marți, 21 decembrie 2010

Aspirând la iubirea ideală


Aproape toti aspiram sa intalnim acea fiinta minunata a carei prezenta va putea trezi in noi Magia, Misterul, Iubirea si Fericirea Fara Masura... Si, cu certitudine, "Ileana Cosanzeana" sau "Fat Frumos" exista! Dar ca sa putem atrage iubirea unor astfel de fiinte extraordinare, trebuie sa devenim noi insine un Fat Frumos sau o Ileana Cosanzeana... Nu exista alta cale!

Alegerile noastre exprima ceea ce suntem la un moment dat. O vrabie isi va alege intotdeauna ca pereche in viata o alta vrabie! Poate ca vrabia noastra viseaza la cantecele privighetorii, la calatoriile in tarile calde pe care le face o randunica sau la forta imperiala a zborului unui vultur, dar atunci cand va veni momentul unei alegeri ea va alege tot o vrabie ciufulita si galagioasa precum este ea, sperand ca universul de pene cenusii in care isi va continua existenta ii va aduce fericirea. O vrabie nu va putea face o alta alegere! Desigur, va fi incantata de trilurile privighetorii, va visa cu ochii deschisi la calatoriile fascinante peste mari si tari pe care le-ar putea face alaturi de o randunica, i-ar placea nespus sa se bucure de protectia unui vultur... In scurtele momente de relativa luciditate, mintea ii va spune ca o astfel de pasare va putea cu adevarat sa o implineasca dar, pana la urma, va simti sa aleaga la fel ca in trecut. Este inevitabil! O vrabie nu se va simti in largul ei decat in compania unei alte vrabii. Trilurile privighetorii o vor complexa, pana la urma; perspectiva unui zbor de mii de kilometri ii va taia orice elan; prezenta unui vultur o va umple de teama, pentru ca ea nu este dacat o vrabie!...
Si atunci in ce fel va putea o vrabie sa-si implineasca zborul interior? Doar transformandu-se! Pentru a se transforma insa e nevoie sa fie constienta, e nevoie ca in ea sa pulseze viu elanul catre albastrul cerului! Pentru a trai implinirea unei relatii superioare, vrabia va trebui sa isi alchimizeze in asa fel natura inferioara, prin identificare cu idealul pe care il are, incat sa devina ea insasi o privighetoare, o randunica, un vultur...

Revenind din aceasta alegorie, sa ne imaginam o scara de la unu la zece, in care la unu gasim omul primitiv, la cinci, omul obisnuit, iar la zece, fiinta care a atins desavarsirea. Luand in discutie conditia omului obisnuit, unul dintre laitmotivele lamentarilor acestuia va fi acela ca "nu stie cum se face", dar in toate relatiile pe care le-a avut nu a intalnit decat femei profitoare sau barbati neseriosi si mincinosi. De unde concluzia irefutabila ca toate femeile sunt usuratice, eufemistic vorbind, respectiv ca toti barbatii... s-au nascut in cotet.
Desigur, experienta trista si limitatoare a omului ne-constient nu poate fi un reper decat pentru adevarul sau mic si inconsistent. Dintr-o perspectiva mai inalta, putem intelege ca, atata vreme cat noi ramanem in aceeasi conditie existentiala, vom face aceleasi alegeri pe care le-am mai facut si acum douazeci de ani; si oricat de diafane vor fi proiectiile noastre, realitatea ne va lovi frontal si fara menajamente intr-o buna zi, daramand inca o data toate castelele de nisip pe care ni le-am construit.

Caci cum ar putea omul de la nivelul de constiinta al lui "cinci" sa aleaga cu toata fiinta, ca pereche in viata, omul de la nivelul "noua"?! Sunt lumi atat de diferite, cu atat de putine punti de trecere... Prin urmare, indiferent de sperantele sale, el va alege tot omul cu o conditie asemanatoare - omul de "cinci", de "sase" sau de "patru". Si chiar daca va avea ocazia sa stea in compania omenilor superiori aflati pe treptele cele mai inalte ale acestei scari, fiinta obisnuita nu ii va recunoaste. Da, isi va spune, poate: "ce om deosebit!" dar, la putin timp dupa aceea, se va arunca cu speranta tot in bratele unei fiinte care este dupa chipul si asemanarea sa. Iar acest ciclu al dezamagirilor va continua fara oprire pana in ziua in care, satula de suferinta, fiinta in cauza va ridica in sfarsit capul din mocirla si va privi catre cer pentru a gasi singurul reper fix care o poate calauzi cu adevarat prin aceasta lume iluzorie. Este momentul in care poate incepe centrarea in sine si ruperea conditionarilor intretinute cu inversunare atata amar de vreme. Este momentul in care procesul alchimic se poate demara, este clipa in care Scanteia Divina din sufletul ei isi face simtita caldura!...

Acum poate incepe transformarea constienta; iar primul lucru care trebuie indepartat este frica de singuratate. Este un moment privilegiat in care este de preferat sa fii singur, indiferent de tristetile ce iti pot umbri pleoapele uneori. Ce-ai putea sa rezolvi ramanand intr-o relatie fara perspective? Trebuie sa fii puternic si determinat pentru ca nu este usor sa lupti cu toate atasamentele si conditionarile pe care le cari dupa tine, cu toate greselile care vor striga dupa compensare... Dar daca reusesti sa-ti mentii fata catre stele, Cerul iti va intinde mana si te va trage spre El! Si daca in aceste momente de gratie sufletul iti va fi inundat cu iubire adevarata, iubeste oricum, cu toata fiinta ta, si nu te preocupa foarte mult daca vei fi iubit la randul tau! Gandeste-te la toate greselile stiute si nestiute pe care le-ai facut si nu te astepta sa obtii implinirea interioara fara obstacole; dar fii sigur ca iubirea pe care o vei lasa sa curga prin tine, si care nu este a ta, te va transforma, te va apropia tot mai mult de izvorul fericirii!

Iar intr-o buna zi vei fi un Om Nou... In acea zi vei intelege ca tu iti construiesti realitatea, ca fericirea adevarata este parte a naturii tale, ca nimic nu iti vine din exterior pentru ca tu esti Totul. In acea zi, o alta fiinta minunata ca tine te va cuprinde in bratele sale, iar tu o vei recunoaste ca fiind asemenea tie...
De aici totul devine o poveste magica cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, cu zboruri printre stele si regasire de Sine!... Dar doar de aici!

de Daniel Roxin

extras din romanul ezoteric MAGICIANUL ALB

acest articol poate fi preluat prin citarea sursei cu link

29 de comentarii:

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=M9J0c9zFJWs&feature=related

Anonim spunea...

”Magicianul alb”-una dintre cele mai frumoase cărți citite de mine.Am lăsat de-o parte multe cărți pentru a o citi,la fel cum am lăsat de-o parte multe cărți pentru a citi ”Misterele din pădurea Baciu”.
Sufletul știe ce să aleagă ca să ajungă aproape de tărâmul său...
Ești minunat,Daniel!

Daniel Roxin spunea...

:)

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=9IzOb4vC0Ho&feature=related

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=uxGs0iUqyHY&feature=related

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=oeeJP4RxbN8&feature=related

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=8Cvq8hP-ZuA&feature=related

univers-agape spunea...

Da...acuma, ca recunoastem sau nu, toti aspiram la iubirea ideala... e viermusul care ne roade mereu, obligandu-ne sa cautam , sa evoluam, sa ne transformam... e fiorul care...
Ideea pe care vreau sa o exprim este ca mi-a placut "punerea in scena" a temei! Si comparatia...; da , de la vrabie la vultur e cale lunga...dar si cine reuseste...e pe cale...; Autorul imbraca foarte frumos in cuvinte ,o tema universala...iti ramane in suflet!Si in minte!!! Felicitari!
Ca sa fac haz de necaz, as adauga doar ca , in basmele initiatice ale romanilor, Ileana Cosanzeana este intotdeauna minunata, foarte frumoasa, deja initiata si ... doar exista! Si-l asteapta pe Fat Frumos...;ea nu are nimic de facut...e deja...; in timp ce, amaratul de Fat Frumos este cel care trebuie sa treaca intotdeauna prin probe, initieri...pentru a fi demn de Ileana...sau o salveaza pe Ileana...;(se transforma in vultur...) si , intotdeauna , finalul e fericit!
Din cate stiu eu, principiul masculin si feminin sunt principii universale , care se pun in valoare unul pe celalalt...se completeaza...nu sunt "unul inferior si unul superior". Poate gresesc... poate, dupa "nunta din basm", rolurile se schimba...atunci ar mai fi egalitate...Glumesc!!!
Oricum, felicitari pentru idee si , mai ales , pentru frumusetea exprimarii si punerea in valoare a diferentelor...se poate invata din asta...sa nu te uiti dupa cine nu trebuie...pana nu esti pregatit!
Simona Gropean

Daniel Roxin spunea...

Multumesc! :)

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=k77j2sGEpKA&feature=related

Anonim spunea...

Aceste melodii mai vechi par niște amintiri de demult,din copilărie ...
Dar,din când în când,mai ”vin” din urmă,pentru că sunt amintiri frumoase ...

http://www.youtube.com/watch?v=li8kASZnSAg
http://www.youtube.com/watch?v=0Vz4Sk2BaCc&feature=related

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=c0NWeelWUuA&feature=related

Anonim spunea...

Citind acest post, am primit mult mai clar decat ma asteptam, un raspuns la propriile framantari. Cine face astfel de selectii, si impartaseste si altora...a simtit esenta pura a parfumului adevarat!

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=GosdBqtLXH0&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=AVctNwqCfFI&feature=related

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=xdu9-gq5qxU&NR=1

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=o_LjVe70sqg&feature=related

elena spunea...

Mai rar o voce atât de caldă, de mângâietoare ...câtă alinare pentru suflet!... (generație romantică! ...)

http://www.youtube.com/watch?v=NVOR_q-bqqQ

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=aCG7U8MzG9k&feature=related

calinaro spunea...

imi era necesara aceasta postare. multumesc :)

Anonim spunea...

am citit cartea si partea asta chiar am zis-o si altora, cat de adevarat poate fi. sper ca intr-o zi sa devin si eu randunica ca de curand mi-am lasat vrabioiul si chiar dupa f putin timp am citit cartea . multumesc daniel esti super :)

Daniel Roxin spunea...

:))

ellaconsuela spunea...

Buna!

Nu am citit cartea, ci doar articolul. Da, e precum spui, doar de atunci incolo incepe totul. Ma tot intreb cum de-i posibil ca noi oamenii sa tanjim asa de mult dupa iubire si sa ne fie totusi atat de greu de trait iubirea? Poate, pentru ca vrabie fiind, omul crede ca doar vulturii sau privighetorile au dreptul la iubire. Dar oare asa sa fie? De ce vulturul poate iubi mai frumos, mai intens mai complet decat vrabia? Pentru ca-i mai mare, pentru ca-i mai puternic? Care sa fie mica farama ce face diferenta? Oare vrabie fiind va putea cineva vreodata sa se transforme in vultur? Sau nu? de ce ne este asa de greu sa devenim cine suntem de fapt si de ce investim asa mult efort in a deveni un ideal? Oare poate fi un ideal mai inalt decat acela de a deveni Tu Insuti? De fapt cred ca diferenta intre vrabie, vultur si celelalte nu este data de sansa fiecareia de a accede la ceva, sau de puterea fiecareia de a lua, ci doar de intelepciunea fiecareia de a -si simti puterea, valoarea si maiestria. Parerea mea.

Daniel Roxin spunea...

:)

Anonim spunea...

Desi am citit multe articole pe blogul tau, astazi cautand altceva am ajuns si aici. Recunosc ca nu am citit cartea scrisa de tine "Magicianul Alb" , dar o voi citi sigur. Iarta-ma , dar dincolo de orice interpretari , de exemple sau credinte in legatura cu iubirea, este spontanul :pur si simplu se intampla fara control , fara calculele mintii si probabil este cel mai mununat sentiment din viata asta sau alte vieti , daca pot fi. Cornelia- Kasandra

Ami spunea...

Este foarte frumos si adevarat articolul si desi nu am citit cartea cu sigurata o voi face .Felicitari !

Daniel Roxin spunea...

:)

Anonim spunea...

Dragul meu Fat-Frumos,iti multumesc ca m-ai dezlegat de vraja.Iti multumesc pentru sarutul tau care mi-a dezlegat inima,care a rupt toate legaturile.De acum inainte voi putea imbratisa toti copacii din Padure,vor prinde viata,acum pot spune in sfarsit,TE IUBESC,in sfarsit sunt libera sa-mi traiesc visul uitat de atat amar de vreme.Noi trei una suntem . Cu drag,Ileana Cosanzeana.

Daniel Roxin spunea...

Draga mea Ileana Cosanzeana, nu pot decat sa ma bucur ca ti-am fost de folos... Sa ai zile pline de fericire! ;)

Ileana Cosanzeana spunea...

Dragul meu,tu esti si ai fost intotdeauna Vocea Sufletului meu,tu mi-ai deschis aripile si m-ai invatat zborul spre culmile fericirii.In inima mea e un loc tainic,pe care il stii doar tu,aici a venit iar primavara si au inflorit toti trandafirii pe care i-am udat cu lacrimi de dor si zambet pe buze...Ti-i daruiesc unul cate unul,in fiecare zi,acum stiu ca nu se vor mai ofili niciodata.Te-am asteptat de-o viata,vino cu mine in Padurea Fermecata,pasii ne vor purta pe carari numai de noi stiute,pentru a deschide Poarta spre o Lume Noua,de Iubire si Lumina,unde vom sarbatori nunta inimilor noastre.E timpul sa continuam Povestea...Impreuna.