luni, 16 aprilie 2012

Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca (video)

Biserica din Drăgănescu. Pe pojghiţa varului de frescă din pronaosul bisericii din Drăgănescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o începând cu anul 1968, părintele a strecurat inexplicabil câteva imagini premonitorii, neobişnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Deşi plasate vizibil pe cei doi pereţi laterali de la intrare, scenele respective nu sunt uşor de observat, părând a se dizolva până la contopire în multitudinea altor scene biblice importante: Învierea, înfăţişarea iadului şi a Cetei celor Drepţi. Oricât te-ai strădui, din întregul picturii nu distingi nimic, în afara unor chipuri biblice, desenate pe cât de canonic, pe atât de aparte şi de potrivit lirismului meditativ din arta părintelui. Biserica Drăgănescu nu e o sală de muzeu renumit, în care intri doar să-ţi domoleşti orgoliul sau curiozitatea intelectuală. La Drăgănescu trebuie să vii de mai multe ori şi să ai răbdare, cerându-i părintelui Arsenie să-ţi „arate”. După o vreme, cu alţi ochi şi altă stare sufletească, începi să vezi. Mesajul şi proorocia părintelui se află chiar în faţa ta. Cu litere de un roşu sângeriu, stă scris cuvântul: „Fărădelegile atrag pedeapsă pe pământ". Alături, într-o completare tainică şi complicat de simplă, apare desenul şi toată prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea modernă: de la terorism la modificarea genetică; de la globalizarea mondială la secularizarea new-age-istă a bisericii lui Hristos.


Zdreanţă roşie, seceră şi ciocanul, steaua în cinci colţuri o să dispară”

Multe se spun despre minunile şi profeţiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinşi că părintele putea intra şi ieşi prin orice uşa zidită, aşa cum putea călători nestingherit prin aer, fiind prezent deopotrivă în temniţa de la Canal, dar şi la înmormântarea mamei sale, din comuna Vaţa de Sus, aflată în apropiere de Apuseni. Alţii se îndoiesc, considerând că toate acestea sunt exagerări venite din idolatrie şi nălucire sentimentală; că sfinţenia părintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiraţie şi pietism. Nici acum, după 20 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu ştim prea bine dacă părintele a prefigurat cu adevărat ororile bolşevismului sau căderea lui Ceauşescu, căruia i-a transmis printr-un om al Securităţii că nu o să mai apuce anul 1990. Ceea ce ştim cu siguranţă este că părintele Arsenie avea darul „înainte-vederii”, dar niciodată nu făcea din asta prilej de uimire şi de spectacol printre credincioşi.

 

Părintele Arsenie, lucrând în anii '80 în altarul Sfintei Biserici de la Drăgănescu
 
Dimpotrivă - atâtea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ţi vorbeau în clar, ci te chemau discret la căutarea sensului rătăcit printre alte sensuri, aşa cum s-a întâmplat când părintele a prezis marile cutremure ale secolului XX, spunând că Bucureştiul „se va oua de două ori”, iar la a treia ouare, marele oraş va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele lui. Tot aşa, în ascunzişul tainei, părintele va rosti încă din 1940 o profeţie legată de ascensiunea comunismului, dar şi de înlocuirea lui cu o ispitire şi mai mare: „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi amar de lume (...) Asta va fi peste mulţi ani, şi nouă, Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat să văd, după sărbătoarea deşartă a victoriei, câţi dintre cei drepţi au mai rămas. Căci după această victorie deşartă, puţini dintre cei drepţi vor fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi naimiţi (vânduţi duşmanului) şi abia atunci va începe o noua luptă, fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am început-o noi acum!”
Apocrife greu de datat şi, în acelaşi timp, ciudat de actuale, cuvintele părintelui par să ne certe. Degeaba ispitim viitorul în căutarea unor întâmplări uimitoare. Degeaba cercetăm amintirile făgărăşenilor care l-au cunoscut şi mergem în pelerinaj la Prislop, pentru a cere răspuns la crucea şi ţărâna mormântului. Adevărul e mult mai aproape de noi. Marele şi adâncul său discurs profetic se află chiar sub ochii noştri, la doi paşi de Bucureşti, într-o modestă bisericuţă de ţară. Acolo, în icoanele şi chipurile de sfinţi de la Drăgănescu, e răspunsul. Acolo trebuie să găsim mesajul şi cheia de înţelegere a spuselor părintelui. Aşa cum observa marele profesor de mistică teologică, Nichifor Crainic, părintele Arsenie a aşternut pe varul bisericii nu ipostaze şi scene biblice, ci predici fierbinţi, cugetări şi gânduri mustind de întrebări şi înţelesuri. Pe zidurile de catedrală ţărănească de la Drăgănescu, părintele a pictat crezul său, deopotrivă cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de artă - nu au încercat până acum să-l cerceteze şi să-l înţeleagă.

„Voi aţi început sfârşitul lumii”


Să ne imaginăm o clipă locul şi armonia culorilor. La orice oră din zi şi din noapte, pe zidul din stânga bisericii tronează regală şi de nerepetat capodopera părintelui. În irizări unice şi translucide, ca o adiere sau un suspin de om îndrăgostit, părintele a pictat chiar fundamentul credinţei noastre creştine: Învierea lui Hristos, biruirea morţii şi triumful Luminii fără de sfârşit. În contrast, pe zidul opus, stă avertizarea - Scaunul de Judecată şi glasul pictat al părintelui, cu gândurile şi viziunile sale iluminate. Ascunse discret şi cu o cheie mereu schimbată în linii şi tonuri de culori, cuvintele părintelui Arsenie te îndeamnă insistent să zăboveşti asupra lor şi să iei aminte. Într-un târziu, înţelegi şi te cutremuri.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca - Biserica Drăgănescu
 

Ceea ce în anii ’70-’80 părea viziune subiectiv artistică şi adaos îndrăzneţ la erminia bizantină, astăzi, după aproape 30 de ani, ni se arată a fi un teribil strigăt de trezire - o manie profetică, plină de reproş şi îngrijorare: imaginea apocaliptică a unor zgârie-nori incendiaţi, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefaţând parcă dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche şi Platon, conversând probabil despre adevăr, despre genealogia moralei şi „moartea” lui Dumnezeu, în timp ce faţa cinic zâmbitoare a unui diavol şopteşte la urechea umanităţii otrava spuselor lui paradoxale: „Eu nu exist”, împlinind astfel cea mai perfidă şi mai ucigătoare ispită a lumii moderne: ignorarea celui rău; acceptarea lui prin indiferenţă, lene sau toleranţă.
Ca să înţelegi ceva din mesajul părintelui, trebuie să te apropii atent şi îndelung de fiecare trăsătură de penel. În parte, orice detaliu te uimeşte prin ceva: faptul că şi diavolii au aură (una stricată, şerpească, desigur); faptul că în pictura părintelui nu există nici o tuşă pregnantă de negru, iadul fiind desenat doar în pălălăi incendiare de roşu sau cărămiziu murdar; faptul că, în una din scene, însuşi Hristos O ţine în braţe pe Fecioara Maria ca pe o copilă şi nu invers, cum o consacra erminia bizantină; faptul că cele două mari biserici creştine (Sf. Sofia de la Constantinopol şi Sf. Petru de la Roma) stau împreună într-un semicerc cu raze, dar într-un loc nedecis încă - undeva între Iad şi Rai.


Sfânta Liturghie mai ţine lumea” 

Durează ceva până să observi marile scene şi dezvoltări ideatice; să observi tulburătoarea tema a Călugărului răstignit (cu picioarele în iad şi mintea în Rai) sau locul central oferit Nunţii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea părintelui, care adună la aceeaşi masă fără sfârşit - nu numai mirii, dimpreună cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, în floarea vârstei, dar şi cortegiul menit să-l petreacă pe stareţul Zosima pe ultimul său drum, sugerându-ne astfel că la bucuria nunţii cereşti există doar trei cai de a ajunge: căsătoria creştină, călugări şi mucenicia martirică.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca


Cina cea de taină (fragment). Pe zidurile bisericii din Drăgănescu, semnificaţiile se succed în straturi suprapuse. Nici un chip de sfânt nu seamănă cu altul. Chiar şi în mulţime, în Ceata celor Drepţi, privirile Cuvioşilor exprimă gânduri şi voinţă proprie. Pictura nu fixează gesturi anume şi nu opreşte din drum paşii vreunui Apostol, cum se întâmplă pe zidurile altor biserici. Pictura de la Drăgănescu se unduieşte, tresare, pâlpâie, respiră şi se înalţă din teluric, spre apoteoza Învierii pe Cruce şi întărirea mesajului lăsat de părintele, ca o ultima avertizare: „Să nu credeţi că veţi intra după moarte în Împărăţia în care nu aţi trăit pe pământ”
.
Sunt multe „îndrăzneli” şi actualizări tulburătoare în pictura bisericii şi toate par să repete acelaşi strigăt de trâmbiţă apocaliptică, adresat omului: „Cu ştiinţa aţi dezlănţuit cataclismul stihiilor asupra voastră. Aşa vă trebuie. Aţi început sfârşitul lumii!”. O spune părintele Arsenie Boca, absolventul de medicină, teologie şi bellearte - călugărul simplu şi „omul îmbrăcat în haine de in”, care citea deopotrivă Filocaliile şi ultimele cărţi despre quasari sau unde cuantice, fără să vadă o contradicţie între creştinism şi ştiinţă, între iuţimea cunoaşterii intelectuale şi miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural înscris pe perete, discursul părintelui pare să devina tot mai clar şi ultimativ - să fugim de mândrie deşartă, de neadevărul şi minciuna zilelor noastre, care ne repetă mereu că omul e stăpânul deplin al lumii, care ne îndeamnă să ne bucuram de plăcerile vieţii şi ne consolează perfid: „Fii pe pace. Ai destul timp să te mântuieşti. La bătrâneţe ce ai să faci?”


„Începe timpul mucenicilor”

Neîndoielnic, părintele îşi cunoştea sfârşitul. Ucenicul său, Preasfinţitul Daniil, episcopul ortodox din Vârşeţul Voivodinei, îşi aminteşte că, în decembrie 1988, la ultima lor întâlnire de la Prislop, părintele a plâns pentru prima şi ultima oară, în faţa obştii adunate să celebreze apropierea sfintelor sărbători de Crăciun. Anul următor, în prag de iarnă, părintele va cădea nemişcat la pat şi se va stinge sfielnic şi tăcut, ca pâlpâirea unei lumânări suflate de boarea unui vânt. Nimeni nu poate şti cui anume îi erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranţă, era un semn de despărţire, dar şi de întărire a ceea ce se spune că profeţise pentru ultima oară poporului român, cu puţin timp înainte de căderea comunismului: „Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol... Îmi pare rău pentru voi. Vor cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi... Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”.

Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca

 

Previziunea viitorului. Părintele Arsenie trebuie să se fi despărţit de noi cu regret şi amărăciune. Nu numai că vedea în duh ce o să ni se întâmple, dar ne iubea pe toţi atât de mult, încât ar fi vrut să-i pună pe făgărăşeni, dimpreună cu tot poporul credincios, într-o icoană a neamului românesc, întruchipată sub forma unui ţăran simplu şi îmbrăcat în in, ce stă în rugăciune cu braţele spre cer, ca Moise pe munte, având deasupra culmile carpatine, pe care se ridică crucea de pe Caraiman, cu o ceată de cuvioşi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lăcaşuri ale neamului: Cozia, Voroneţ, biserica de lemn a lui Horea.
În cei aproape 80 de ani ai săi, părintele nu a mai avut timp să ne lase decât nişte însemnări şi nişte schiţe, desenate înfrigurat în minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetându-le cu atenţie, vom descoperi cu uimire că, în recluziunea meditativă de la Drăgănescu, părintele nici nu a profeţit şi nici nu a transpus dogmatic Scriptura în desene, ci a încercat, după cum singur recunoaşte, să picteze ceva mult mai important: zborul şi tăcerea. E limpede că nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu şi să I te apropii cu o câtime măcar, dacă nu eşti un pic vizionar şi poet, dacă nu repeţi şi nu crezi odată cu părintele ca prezentul nici nu ne domină şi nici nu ne aparţine. Atunci când ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie şi o capcana. Să nu-l preamărim niciodată. „Prezentul”, spunea cuviosul Arsenie Boca, „e doar viitorul trecutului”.
Sursa: Sorin Preda, Formula As



Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro

Autorii comentariilor sunt singurii responsabili pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in totalitate consecintele legale!

17 comentarii:

misel spunea...

DE MEDITAT - ADÂNC!
Atât pot să spun... orice altceva nu poate fi decât redundanţă!

Andreea.C spunea...

Parintele Arsenie Boca a fost si va ramane un Sfant si un exemplu pentru noi crestinii.Ce cuvinte pline de Duh!Minunat!M-au pus pe ganduri,asemenea si picturile lui.Multumesc!

Anonim spunea...

„Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume, ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic, 1971).

Raphaelly spunea...

Nu credeti ca articolul ar trebui sa fi venit insotit si de fotografii proprii care sa sustina aceste afirmatii? NU am putu observa in pozele articolului ceea ce se sustine...eu nu as fi preluat un articol doar pt ca suna veridic fara a fi 100% convins ca este adevarat. NU afirm nici ca nu este asa, insa nici nu cred ca este asa...in fond in articol este vorba despre profetia pictata, insa numai se vorbeste despre ea. Nu sunteti curios sa mergeti la biserica din Draganescu sa faceti niste fotografii in detaliu? Nici pe internet nu am gasit nimic detaliat. Asadar?

Daniel Roxin spunea...

Asadar... chiar astazi am fost la biserica Draganescu doar ca nu se permite fotografierea in interiorul bisericii. Picturile si atmosfera sunt cu totul speciale! Iti recomand o vizita... Toate cele bune!

Irina spunea...

Pictura Drăgănescu:
http://www.youtube.com/watch?v=2E6iJ1eICN0

Daniel Roxin spunea...

Multumesc, Irina. Acum il postez...

Irina spunea...

Arsenie Boca, preotul care face minuni, la 22 după moarte
http://www.youtube.com/watch?v=dffUb-I6EsE

Cu drag, Irina

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=zJsgkOG0u3w

Maria spunea...

Blogul acesta e o oaza de frumos si inaltare! Iti multumesc foarte mult si pentru aceasta postare.

Lucia spunea...

Sper ca Parintele Arsenie nu se va supara pe mine daca indraznesc sa-l numesc Michelangelo al nostru.Cred ca zambeste de acolo,de Sus...Intersant este ceea ce spunea,cand inca era in trup,ca mormantul lui e pecetluit sa-i fie mormant pana la a doua inviere din morti.

Alex spunea...

Un mare sfant pt romani.

Anonim spunea...

MARILE TAINE ALE PAMÂNTULUI ROMÂNESC - VORTEXUL SACRU

http://www.youtube.com/watch?v=6onpV0u3ddM

Anonim spunea...

Am vazut mai demult o fotografie a Parintelui Arsenie la cineva care il vizita cand inca era in viata. Persoana respecxtiva era prietena cu mama mea. Pot sa afirm ca am remarcat ceva extraordinar in privirea acestui om. Din fotografie simteai cum privirea lui "te citeste" ca pe o carte, intr-o simpla fotografie am remarcat ceva extrem de profund, misterios, puternic si tainic in legatura cu acest om. Acest om a fost inconjurat de o putere divina, cava care l-a deosebit fundamental de restul lumii.

Crista spunea...

Cat de rau imi pare ca a trait in zilele noastre si nu am avut ocazia sa l cunosc, in '89 fiind o copila.. Intr-adevar, remarcabile cuvintele lui din Taina iubirii.«De Cezar ascultam, lui Dumnezeu ne inchinam». Sau faptul ca rusinea este tot o mandrie...
Si mai ales ca mantuirea noastra nu trebuie conditionata de datele exterioare ci este vorba de intalnirea in constiinta noastra cu Dumnezeu.
La viitoarea mea inoarcere in tara sigur ma voi duce sa vizitez biserica de la Draganescu si la manastirea Prislop.
Felicitari Daniel Roxin pentru toate materialele, inclusiv pentru «Dacii, adevaruri tulburatoare»

Anonim spunea...

Pe mine m-a mirat interdictia de a face poze. De ce oare isi asuma cineva sa puna intedictie pe munca si mesajele parintelui Arsenie Boca, care ne-au fost lasate tuturor celor care vor sa-l cunoasca? Am fost uimita si revoltata cand niste doamne au inceput urmarirea mea prin biserica sa nu fac poze, caci nu observasem interdictia la intrare. La fel e pacat ca mi-au interzis sa inregistrez explicatiile parintelui despre pictura...Eu venisem cu atata drag la parintele Arsenie, dar la un moment dat m-am simtit de parca eram spion acolo.

Anonim spunea...

Spune-mi si mie te rog, ce sta scris in textul de deasupra olandezului in ultimul desen? Nici nu am ochii buni si oricat m-as stradui in nici o poza publica pe net nu reusesc sa citesc.

Multumesc.