Potrivit Incredible World Wide,
în 1936, arheologii care făceau săpături într-un sit vechi de 2.000 de
ani din zona Bagdadului au găsit un vas mic de lut galben, de
aproximativ 14 centimetri, cu un cilindru de cupru în interior. Un
material de lipit (cel mai probabil plumb și staniu), a fost folosit
pentru a sigila marginea de sus a acestui cilindru misterios, material
cu proprietăţi asemănătoare unui aliaj de lipire modern.
De asemenea, un disc de cupru a fost sigilat, la baza acestui cilindru, cu asfalt sau bitum.
Un strat de asfalt similar a fost plasat şi în partea de sus, pentru a
susţine o tijă de fier, ce poartă semne de coroziune acidă ce ar fi
avut loc în interiorul cilindrului .
Încă de la descoperirea
acestui obiect ipotezele privind utilitatea sa au fost dintre cele mai
spectaculoase. Arheologul german Wilhelm König a fost cel care a fost
cel care a subiliat că aceste mici vase de lut sunt de fap baterii
electrice antice. Pe baza acestei teorii, un inginer din Massachusetts,
Willard FM Gray, a creat, în 1940, un model de "baterie" pe care l-a
umplut cu soluție de sulfat de cupru și a dovedit că astfel s-ar putea
produce electricitate.
Peste 30 de ani, în 1970, un egiptolog
german, Arne Eggebrecht, în acelaşi model de "baterie" a înlocuit
soluția de sulfat de cupru cu suc de struguri proaspăt şi a generat
0.87V energie electrică.
Aceste experimente au dovedit dincolo de orice îndoială că
civilizațiile vechi, de acum 1.800 ani, au știut cum să producă și să
utilizeze energia electrică prin intermediul unui agent acid.
Deşi
au existat mai multe voci care au contestat teoria lui Wilhelm König,
un set de "baterii" antice descoperite recent în acelaşi sit arheologic
din Irak aduc în prim plan aceeaşi întrebare: în ce scop au fost
construite?
În timp ce unii au speculat că partea de sus,
electrochimică, a "bateriilor" ar fi produs electricitate, altele au
infirmat această ipoteză. O serie de obiecte galvanizate în strat
subțire au fost găsite de către arheologul König în cercetările sale din
Bagdad. Se presupune că acestea au fost aurite cu ajutorul "bateriilor"
antice.
Experimentele au dovedit că, deși această baterie foloseşte un
mecanism foarte primitiv, ar fi putut placa un obiect mic, cu un strat
de aur în aproximativ două ore.
Cu toate acestea, teoria legată
de galvanizare nu a fost acceptată în unanimitate și au fost emise alte
ipoteze privind utilitatea acestor baterii. Paul Keyser a lăsat să se
înțeleagă că șocul electric, de mică intensitate, produs prin
introducerea unei tije de fier în oțet, ar fi fost folosit de
vindecători sau preoți la electro-acupunctură.
Pe de altă parte,
ar fi putut fi vorba de un truc pentru a se crea un sentiment de
venerație printre adepți, prin energizarea unei statui metalice de
zeitate.
Cu toate că aceste aplicaţii pentru bateriile antice
descoperite la Bagdad au făcut obiectul mai multor experimente
demonstrative, sunt arheologi care îşi exprimă scepticismul privind
teoria electricităţii.
Experţii atrag atenţia că nu există fire, iar bitum-ul folosit ca
izolator pentru cilindrul de cupru, ar fi o problemă pentru aşa numita
celulă galvanică. Aceştia au subliniat că tocmai sigiliul de bitum
reprezintă o dovadă că acele vase mici de lut nu au fost folosite ca
baterii electrice, ci ca recipiente de stocare. Că s-ar fi urmărit
conservarea de suluri sfinte, pergamente sau documente de papirus, în
camera etanșă a cilindrului.
Cu toate acestea, în Templul de
Dendra în Egipt un bazorelief pare să ofere un răspuns, deoarece un
astfel de vas pare a fi ceea ce numim noi lampă electrică. Mai mult,
este de remarcat că în oricare dintre piramidele sau mormintele
subterane din Egipt nu s-a găsit funingine, care ar fi trebuit să fi
fost prezentă în cazul în care lucrătorii ar fi folosit focul ca sursă
de lumină pentru a face sculpturi şi decoraţiuni elaborate în camerele
mortuare.
Mulți cred că pentru acele lucrări s-a utilizat o
sursă alternativă de lumină, alta decât focul, iar acest lucru readuce
în discuţiei teoria bateriei antice.
În prezent, bateriile
descoperite în Irak sunt expuse la Muzeul din Bagdad. Datarea acestor
vase mici de lut ce au stârnit nenumărate controverse se situează între
248 i.Hr. și 226 d.Hr.
Ascultă Radio Frecvența Sufletului! Muzică și emisiuni pentru sufletul tău. http://frecventa-sufletului.ro/
2 comentarii:
Este posibil sa nu se fi folosit electricitatea, ci alta forma de energie. In mod normal trebuia sa se gaseasca si conductori, echipamente de masura si control, consumatori. Cred totusi ca nu electronul- acela mic, negativ si iute pe suprafata unui conductor- era generatorul energiei respective, ci altceva. In mod normal toate cladirile contin urme ale obiectelor generatoare de energie corespunzatoare timpului respectiv.
Iar pentru 1 Decembrie- La multi ani, românilor!
Nu stim mai nimic despre istoria antica si pre-antica a acestei planete. Multe lucruri care ni se spun la scoala, la ora de istorie sunt povesti banuite sau inventate.
Trimiteți un comentariu