Cea mai simpatică poveste cu îngerași...

Se povestește că doi îngeri erau într-o mică pauză. Ca să nu stea degeaba, s-au gândit să se joace. Primul zise:
- Hai să ne jucăm de-a oamenii!
Al doilea reacționă fericit:
- Ce bine, ce bine!... Și ce să facem?

O extraordinară poveste cu tâlc... despre Mihai Eminescu

“Pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pamant, intr-o noapte ploioasa, au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit un glas barbatesc intreband:
– Cine bate?
– Oameni buni!
Atunci omul, potolind cainii, i-a poftit in casa, unde nevasta si copiii abia se trezisera din somn, si a inceput a da porunci, dar cu blandete.
– Mario, ia mai pune cateva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantana dupa o ciutura de apa proaspata. Ilenuta, ia vezi de o olita cu lapte proaspat.
Si le-a dat sa se spele si sa se stearga cu stergare albe si i-au ospatat, si i-au dus sa doarma intr-o odaie in care mirosea a gutuie si busuioc…..
A doua zi dimineata iar le-a dat sa se spele, i-a ospatat si le-a pus in traista niste mere cum nu mai vazusera si le-a urat drum bun.
Si cum au iesit din sat, Sf. Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu:
– Doamne, fa ceva pentru oamenii astia, ca tare ne-au primit frumos!
– Ce-ai vrea sa fac Sf. Petre, c-ai vazut ca nu erau nevoiasi.
– Doamne, fa ceva ca sa-si vada macar o data sufletul!
– Sa-si vada sufletul spui Sf. Petre?
– Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum vedem noi plopul cel de-acolo!
– Bine, Sf. Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ganditor la satul din vale.
Iar dupa o vreme, in neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu”.

Geo Bogza

ATENȚIE ARTIȘTI! Din ianuarie 2014 lansăm proiectul "Seara de artă", un eveniment artistic lunar, de mare ținută...

Vă anunț cu bucurie că din ianuarie 2014 avem toate condițiile să organizăm lunar "Seara de artă", un spectacol cu public, televizat în care artiștii valoroși din toate domeniile artei vor putea să se exprime. Prin intermediul acestui proiect dorim să promovăm creațiile cele mai deosebite din domeniile muzicii, teatrului, filmului, artelor plastice, dansului... și pe creatorii sau interpreții acestora.

Într-o epocă în care așa-numita "Artă contemporană" a adus foarte multă mizerie sufletească și urât, "Seara de artă" își propune să vă îmbogățească viața cu frumos, cu elevare, cu pozitivitate...

Spectacolele vor avea loc în București și în alte orașe din țară, după un program pe care îl vom anunța în luna ianuarie 2014.

Acest proiect este deschis tuturor artiștilor care au lucruri importante "de spus", fie ei consacrați sau nu. Prin urmare vă invităm să ne trimiteți propunerile de participare pe adresa: seara_de_arta@yahoo.com. Echipa care se ocupă de organizare va analiza propunerile trimise și vă va contacta.

În curând vom lansa și un site dedicat acestui proiect.

Daniel Roxin

Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad?

"Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma...

Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"...

Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:

Mentorul chinez - Povestire cu talc

Un tânăr luptător în vechea şi îndepărtata Chină îşi pierduse toată încrederea în sine în urma încercărilor vieţii şi a războaielor la care a participat. Era supărat tot timpul. Când se afla în public avea manifestări arogante, şi era iute la mânie chiar şi în preajma prietenilor săi care încercau să-l consoleze. O frica nemărturisită îi pătrunsese în oase. Tot felul de întrebări despre viaţă şi moarte îl bântuiau.

Într-una din acele zile negre din viaţa lui prietenii săi l-au îndemnat să meargă la un mare maestru care locuia în munţi şi să îi pună lui acele întrebări la care ei nu-i puteau răspunde. Războinicul a plecat.

Te-ai născut cu aripi! De ce preferi să te târâi prin viață?

Povestire cu tâlc

"Un împărat a primit doi șoimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Unul dintre slujitori trebuia să se cațere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.

După ce a încercat în fel și chip să facă șoimul să zboare de pe creangă, împăratul și-a rugat supușii să-l ajute. Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și, a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut șoimul zburând de colo-colo.

 - Cum ai făcut? și-a întrebat supusul.

- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decăt să îi tai craca de sub picioare.

Morala: uneori ni se taie craca de sub picioare

ca să ne aducem aminte că putem zbura!"

 

Sursa: Drumuri catre tine

Ultimul biscuit - Povestire cu tâlc

Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Și-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul și un pachet de biscuiți. S-a așezat pe un scaun, și-a pus bagajele lângă ea și s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că la mică distanță era așezat un domn care citea un ziar și care, fără să-i ceara permisiunea, a început să ia și el din pachetul de biscuiți.

Cu toate că s-a simțit indignată, politețea a împiedicat-o să îi reproșeze că are un comportament nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua și el unul și asta a făcut ca până la urmă tânăra să devină foarte nemulțumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: “Oare îndrăznește să mi-l ia și pe ultimul?”

