luni, 21 februarie 2011

Fabula crizei financiare

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor ce intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.

Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile. Poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.

Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant, era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.

Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: "Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?"


Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.

"Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite... Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc!"

Dupa plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca, intr-adevar, nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele...

Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client. Dupa cum se spune, "time is money" A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de "smalltalk".

Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala, asa ca incetul cu incetul clientii fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut, era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.

"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara..."

MORALA

Morala o trageti singuri! Nu avem nevoie de asemenea "binevoitori" de la FMI, Banca Mondiala sau de unde mama lor mai sunt! Criza nu exista. Criza a fost provocata, criza este doar o inventie ca sa fim distrusi, ca sa fim spoliati de tot ce mai avem.

2 comentarii:

:) spunea...

Din nefericire morala povestioarei tale se oglindeste foarte bine in actuala situatie. Astazi oamenii alearga tot mai mult si zapaciti, deziluzionati dau din toate incheieturile sa supravietuiasca; insa sunt tot mai superficiali in relatii, angajamente, calitate, gandire, iubire. Iar aceasta devine realitatea lor, astfel ca criza devine adevar palpabil, dictat de "expertul" media. Prea putin realizeaza oamenii ca criza este in gandirea lor. Interesanta parabola :)

Daniel Roxin spunea...

:)