joi, 16 februarie 2012

Omule drag, cat de multa iubire traiesti?

Cata pace e in sufletul tau? Cata incredere si libertate? Cat de mult simti spiritul cum iti umfla narile cand respiri? Sau ... cat de constient esti ca RESPIRI? Opreste-te o clipa in locul acela din Tine si respira profund. Doar respira si savureaza darul vietii, Sfantul Aer. Arunca-te in fascinatia respiratiei... si atat! Te-ai gandit ca fiecare gura de aer te duce spre centrul inimii tale? Fiecare respiratie constienta te aseaza in centrul Fiintei. Azi traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste din viata mea: ador aerul pe care-l respir. Ador felul in care imi atinge pielea si buzele. E o densitate uluitoare in jurul meu si-mi dau lacrimile de atata dragoste...

Toata ziua am primit scrisori de dragoste de la Viata prin tot ce a venit spre mine, prin fiecare cuvant, prin fiecare gest, prin ochii copiilor mei... E un tip de stare pe care as vrea sa o impartasesc cu toti oamenii. E ceva ce ESTE pur si simplu peste tot. E atat de aproape si totusi, ajungem sa trecem prin atatea suferinte doar ca sa invatam sa ne abandonam iubirii vietii fata de noi. Sa invatam ca de fiecare data cand viata ne strange cu usa, de fapt noi ne opunem ei. De fapt ne opunem Iubirii vetii. De fapt incercam sa fim in alta parte decat este cel mai firesc sa fim: in Centru. 

In timp ce-mi plimb degetele pe taste simt milioane de scantei atingandu-mi mainile. Si le urmaresc cu curiozitatea si fascinatia unui copil cum danseaza in ritmul cuvintelor pe care le astern. E ca si cum milioanele de scantei mi-ar purta bratele prin aer cu multa tandrete ... si pasiune (?!?). Ei da! Asa mi-a iesit! 

Omule drag! Cat de multa iubire poti sa traiesti??? Cat de multe din darurile vietii nu le vezi , frustrat fiind pentru ce viata nu ti-a dat sau ti-a luat? Cat de mult astepti ca iubirea sa vina de la el sau de la ea? Cat de multa iubire pentru tine insuti ai? Cat de multa iubire daruiesti fara sa astepti sa ti se raspunda intr-un fel? Omule drag, cu tine vorbesc, cu toata dragostea cu care viata m-a binecuvantat! Opreste-te si respira si simte cata iubire se revarsa acum asupra ta! Simte cea mai tandra atingere posibila pe obrazul tau. O atingere ca de inger (o fi el, hahaha).  Nu lasa gandurile sa te incurce! Doar Fii prezent, constient, primind cu bucurie. Ingerul tau a stat de vorba cu ingerul meu si mi-a transmis sa te rog sa te opresti din orice treaba extrem de importanta ai avea. Opreste-te si primeste iubirea care se revarsa asupra ta! 

Cu toata dragostea!
Dana Erdei 

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro

5 comentarii:

Raul Fraitag spunea...