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a oferit zâmbind cald o jumătate. Simțind că el a depășit limita bunului simț, tânăra s-a ridicat furioasă și s-a îndreptat spre un alt colț al sălii de așteptare. A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea și… spre marea ei surprindere, a văzut înăuntru pachetul de biscuiți pe care îl cumpărase. În acel moment a copleșit-o un sentiment de rușine. A înțeles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul. El a împărțit plin de bunătate chiar și ultima bucățică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.

Morala
Oare de câte ori în viață am mâncat biscuiții altcuiva fără să ne dăm seama? Înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alții am fi mult mai câștigați dacă am privi cu atenție în jur… și mai ales în sufletul nostru!

Sursa: drumuricatretine

Povestea celulei atee. Geniala!

Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.

- „Omul există şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată, de parcă ar fi fost sfârşitul lumii.
- „Acestea sunt basme din bătrâni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, când avem parte de atâtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.

Poveste plina de talc... intr-o singura imagine!

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro 

Autorii comentariilor sunt singurii responsabili pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in totalitate consecintele legale!

Testoasa de pe stalp. O geniala poveste cu talc!

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi, la un moment dat, decide să ia o pauză. Se aşează pe o bancă unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.

Batranul îi spune tânărului:
- Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea lor cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul îi spuse:
- Eu nu înţeleg această analogie ... Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Batranul a explicat:
- Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând în echilibru pe capătul de sus al unui stâlp de gard, ce poţi să te-ntrebi?

Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
- În primul rând: nu intelegi cum A AJUNS acolo.
- În al doilea rând: nu poţi să crezi că STĂ acolo.
- În al treilea rând: stii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
- În al patrulea rând: e clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
- În al cincilea rând: eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp va sta acolo.

Concluzia: singurul lucru raţional ar fi sa o faci să coboare, indiferent ca vrea sau nu, iar ca să poti face asta trebuie să fii ACOLO!

DRAG POPOR ROMAN, ESTE VREMEA SA NE INGRIJIM CA NICIUN ANIMAL SA  NU MAI AJUNGA PE STALP!!!

Trimite această pildă şi altora!

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau. 

http://radiovoceasufletului.ro 

Autorii comentariilor sunt singurii responsabili pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in totalitate consecintele legale!

Calea spre fericire...

Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe muntele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept). Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume. Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ramana Maharishi tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.

APARIŢIE EDITORIALĂ - DE EXCEPŢIE - ARMONII CULTURALE: Antologia universala „COMORI DE VISE” (Poveşti, povestiri, amintiri) 2012

O carte in care veti gasi si o poveste scrisa de mine: "Cei 12 Inorogi".

Editura Armonii Culturale are plăcerea să vă semnaleze apariţia Antologiei universale „COMORI DE VISE” (Poveşti, povestiri, amintiri) 2012.

 

Lucrarea antologhează 23 de autori români din Europa, Canada şi Statele Unite: Cristian Petru Bălan (Chicago, SUA), Elena Buică (Toronto, Canada), Angela Burtea (Brăila), Ovidiu Creangă (Toronto, Canada), Andreea-Maria Dănilă (Şugag, Alba), George-Nicolae Stroia (Adjud, Vrancea), Gabriel Dragnea (Bucureşti), Emil Druncea (Feteşti, Ialomiţa), Mariana Zavati Gardner (Norfolk, Anglia), Vasile Sevastre Ghican (Tecuci, Galaţi), Ramona Sandrina Ilie (Focşani, Vrancea), Rodica Elena Lupu (Bucureşti), Ionel Marin (Focşani, Vrancea), Năstase Marin (Galaţi), Speranţa Miron (Galaţi), Maricica Stroia (Adjud, Vrancea), Geta Mocanu (Galaţi), Ştefan Radu Muşat (Bucureşti), Ioan Muţiu (Bucureşti), Daniel Roxin (Bucureşti), Aga Lucia Selenity (Braşov), Mariana Vicky Vârtosu (Focşani, Vrancea), Gheorghe A. Stroia (Adjud, Vrancea). Lucrarea este ilustrată grafic de talentata pictoriţă focşăneană Roxana Ada Făcăoaru.

Motivaţia unei astfel de lucrări este pe cât de simplă, pe atât de înălţătoare, având în vedere că lucrările destinate copiilor şi, implicit, tuturor celor cu suflet de copil, sunt din ce în ce mai slab reprezentate în peisajul cultural românesc actual: „Nimic nu se compară cu vârsta inocenţei, protejată de bătăile de aripi ale îngerilor providenţiali şi pământeni, deopotrivă. Comori de vise se adresează tuturor celor ce poartă în suflet Copilul şi Copilăria, indiferent de vârstă sau poziţionarea „fizică” în vastul existenţial cotidian. Fără nicio îndoială subscriem – cu toţii – vârstei universale a zâmbetelor şi a fericirii, hrănindu-ne cu vise ori amintindu-ne de persoane dragi, sosite din evul aromat de poame coapte. Poate, dintr-o nevoie firească de a redeveni, fie şi pentru o clipă, copii – cu privirea curată şi surâsul scăldat de lumina tangibilă a Raiului. Subscriem acelei vârste când, pelerini într-o lume plină de feerie, strângeam – în priviri mirate – oceane de căldură şi puritate. Frumuseţea şi unicitatea acelor vremuri le putem redobândi, doar scriind despre şi pentru ei. Astfel, vom dărui lumina viselor ori amintirilor adultului, acestor mărgăritare de mare preţ din viaţa noastră – copiii.  Fie ca aceste ape limpezi, COMORI DE VISE, să ajungă aşa cum au fost ele revărsate, din sufletele creatorilor lor, către inimile viteze, pline de curaj şi de speranţă, ale tuturor celor cu simţire curată de copil! Fie ca lacrimile vărsate spre aducere aminte să vă ocrotească şi pe voi – copiii – precum talismanul dragostei de părinte! Fie ca toate aceste gânduri, scrise din dragoste pentru voi, să vă umple existenţa de o stare de permanentă bucurie, de linişte deplină, pentru fericirea vieţilor voastre, pure încă!”

COORDONATORII,

Gheorghe A. Stroia

Cristian Petru Bălan

Mariana Zavati Gardner

Axa Adjud – Chicago – Norfolk, Martie 2012

Revista Armonii Culturale

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro

Am lansat RADIO VOCEA SUFLETULUI

Cea mai importanta calatorie a vietii noastre este cea care duce in adancul sufletului. Toate lucrurile care ne emotioneaza pozitiv, care ne bucura, care ne fac fericiti sunt tot atatea porti de acces catre lumea de dincolo de ganduri...

Radio Vocea Sufletului, acest spatiu al muzicii si cuvintelor pe care l-am creat impreuna cu aproape 30 de oameni entuziasti, isi propune sa va poarte pe aripile lui in locuri de taina, sa va dea speranta ca putem construi o lume a binelui si a frumosului.

La Radio Vocea Sufletului puteti sa va simti pe drumul spre "acasa" impreuna cu cei care aspira la un Cer Nou si un Nou Pamant...

Alaturi de muzica pentru suflet, aici veti putea intalni oameni remarcabili si veti putea audia emisiuni menite sa aduca mai multa lumina si cunoastere in vietile tuturor. Iata cateva dintre acestea: "Stirile pozitive ale zilei", "Radacinile dacice ale poporului roman", "Medicina psihocauzala", "Locurile de taina ale Romaniei", "Interviuri pe frecventa sufletului", "Scoala Hiperboreana", "Cartea saptamanii", "Agenda culturala a Bucurestiului", "Lumea secreta a plantelor" si altele.

Bucurati-va 24 de ore din 24 de Radio Vocea Sufletului! Auditie placuta!

Clik RADIO VOCEA SUFLETULUI

P.S. Cei care doresc sa sprijine acest proiect sunt rugati sa posteze pe blogul sau siteul lor unul dintre bannerele de mai jos si sa ne anunte de acest lucru pentru a putea sa ii introducem la rubrica noastra de parteneri media. Multumim anticipat!
Adresa la care va rugam sa faceti trimiterea pe site:
http://www.radiovoceasufletului.ro/

Daniel Roxin

Miracole

Omul a ingenunchiat si a soptit:
- Doamne, vorbeste-mi!

Si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit-o.

Asa ca omul s-a ridicat in picioare':
- Doamne, vorbeste-mi!

Si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului la cealalta, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit catre cer si a spus:
- Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad!

Si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o.

Si omul a implorat:
- Doamne, arata-mi o minune!

Si o viata s-a nascut, dar omul nu i-a dat importanta.

Asa ca omul a strigat in disperare:
- Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici!

La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana, alungand fluturele, si si-a vazut mai departe de drum.

Omule, nu lăsa să-ţi scape vreo binecuvântare, numai fiindcă nu o primeşti in felul in care o aştepţi!

Text primit pe e-mail

Magarul intelept...

Intr-o zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata; si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.

Oglinda lui Gandhi

Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns:

"Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, inteligenta fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.

Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator;

Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!"

Alegerea - Înţelepciunea unui Maestru

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:

- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

- Acestea sunt suferintele tale.

Tot ceea ce spui... vorbeste despre tine!

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:

“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:

Gaura neagră - o genială poveste cu tâlc. (video) :))

O poveste cu tâlc de o mare profunzime

Povestea picăturii

A fost odată ca niciodată un discipol care îl întrebă pe maestrul său:

- Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?

Maestrul îi spuse:

- Nu eşti singurul care este separat de adevăr, mai sunt şi alţii. Îţi voi spune douăsprezece povestioare care îţi vor părea simple dar care sunt pline de înţelesuri adânci. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul.