O anchetă de Radu Golban
Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o.
Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o.
Studiind problema datoriei istorice a Germaniei
faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune
cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul
universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în
Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers”
(Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin
Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate
fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la
Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar
în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aur încărcate
în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova.
Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai
departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului:
Rusia – Germania – Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca
românii să o cunoască.
Problema tezaurului a fost reşapată
periodic, asemeni unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret,
de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre
români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret
nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se
aşterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al
istoriei Tezaurului.
23 noiembrie 1916:
Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de
ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura
germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.
12-14 decembrie 1916:
Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova.
Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur)
deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte
către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a
României din care aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei
(echivalentul a circa 170 de kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra:
este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare,
în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul
Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia
Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.
18 decembrie 1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian):
Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice:„Mecanismul
emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupaţie) este următorul: ei
emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsura ce se
emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci. — Eu: «Dar reglementarea cu
România?». El (n.r. generalul Petersen, şeful delegaţiei germane la
Bucureşti): «Vom vedea la pace»”. Cu alte cuvinte, administraţia germană
tipărea monedă în Romania pentru cheltuielile curente, pe care o
garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl
evacuase din ţară.
5 ianuarie 1917: Banca
Naţională e pusă sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute
personalului pentru a se retrage”, notează politicianul român. După care
adaugă că Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub
supravegherea unui delegat german.
5 martie 1917: o altă
ordonanţă a administraţiei de ocupaţie anunţă că Banca Naţională a fost
pusă sub sechestru şi închisă până la noi ordine. „Ordonanţa vizează
faptul că Tezaurul şi majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie
Marghiloman.
6 martie 1917: liderul
conservator află conţinutul împuternicirilor semnate de Col. Hentsch,
noul şef de Stat Major de la „Militarverwaltung”:
„Administratorii-secheştrii trebuie să se pună în posesia Băncii
Naţionale; sunt autorizaţi să exercite toate acţiunile pe care Banca le
poate exercita şi să dispuie de tot avutul Băncii”(…) Spiess crede că
germanii vor să se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face
la Iaşi”.
Octombrie 1917:
Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui Lenin, preiau
puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul Germaniei cu
intenţia să încheie Frontul din Est!!!
13 ianuarie 1918:
Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe
relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri
stipulând: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară
intangibil pentru oligarhia română”.
3 martie 1918: Rusia şi
Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând astfel ieşirea
Rusiei din Primul Război Mondial, ca să înlăture astfel de pe Frontul de
Est.
7 mai 1918: România
semneazăTratatul de Pace de la Bucureşti, un document umilitor, dintre
România, pe de o parte, şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia,
pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a
cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de ocupaţie
germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar
fi renunţat la Tezaur, odată cu documentele referitoare la acesta aflate
în custodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst
Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că
România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la
Bucureşti. Se pare că România ar fi renunţat atunci la dreptul de
proprietar al tezaurului.
27 august 1918: Acordul
financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la
Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru prejudiciile
aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în
Rusia. Compensările în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se
efectuează, conform tratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur
şi a doua de 50.676 kg aur. În total: 93.540 kg aur.
Sunt singurele tranşe prevăzute concret în tratat din cantitatea de aur
pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa 245.500 kg
aur) şi, totodată cantităţile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.
10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin.
30 septembrie 1918: al doilea transport de50.676 kg aur ajunge la Berlin.
11 noiembrie 1918:
Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei şi anulează
Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi Tratatul
de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania,
Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi
trebuit sa fie predat puterilor Antantei, care au declarat că-l vor ţine
în custodie până la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din
armistiţiu este: „Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau
în aflat custodia Germaniei”. Este clar că textul din armistiţiu se
referă la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova).
5 decembrie 1918:
potrivit documentelor aferente armistiţiului din 29 noiembrie, o
cantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg
aur (un total de 93.536 kg aur) porneşte, în două
vagoane, pe linia ferată Mainz – Saarbrücken către căile ferate
controlate de Aliaţi, pe riscul Guvernului francez.
ianuarie 1919: În
memoriul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace de la Paris se arată
că, în ce priveşte chestiunea Tezaurului, „poate n-ar fi de dorit să i
se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. Danielopol
consideră că faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar
putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri şi asigurarea lor”.
23 iunie 1919: I.I.C.
Brătianu se interesează într-un memoriu trimis d-lor Clemenceau
(prim-ministru al Franţei), ministrului francez de Finanţe Klotz şi
mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate de
aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de Finanţe este
negativ.
28 iunie 1919: se
semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi NU participa la
semnare, are conform art. 116 al acestui tratat posibilitatea de a
solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea,
Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistiţiul din noiembrie 1918.
16 aprilie 1922: prin
semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaşte Rusia sovietică.
