Calea Lactee, galaxia din care face parte și sistemul nostru
solar, cuprinde peste 100 de miliarde de stele, pe lângă un volum uriaș
de gaze și praf cosmic, precum și de materie întunecată și totuși este o
galaxie “pitică” prin comparație cu alte galaxii din Univers, conform
unui material publicat de The Daily Beast.
În Univers există galaxii cu o masă de sute de ori mai mare decât a
Căii Lactee, galaxii care sunt de obicei asociate în clustere galactice
ce se pot întinde pe milioane de ani lumină. Clusterele galactice sunt
cele mai mari obiecte din Univers care sunt menținute de propria
atracția gravitațională. Conform unor noi studii, aceste galaxii
gigantice se pot naște doar în clustere, medii suficient de bogate în
praf, gaz și materie întunecată pentru ca aceste galaxii să poată ajunge
la un asemenea volum și dimensiuni.
Pentru a înțelege galaxiile trebuie să înțelegem mediul în care se
află. Calea Lactee este cea de-a doua galaxie ca mărime dintr-un grup de
galaxii denumit “Grupul Local (Local Group — LG), alături de galaxia
Andromeda și peste 50 de alte obiecte cosmice mai mici. Acest Grup Local
este mult mai mic decât un cluster galactic, fiind format dintr-o masă
mult mai mică de gaz și praf cosmic.
Prin contrast, Clusterul Coma — un gigantic cluster galactic
aflat la 320 de milioane de ani lumină distanță — numără peste 1.000 de
galaxii de sute de ori mai mari decât Calea Lactee, printre care și 10
galaxii spiralate foarte strălucitoare, vizibile și prin intermediul
instrumentelor optice folosite de astronomii amatori.
În Clusterul Coma, dar și în alte clustere galactice similare,
galaxiile spiralate, așa cum este Calea Lactee, sunt plasate spre
margine, în timp ce în centru sunt uriașele galaxii eliptice. Galaxiile
eliptice sunt aglomerări de stele roșii, importante pentru că le arată
astronomilor cum arată o galaxie ajunsă “la vârsta a treia”: aceste
galaxii și-au epuizat gazul și praful cosmic și nu mai produc noi stele.
Prin contrast, galaxiile spiralate adăpostesc stele mai tinere, care
emit lumină spre culoarea albastră a spectrului.
Clusterul Coma, la fel ca și Grupul Local, reprezintă rezultatul a miliarde de ani de evoluție cosmică.
Spre exemplu, în funcție de vârsta stelelor, cunoaștem că galaxia
noastră are vârsta de aproximativ 13,2 miliarde de ani. Nu putem vedea
exact cum arăta galaxia noastră în perioada în care se forma, dar
Universul le oferă astronomilor instrumentele necesare pentru a evalua
modul în care s-a format Calea Lactee, un fel de arheologie cosmică.
În timp ce citești acest material, lumina are nevoie de aproximativ
1/1 miliard dintr-o secundă pentru a ajunge de la monitor la ochiul tău.
Lumina solară călătorește timp de 8 minute până ajunge la Pământ, iar
lumina unor stele masive și foarte strălucitoare, așa cum este
Betelgeuse, ajunge pe Pământ după zeci de ani sau chiar secole. Cu alte
cuvinte, atunci când ne uităm pe cer este ca și cum am privi înapoi în
timp. Astfel, Clusterul Coma pe care-l vedem în prezent este Clusterul
Coma așa cum arăta în urmă cu aproximativ 320 de milioane de ani.
Însă chiar și un interval de timp de ordinul sutelor de milioane de
ani este foarte scurt raportat la timpul cosmic, iar astronomii caută
obiecte și mai îndepărtate. Cu cât o galaxie este mai îndepărtată, cu
atât este mai greu de observat. Pentru a observa un cluster galactic
aflat la mare distanță în spațiu-timp, astronomii trebuie să identifice
mai multe galaxii aflate la aproximativ aceeași distanță față de Pământ
și apoi să se asigure că acestea fac parte din aceași structură cosmică
și nu sunt alăturate în mod aleator.
Din acest motiv, anunțarea descoperirii clusterului galactic denumit
JKCS 041 a provocat vâlvă printre astronomi. Aflat la 9,9 miliarde de
ani lumină distanță, acest cluster galactic este cel mai îndepărtat
obiect cosmic de acest fel descoperit până în prezent. Astronomii au
descoperit acest cluster în 2006, însă distanța este atât de mare încât
au avut nevoie de mai mulți ani pentru a se asigura că toate cele 19
galaxii gigantice observate fac parte din același cluster. Acest lucru a
implicat măsurarea distanței la care ne aflăm față de fiecare dintre
aceste 19 galaxii dar și măsurarea distanței dintre ele, pentru a
determina dacă sunt suficient de apropiate pe cer pentru a se afla sub
imperiul forței gravitaționale reciproce.
Ținând cont de numeroasele galaxii strălucitoare observate, se poate
să existe numeroase alte galaxii în clusterul JKCS 041 care sunt pur și
simplu prea puțin strălucitoare pentru a fi văzute. Acest lucru înseamnă
că acest cluster poate reprezenta un bun exemplu pentru modul în care
ar fi arătat Clusterul Coma în perioada sa de tinerețe.
De asemenea, foarte interesant este cât de mature sunt aceste
galaxii, chiar dacă datează de acum 9,9 miliarde de ani. La fel ca și în
cazul Clusterului Coma, cele mai tinere stele se află în galaxiile din
apropierea marginii clusterului, foarte puțin noi stele aprinzându-se în
galaxiile din zona centrală.
Aceste informații ne spun foarte multe lucruri despre evoluția
aglomerărilor galactice. Odată ce procesul de naștere a stelelor se
oprește într-o galaxie, singurul mod prin care o astfel de galaxie poate
crește este prin contopirea cu alte galaxii sau prin “înghițirea” unor
corpuri galactice mai mici.
Contopirea a două galaxii se poate produce doar dacă acestea
sunt suficient de apropiate una față de cealaltă. Spre exemplu,
astronomii se așteaptă ca peste 5 miliarde de ani Calea Lactee să se
unească cu Andromeda, formând împreună o gigantică galaxie eliptică.
Sursa: http://www.financiarul.ro/2014/05/26/desi-numara-peste-100-de-miliarde-de-stele-calea-lactee-este-o-galaxie-relativ-mica/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu