Provocare pentru clasa politică: desființăm UDMR sau desființăm România?

Cum luptă UDMR pentru tribalizarea României

Atunci când, la nivelul unei țări, orice organizație poate pune în discuție factorii constitutivi ai statului respectiv, asistăm de fapt la sfârșitul statului și la începutul tribalizării. Regula tribală este câștigul celui care dă mai tare: din mâini, din gură, din tot ce poate. UDMR aplică această tehnică, iar rezultatul este că avem o campanie prezidențială în care discutăm despre desființarea statului român!

Oricât ne-am învârti în jurul termenilor, autonomia teritorială pe criterii etnice reprezintă începutul sfârșitului pentru statul român. Care și fără aportul organizațiilor separatiste maghiare trosnea din încheieturi. Dar, ca la slujba de ieșire cu greu a sufletului, UDMR și-a asumat, probabil sub influența nefastă a pastorului Laszlo Tokes și a protectorului acestuia Viktor Orban, rolul de a-i citi României un fel de ultim maslu, ca să se aleagă. Și, într-adevăr, statul român se află la răscruce: fie se trezește din amorțire și își ia seama, respinge extremismul maghiar și oprește nebunia separatistă care îl amenință nu doar din exterior, adică dinspre est, ci și din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-și facă mendrele pe seama unității noastre teritoriale.

În fața proiectului UDMR de autonomie, cu toate aberațiile sale juridice și cu totala încălcare a Constituției, nu mai sunt multe de făcut: ori cedăm, devenind astfel singura țară care și-a plătit distrugătorii, ori îi obligăm pe extremiști să cedeze ei, folosind forța legii.

Dar cum partidele vechi visează în această perioadă la voturi, nu la istoria și integritatea României, reacțiile la adresa UDMR sunt cel mult firave. Înainte de a căuta acoperiții din serviciile noastre, Parlamentul ar face mai bine să caute acoperiții din serviciile altora, notamente de la Budapesta sau de la Moscova, că autonomia nu vine cu siguranță de la acoperiții României.

Provocare pentru clasa politică: desființăm UDMR sau desființăm România?

Proiectul de lege al autonomiei propus de UDMR nu s-a modificat fundamental față de versiunea pe care am prezentat-o în urmă cu două luni. Reacția publică în fața acestui atac josnic la adresa statului român nu poate avea decât un singur răspuns: desființarea UDMR. Altfel, putem să ne luăm adio de la România. Rusia și Ungaria știu de ce. Îi provoc pe liderii României să se decidă pentru desființarea țării sau pentru desființarea UDMR!

De Ziua Marii Uniri, toți politicienii își vor declara iubirea de România și respectul pentru 1 Decembrie 1918. Să vedem dacă acest atașament față de întregirea statului român se va manifesta și în Parlament la votul pentru proiectul de lege al desființării UDMR pe care îl voi depune spre dezbatere, o măsură justă, deloc extremistă și motivată strict de încercarea acestei formațiuni de a face jocurile ruso-maghiare de destrămare a României. Poate ar trebui, în acest sens, ca noul comandament NATO să fie localizat în zona Harghita-Covasna, alături de forțele armate române, pentru ca omuleții verzi de la Budapesta și de la Moscova să ocolească regiunea.

La fel, de Ziua Drapelului Național, toți politicienii iubesc Tricolorul. Îl vor mai iubi și când va ajunge legea mea la vot, cea care interzice steagurile etnice pe instituțiile publice și afișarea reprezentanților statului român cu steaguri autonomiste? În Transilvania e o adevărată sarabandă de steaguri secuiești și de steaguri ale Ungariei pe clădiri publice sau la manifestații publice. La fel de bine am putea pune steagul Imperiului Otoman în Dobrogea sau steagul Rusiei în Moldova, ca să nu-i discriminăm pe foștii stăpânitori.

Am propus deja Parlamentului o lege de interzicere a steagurilor cu caracter etnic pe instituțiile României, care se află acum în dezbatere la Senat. Vom mai iubi Drapelul României și când această lege va ajunge la vot? Sau vom păți ca de fiecare dată: când are loc o escaladare a extremismului maghiar în România toată lumea sare ca arsă, dar când vine la vot în Parlament o lege care să interzică asemenea manifestări anti-statale, se votează pentru căderea proiectului?

Îmi fac datoria de onoare de a reaminti de existența acestui proiect de lege care reprezintă o modalitate de a onora Drapelul Național, împiedicând alăturarea sau chiar înlocuirea lui cu steaguri autonomiste și secesioniste sau cu steagul Ungariei, așa cum se întâmplă la această oră în Transilvania.

Previziunile mele sunt însă pesimiste. Am mai avut un proiect de lege care prevedea interzicerea manifestărilor și organizațiilor cu caracter extremist, categorie în care UDMR se încadrează acum cu mare succes. Patriotismul parlamentar s-a înmuiat brusc pentru că UDMR se află la guvernare.

Cât despre proiectul de desființare a UDMR, cine va avea curajul să renunțe la viitoarele voturi ale secesioniștilor, chiar dacă a devenit evident pentru toată lumea ce jocuri face acest Jobbik din România împotriva țării noastre care își finanțează astfel autodistrugerea?

Desigur că toate proiectele mele de lege sunt fasciste, extremiste, comuniste și șovine, ca să o iau înaintea detractorilor, menționând toate categorisirile pe care le-am auzit deja. Iar desființarea UDMR reprezintă culmea luptei mele împotriva democrației, reprezentate în acest caz de tandemul Budapesta-Moscova. E timpul pentru critici să fie mai creativi și să vină cu ceva nou. Înseamnă că și Marea Unire este o sărbătoare fascistă, extremistă, comunistă și șovină. De fapt, tot ce este românesc și orice referire la identitatea națională și la valorile noastre reprezintă pentru unii manifestări fasciste, extremiste, comuniste și șovine, cu acest lucru m-am obișnuit. Nu înseamnă că e și adevărat. Culmea este că până și vocile care mă acuzau pe mine de extremism și cântau în strună moderaților de la UDMR s-au speriat de proiectul de lege al autonomiei teritoriale. Acum să-și pună cenușă în cap toți cei care se uitau la Kelemen Hunor ca la apostolul conviețuirii româno-maghiare și care se întrebau mirați ce mi-a venit de nu înțeleg rolul creativ și împăciuitor al UDMR. Dar memoria publică e scurtă.

Așadar, dacă tot e moda provocărilor, aceasta este provocarea mea pentru clasa politică a României: desființăm UDMR sau desființăm România? Adresez această provocare în general politicienilor din România, iar nominal președintelui României, Traian Băsescu, premierului Victor Ponta, președinților celor două Camere ale Senatului și liderilor de partide parlamentare.

Sursa: http://www.bogdandiaconu.ro/