P. Hasdeu, op. cit., p. 69.
11 comentarii:
mai mult ca sigur toata aceasta poveste cu originea latina se datoreza Vaticanului care a incercat sa asigure un rol civilizator Romei mai mare decat l-a avut in realitate si sa ascunda adevarata istorie a Europei
Pânza vine din cuvantul paianjen, cum se zice ;"panza de paianjen".
Pai-anjen vine de la "pai" si in sanscrita avem "pala" si latina "palea".
Avem chiar in sanscrita o specie de paianjeni "ko-palata" cu legatura cu paiele ,probabil ca aveau picioarele ca paiele lungi si subtiri.
Deci sigur aveau si dacii cuvantul pai sau pali,palu.Dar se observa ca limba latina era din familia limbii dace si atunci putem vorbi de o laninizare in sensul ca unele cuvinte se pronuntau ca in latina ca era mai la moda.
dacu dd
Da,este adevarat ce spune autoarea dar,tinand seama de usurinta cu care o dam pe romgleza...!
Daniel ,
Observ ca in momentul cind apare pe blogul tau un articol de substanta ce pune in lumina Adevarului ( evident si de bun simt ) o realitate favorabila noua , urmasilor celor care au trait de zeci de mii de ani pe aceste plaiuri , sar imediat ca arsi la talpi ( sau in alte parti ) niste veghetori pentru a submina credibilitatea si importanta informatiei. Spune-le tu ca noi majoritatea , stim aceste lucruri , si interventia lor nu bucura si nu este utila decit celor ca ei. La fel cum majoritatea autorilor DEX-ului nu sint de sorginte GETA si unii nici macar vorbitori ai limbii neamului nostru , si acesti pindaci isi deconspira evident apartenenta la o etnie cu radacini mult indepartate de plaiurile Sfintei TARI a GETILOR.
Eu m-am dus la scoala istet precum un vultur si cand am terminat studiile am devenit inteligent precum oaia.Am si un nume scris pe o bucata de carton, de acum an colo ma voi ascunde dupa el,am sa slujesc cu credinta pe cei care au studiat mai mult ca mine(oaie mai mare) .Daca fac fericit lupul o sa traiesc mai bine ca majoritatea,nu trebuie sa fac nimic decat sa ai prostesc pe cei mai mici,minciunile care le spun trebuie sa para adevarate,iar hrana lupului va fi asigurata.
Interesant de vazut si numele dacilor si dacutelor (dragilor si dragutelor)..
Iar cuvantul razboi il putem desparti putin in raz si boi cu raz venind ori de la ras (cum era pronuntat intr-o perioada) si atunci rasboi se traduce ca fiind un circ, ori de la la razor si atunci va veti minuna cate etimologii puteti presupune pentru razboi...
Cetatea Petris cu 96% etnici romani pe traseul drumului roman, Apula (Alba Iulia)- Blandiana-Germigera- Petris, exista si azi ,si ungurii au gasit-o la venirea lor cu acelasi nume.
Petriș (în maghiară Maros-petres) este o comună în județul Arad,Crișana, România.
Ati auzit ca in limba maghiara sa fie cuvantul piatra, sau petra in latina.dacu dd
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/TabulaPeutingerianaDacia_Segmentum_VII-VIII.jpg
Fara dorinta de a antagoniza pe nimeni dar avind in vedere ca Romania este in mijlocul geografic al Europei este simplu de inteles ca pe la noi au trecut tot soiul de oameni .Eu sustin dreptul dacilor de stapini nativi ai acestor locuri ,dar sint constient de masiva venire a slavilor pe teritoriul carpato-dunarean .Priviti la locuitorii din Donbas ,pe care cu ocazia razboiului am avut ocazia sa-i vedem mai des si la casutele lor ,sint exact ca la noi .Nu semanam deloc cu taranii italieni ci cu slavii .Nu-i nici o suparare ,sintem daci amestecati cu slavi si alte neamuri ...eu mai sint si jidan.
Despre razboi se stie ca exista si in limba latina BELUM adica mai in gluma mai in serios RAS-BELU o combinatie latino-slava.
Desi eu zic ca dacii aveau Bataie.
din sanscrita BATA =LUPTATOR.
poate ca avem si RAS-BATE, RAS-BIRE,RAS-BOIRE, RAS-BOI prescurtat
http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=+warr&trans=Translate&direction=AU
Pinza vine din sanscritul panjara: cusca, colivie, PLASA, schelet
Deci, parerea mea,are de-a face cu inpletituri
Initial , poate, cu nuele in timp si cu fire
Trimiteți un comentariu