"Nu o să mă refer la actuala ediție a Jocurilor Olimpice, ci mai
degrabă, vă invit să ne uităm la spiritul ce pune în mișcare aceste
jocuri.
Astăzi, avem nevoie disperată de modele pentru a ne putea
urma visele. Oamenii înțelepți scriu cărți, predau cursuri, îi învață și
îi luminează pe ceilalți. Artiștii uimesc prin capodopere ce ne duc
sufletele dincolo de materialitatea lumii.
Dar sportivii? Sportivii ne arată CUM să trecem prin viață. Ei pun pe tavă, în fața noastră, o bogăție de calități ce ne sunt necesare tuturor.
Să aruncăm o privire asupra lui Derek Redmond ce n-a câştigat nicio
medalie olimpică, însă povestea sa e mai preţioasă şi mai frumoasă decât
orice record şi orice medalie.
La Barcelona, Redmond, campion mondial la vremea respectivă, era
favorit să câştige aurul în cursa de 400 de metri. În semifinale, a
început excelent, dar nu s-a calificat pentru finală. Motivul îl vedeți
în clipul următor."
Sursa: Filedelumina
7 comentarii:
Mi-au dat lacrimile...
Adevarat CAMPION si un exemplu de necontestat ca prin vointa darami toate OBSTACOLELE.D-zeu daca vede neputinta ta si ca nu vrei sa abdici, te duce pana la LINIA DE SOSIRE si tot INVINGATOR esti.Zile fara obstacole!
fara cuvinte...
Si mie mi-au dat lacrimile,e un suflet minunat,de la care avem toti ceva de invatat!
Bine ca nu a facut un infarct, pentru ca daca-si continua efortul, pina la sfirsitul cursei murea.O ruptura musculara este intradevar dureroasa,agonia din comentariu nu are legatura cu starea omului, frumos din partea lui ca mers pina la capat, sint situatii in care daca fortezi organismul peste limite nu numai ca pierzi competitia respectiva, ci si sansa de a mai participa la urmatoarele. Sentimentul pe care-l am vazind scena este de enervare, ca si cind ati vedea un cal care se prabuseste si stapinul lui, calaretul, il biciuieste in continuare incercind sa-l urneasca din loc. Sportivii trebuie sa-si cunoasc propriul organism si sa-i inteleaga si slabiciunile independent de vointa si ambitia lor, corpul nu ii va trada,insa trebuie sa-l trateze ca pe un prieten cu drepturi egale, nu ca pe un subordonat al vointei lor.
Mai vad parinti ambitiosi care isi canalizeaza ambitiile spre copiii lor, determinindu-i sa munceasca sa ia premii sa faca lucruri deosebite,impingindu-i prea mult.
.Am vazut situatii in care copiii au clacat, au pierdut,unii au facut depresii sau chiar s-au sinucis. Cred ca sportivul respectiv a ramas convins ca a avut un ghinoin extraordinar prilej cu care propriul lui corp pe care l-a antrenat atit si pe care se baza, l-a tradat.
Eu am vazut cum arata coloana vertebrala pe radiografie in cazul unei gimnaste.presupun ca toate au probleme din primii ani de sport, modificari degenerative, tasari vertebrale. Am avut acelasi sentiment cind am vazut un documentar despre picioarele mici ale chinezoaicelor, ce modificari dramatice se produceau asupra oaselor tarsului. Vertebrele gimnastelor sint ceva de speriat despre ele nimeni nu face un documentar.
ile, sunt total de acord cu postarea ta. Spiritul acesta de competie, care a fost inoculat de mii de ani in mintile oamenilor, ne instraineaza de ceilalti si de noi insine. Dupa parerea mea este o rusine organizarea acestor Olimpiade cu atata efort si tam-tam, un circ care imi aduce aminte de luptele gladiatorilor. Se pierde timpul si banii de pomana cu aceste competitii (de orice fel), in loc sa alocam efort pentru educatie, echitate, ecologie si o viata mai buna pe planeta Pamant pentru toti locuitorii ei!
Fatalismul l-am remarcat des la d-l ile!Citind LAZAREV m-am convins de ,,bagheta magica'' pe care o detii prin gandirea pozitiva,direct proportionala cu increderea in D-ZEU;LUMINA si o zi buna la toti!
Trimiteți un comentariu