“Du-te Soare, vino Lună, Sânzienele îmbună…”

Intocmai ca Pamantul, calendarul popular al romanilor se roteste dupa Soare, cel care leaga si dezleaga anotimpurile, infrunzeste si desfrunzeste codrul, reactualizeaza timpul sacru, naste fapturi mitice, acte de divinatie si propitiere, ritualuri si ceremonialuri complexe. Solstitiul de vara marcheaza apogeul drumului solar, cand astrul se afla la zenit, punctul cel mai inalt al boltei ceresti, apoi va aduce ziua de Sanziene, cand soarele joaca de bucurie pe cer imediat ce rasare, iar la amiaza incremeneste in loc, inflacarat si biruitor, stapan suprem al cerului si al pamantului.

Sanzienele sunt o sarbatoare solara, tributara focului prin facliile aprinse de feciori si rotite dupa cum merge soarele pe cer. Are loc pe 24 iunie si i se mai spune Dragaica, Ziua Soarelui sau Amutitul Cucului, pentru ca, incepand de acum si pana la echinoctiul de primavara din anul viitor, pasarea oraculara a romanilor nu va mai putea fi auzita cantand.

“Du-te soare, vino luna, Sanzienele imbuna,/ Sa le creasca floarea floare,/ Galbena, mirositoare,/ Fetele sa o adune,/ Sa le prinda in cunune…’ Sanzienele sunt zane, sanzienele sunt flori, sanzienele sunt fete-flori, ipostaze vegetale ale celor mai indragite personaje mito-folclorice de la noi.

Aflandu-se sub semnul unei tainice antropomorfizari a plantei cu acelasi nume, Sanzienele coboara pe pamant in aceasta saptamana, punand stapanire pe vazduh si in ziua de 24 iunie. Sunt zane bune iar oamenii le iubesc si nu se tem de ele. Le cheama pe nume, si le alinta in felurite chipuri: Reginele Holdelor, Doamnele Calusarilor, Mireasele, Imparatesele… In unele locuri li se spune Dragaice, insa in cea mai mare parte a tarii, Sanziene.

Despre ele se povesteste ca intensifica parfumul florilor, maresc puterea tamaduitoare a plantelor de leac, apara copiii de boli, cresc bobul graului, sporesc rodul pamantului, alunga grindina, inmultesc pasarile cerului, aduc femeilor prunci frumosi iar fetelor mari, ursitul.

 In ziua de Sanziene se joaca Dragaica, dans ritual asemanator Calusului. De data aceasta, ceata este formata exclusiv din fete, cateva imbracate in haine barbatesti, numite Dragaice, Draghicute sau Dragane. La fel ca in cazul Calusarilor, si alaiul Dragaicelor este insotit de un muzicant iar una dintre fete poarta un steag impodobit cu batice colorate, spice de grau, usturoi, pelin, flori de sanziene si alte plante magice. Acest cortegiu ceremonial strabate ulitele satului, formand un brau simbolic, protector si fertilizator, ce cuprinde intreaga comunitate. In unele sate, fetele aveau si coase, vestind ca e vremea cositului, ca plantele si-au incheiat drumul, au fost samanta, au germinat, au crescut, s-au inmultit iar acum urmeaza sa moara. In alte locuri, cea mai frumoasa fata se alege Dragaica, se impodobeste cu spice de grau si cu flori de sanziene ca o mireasa, dupa care, insotita de alaiul sau, cutreiera holdele, campurile si satele intr-un extraordinar parcurs ritualic, aducator de belsug si fertilitate, reminiscenta a unui stravechi cult agrar cu puternica simbolistica nuptiala.

Sursa: http://jurnalul.ro