DRAGOSTE... Oare cati dintre noi isi mai aduc aminte semnificatia reala a acestui cuvant, a carui rezonanta magica, nascuta din lumina si simtire, curata ca o lacrima de prunc, este insasi esenta puterii universale, datatoare de speranta, caldura, bunatate... Ne-am obisnuit sa ne-ascundem de propria constiinta, de propriul cuget, resemnandu-ne, doar, in rarele momente de efemera sinceritate, sa opinam un banal "mi-ar placea", sau "mi-as dori", uitand ca inegalabila forta a propriului gand nu prinde aripi dintr-o timida dorinta, reprimata cu repeziciune de teama propriei indrazneli, ci se naste, puternica si invincibila, din insasi scanteia interioara! "Neliniste", "ingrijorare", "disperare", iata cuvinte ce nu lipsesc din vocabularul cotidian, cuvinte ce ne macina periodic si sistematic, pana la uitarea de sine, pana la autodistrugere... De ce, cand noi insine suntem sursa si emanatie de lumina?! De ce, cand noi insine suntem, prin definitia creatiei, un mic univers armonic?! De ce, cand noi insine suntem plasmuitori de frumuseti si spiritualitate?!
Sa nu uitam ca nici guvernele falimentare si nici ideatorii scenariilor de globalizare si depersonalizare nu ne pot fura sau distruge cea mai de pret comoara care este insusi sufletul nostru! Sa nu facem economie cu sentimentele noastre, pentru ca nici o criza sau transformare monetara nu ni le va putea epuiza vreodata!!! Sa ne-aducem aminte sa radem, sa ne jucam, sa ne bucuram de simpla maretie a naturii, sa oferim, neconditionat si cu generozitate, DRAGOSTEA noastra!
Astfel, frustrarii si intunericului le vor lua locul IMPLINIREA si LUMINA; astfel, vom redescoperi cararile istoriei pierdute si vom invata sa le conturam si sa pasim pe cele ale adevarutului nostru destin!
Raul Fraitag

Anonimul din umbra spunea...

Buna ...noi intr-un fel avem o cauza comuna...daca vrei facem link exchange
http://libertategratuita.blogspot.com/

Anonim spunea...

Omule,poti fi recunoscator de darul vietii dar nu poti fi fericit privind la durerea semenilor tai


Omule,cat de recunoscator esti atunci
cand primesti blandetea calda a soarelui rasarit pe cer,
asculti tu oare arpegiile marii in umbra inserarii,
te risipesti sufleteste in fiecare poem feeric al naturii?
Omule,mai esti oare impresionat de nasterea inocenta
a unui fir de iarba- tavalit molatec intr-un verde crud,
iti amintesti sa binecuvantezi aroma naucitoare a ofrandelor naturii ,
sacrificate de moliciunea buzelor intr-un ritual al adorarii?
Omule,de cate ori te-ai cufundat in zambetul inocent al copiilor,
de cate ori ti-ai oferit bratul ajutor pentru nefericitii sortii
si de cate ori te-ai bucurat multumind harului vietii?
Omule ,de cate ori ai impreunat mainile ridicandu-le
catre cerul altar si de cate ori caldura mainilor tale
a sters lacrimile scurse din ochii copiilor si fratilor tai?
Omule, nobletea spiritului tau a daruit din visteria belsugului tau
petale de speranta si bunatate?
Omule ,stiai ca multipla splendoare a vietii
este determinata de vibratia iubirii si recunostintei tale?
Omule,iti amintesti sa-ti spui Aminul contempland
paradisul inmiresmat al oceanului ceresc?
Omul meu drag,prinde-mi dorinta sufletului in visele tale
si hai sa plonjam in nemurire cautand lumina divina...

Omule iubit...privind cu dragoste la tine,il vad pe Dumnezeu...!

Anonim spunea...

Te rog sa nu te superi.Vreau sa te ajut ca articolele tale sa fie si foarte corecte din pdv-ul gramatical (chiar daca ele altminteri nu au absolut nici un cusur.(eu sunt de meserie)
Verbul a aseza este eu asez, tu asezi, el/ea asaza(este exceptie in limba romana nu face terminatia cu "eaza" la pers.a 3-a).Sper ca nu te deranjeaza comentariul meu si spor la treaba in continuare pentru ca oricum ne-ai mobilizat pe toti in toate domeniile in care lucram si nu numai.
Sunt de acord ca limba noastra e leaganul tuturor celorlalte limbi straine (cel putin din Europa) si din acest motiv o iubesc si nu ma pot abtine sa nu spun ce am invatat legat de ea.
Stiu ca nu lasi sa treaca orice comentariu, din cauza asta chiar te rog sa nu il postezi pe al meu, ci doar sa il citesti.De cand eram foarte mica ii corectez pe oameni cand vorbesc si nu stiu daca ma voi abtine la alte articole sa nu spun ce voi simti.:)

Daniel Roxin spunea...

:)