DEZVĂLUIRI - Din culisele muncii la revista de benzi desenate LEGENDELE DACILOR :)))

Caricatură de Mihai Grăjdeanu

Oameni buni, dacă credeți că a fost ușor să punem pe roate această revistă, vă înșelați... Nu știu cu cine vă înșelați și nici nu e treaba mea, însă trebuie să vă împărtășesc câteva lucruri...

În primul rând sunt bine, sănătos, lucru pe care sper să mi-l doriți și în continuare. Am avut însă probleme cu cei doi graficieni care mi-au scos mulți peri albi, astfel încât acum am părul blond-șaten curat... Prin urmare, nu știu dacă o să am nervi să colaborez cu ei până la numărul 1.000. S-ar putea să mă ajungă bătrânețea! Deocamdată fug tare, de nici umbra nu se ține bine de mine. Însă cu timpul, ținând cont de ce probleme îmi fac aceste două personaje, pe numele lor Mihai I. Grăjdeanu și Gabriel Tora, s-ar putea să mă apuce de vreun picior. Bătrânețea!

Dar hai să îi pârăsc puțin, că prea nu mai pot ține în mine.

Păi, dacă e să mă gândesc la Mihai Grăjdeanu, vă spun că omul ăsta cred că s-a născut din vreun program de calculator. Încă nu e virusat, dar nu funcționează decât prin conexiune la intenet. Din fericire, în regim de wireless, așa că uneori mai poate fi scos din casă, cu o antenă înfiptă în păr. Altfel, își face treaba, desenează bine. Consumă puțin, dar marea mea problemă e aceea că nu am găsit până acum piese de schimb la el. Asta mă condamnă la o colaborare cu emoții, mai ales că atunci când e în focul creației nu mai poate fi găsit la IP-ul din buletin. Nu mi-e ușor, dar strâng din dinți și merg mai departe.

În ceea ce-l privește pe Gabriel Tora, omul are probleme cu vopseaua. Îi place, are o dependență teribilă. Pentru început, se pictează pe el însuși (nu portret, se pictează pe corp!) și abia apoi dă cu pensula pentru revistă. Asta dacă îi mai rămâne vopsea, desigur. Cum asta era o problemă - vorba aia, frate-frate dar vopseaua-i pe bani - l-am convins să nu se mai spele de vopsea până la terminarea numărului doi. A funcționat, însă a apărut o altă problemă. Acum, pictat peste tot și nespălat de vopsea de atâta vreme, se crede operă de artă și vrea să se expună într-o galerie de artă, spre vânzare. N-am bani să-l cumpăr, așa că apelez la voi. Faceți o chetă că avem nevoie de el și pentru numerele viitoare. Sau, în orice caz, prindeți-l și spălați-l de vopsea cu forța! Poate-și revine.

Și cum nu era suficient de greu și așa, la redacție mai am o problemă. Se numește Mădălina Diaconu și face textul uneia dintre povești, atunci când nu o face textul pe ea. Domnița e talentată și plină de inspirație. Asta o zic ca s-o perii, că lucrează la Radio România Cultural și "dă" bine la imaginea noastră. Uneori doare când dă, că dă bine și din coate pentru promovarea revistei, chiar și când suntem în apropierea ei. Cred că are probleme cu vederea - ochii mari, inima zburdalnică. Nu-i ușor!

Despre cum îi coordonez, ce să vă spun? Uneori îi bat, alteori nu îi bat așa tare. Treaba merge!

Dacă vrei să vezi cât de bine, cumpără revista LEGENDELE DACILOR din chioșcurile de difuzare a presei din orașul tău (revista este distribuită în 40 de orașe) sau de pe siteul www.dacia-art.ro

Cu gânduri bune, Daniel Roxin