joi, 21 iulie 2011

Atemporal

Una dintre noile mele poezii: 

Atemporal

În palmele-mi brăzdate
de liniile destinului
îmi închid toate drumurile
pe care aş mai putea păşi.
Urmele-mi de lut au despicat timpul;
cu un picior în trecut
şi cu altul în viitor,
m-am făcut prea des punte
peste tot ce-a contat...


Închid ochii.
Pleoapele coboară ca o cortină
peste toate rolurile.
Voi uita scenariul,
voi ignora regia...
Atemporal,
spiritul meu îşi va opri curgerea
în punctul din care s-a născut
întreaga geometrie a lumii.

Daniel Roxin

7 comentarii:

Anonim spunea...

excelent...

Anonim spunea...

Remarcabil, foarte frumos....de fapt ca tot ceea ce scrii...

Daniel Roxin spunea...

Multumesc!

Anonim spunea...

Deosebit de profund ...
Omul, prin nădejde, transcende timpul, spre veșnicie,spre absolut, care însă nu îi poate fi dat în viața pământească... (Nădejdea nu poate accepta că existența pământească este singura pe care o are omul)

Anonim spunea...

http://video.google.com/videoplay?docid=-1893160365421210856&hl=en

Maria spunea...

Infiorator; sfasietor; inaltator-
precum imaginile unui vis initiatic.
Noapte buna, Daniel. Si vise pe masura :)

Daniel Roxin spunea...

O zi minunata! :)