Totodată, Germania renunţă la orice pretenţie de despăgubire împotriva
Rusiei cu condiţia ca nici Rusia să nu despăgubească ţări terţe pentru
confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia. Reamintim
că, iniţial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat iniţial
la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de
Stalin. Mai mulţi delegaţi ai statelor participante, printre care şi
Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia.
Toamna lui 1941: Armata
a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre cei mai înverşunaţi
adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, până la Odessa, însă
nu scoate nici un cuvânt despre restituirea Tezaurului de către Moscova.
1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste din România aproximativ 33 kg aur,
singura cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat
drumul Moscovei în decembrie 1916. Şi, cel mai probabil, singura care
mai era depozitată, la acea, dată, la Moscova. Dacă scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul financiar germano-rus şi cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.
Linkuri utile:
13 comentarii:
Buna dimineata.
Mi se face rau citind cele de mai sus.
Nenorocitii !Si acestia mai au tupeul sa spuna ca Romania le datoreaza nu stiu cate zeci de mii de euro? Cata marsavie pe acest pamant,in acest Occident la care unii inca viseaza si sconteaza pe democratiile lor.Mi se face sila de astfel de proceduri.Si acesti nenorociti de occidentali indraznesc sa considere Romania un stat sarac si plin de tigani?
Imi vine sa plang pentru ca imi dau seama ca chiar printre noi sunt cei ce vand averea si demnitatea romanilor.
Fie ca dreptatea sa se stabileasca odata pentru totdeauna !Dar este un vis....Sefora
Domnule Radu Golban,
Poate ca ar fi timpul sa participati la alegerile din noembrie. Eu cred ca nu voi fi singurul roman care va va alege. Avem nevoie de un om care sa ne reprezinte cu adevarat si care sa ne apere pozitia si interesele intr-o Europa care incearca sa ne prezinte lumii ca pe repetentii clasei.
Nu mai avem deminitate curaj. Strabunii nostri ne-au invatat ca mai bine murim ca sa fim liberi decat sa traim find sclavi la altii. Suntem niste fricosi, ne facem de ras copii.
"Canta cu noi canta cu noi si canta cu noi oameni cand cauta-n gunoi.."
stiati caci europenii spun ca tiganii sunt originari din Romania
Europa să se ridice în picioare,cînd se vorbeşte de România.
Buna ziua.
Dar nu este adevarat.Tiganii nu sunt originari din Romania.Inainte cu vreo 10-15 ani in urma in toate tarile europene au existat tigani.Cum se face ca acum se considera ca toti tiganii provin numai din Romania?Este evident o manipulare.Eu stiu ca Ungaria avea mult mai multi tigani decat Romania.Si in celelate tari erau tigani puzderie...acum,vezi Doamne,toti tiganii sunt din Romania si li se mai spune si Roma tigani.
Mi-e-o sila de aceste timpuri incarcate de minciuni si manipulari.
O zi buna,Sefora
Interesanta stirea! Surprinzatoare chiar!Deci schimbam adresantul cereri ?!?!?! Dar ce treaba au tiganii in comentariile pe asta tema ?
Sper sa fie aprobat comentariul anterior!!!
Tigani trag la aur....asa ca,au stiut bine unde sa se agatze...mie una nu-mi convine sa fiu considerata tiganca...daca nu sunt....si cred ca ori ce Roman se simte ranit...ROMANIA ESTE A ROMANIILOR...nu a Tiganiilor
E vina lor ca s-au nascut tigani ?
Au trait in conditii mizerabile, ne-am batut joc de ei de cate ori aveam ocazia...
n-aveau voie sa comenteze in fata noastra. Daca ai fi fost in locul lor ?
Ce trist ne dorim sa ne fie mai bine ...
Adevarul e provenim dintro tara foarte bogata.si suntem slugile acelor care neau furat si care tot ei neau patat prestigiul nostru si ne cal a an picioare anca poate multi ani
...deci care e diferenta intre Rusia,Germania si Belgia????
La fel de lacomi si neprincipiali!
Ne au fortat sa intram in nisyte razboaie si ne au luat si tezaurul... mai apoi "dragalasii" de englezi,prin "marele erou" Churchill ne au dat pe mina rusilor pentru a capata Grecia...."Minunate" natiuni
ne inconjoara in Europa...care de care mai "eleganta",corecta si "principiala"!..si ce se mai grabesc sa faca dreptate!!
nu-nu e vina lor ca s au nascut tigani..Vinba lor e ca nu vreau sa se integreze si modul preferat de viata e sa capuseze poipulati a majoritara, care a facut greseala de ai accepta/tolera! Este exact ca si cum ai primi in gazda niste musafiri si ei ar face foc in mijlocul sufrageriei!
Trimiteți un comentariu