sâmbătă, 1 decembrie 2012

Eminescu voia UNIREA într-o DACIE MARE. Cum l-au ucis serviciile secrete pentru asta...

"Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, făuritorul limbii literare române... Acesta este Mihai Eminescu poetul. Totodată unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale.

Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va profesa până la sfârşitul vieţii. Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator.

În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România,prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali.


Problemă internaţională
Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal), dar şi chestiunea spinoasă a invaziei evreieşti în Moldova. Iată de ce poetul nepereche devenise o problemă internaţională. În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, şi inclusiv pe Titu Maiorescu, deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”.

Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Grea epoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România... Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”.

Societatea secretă
În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativă a discutiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară.

Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii.

Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public, iar liderii ei, în frunte cu cei doi ziarişti, exilați cu vaporul pe Dunăre. Pe Eminescu, Guvernul nu-l implică într-un proces public, deoarece ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.

Boala misterioasă
La comanda Imperiului Austro-Ungar vor fi inserate în cadrul grupului iscoade, iar Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: “S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei sa fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”.
La un an după rapoarte, Eminescu “înnebunea” brusc. Cum comenta presa vremii evenimentul? “Dl. Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a innebunit. Dl Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar’'. Luate punct cu punct, lucrurile devin discutabile: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat” numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii reprezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod.

Condamnarea totală
Pe 6 iunie 1883, Eminescu citeşte poemul “Doina” la Junimea. Un poem care a constituit condamnarea totală la nebunie şi la moarte a poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o Românie mare, totală, unită. 28 iunie 1883 este data la care Eminescu a fost internat prima oară. Dar... tot la această dată, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu România pentru 24 de ore, timp în care Germania trimitea scrisori de ameninţare României, prin intermediul cărora o soma să intre în alianţa militară. În acea zi trebuia să se semneze un tratat secret între Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o parte, şi România, pe cealaltă parte.

Tratatul stipula, printre altele, interzicerea oricăror proteste pentru eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii era ca activităţile în acest sens care aveau loc la Bucureşti să fie interzise! Pe acest fond s-a produs prima internare a lui Eminescu, şi tot în acest context este răspândit zvonul nebuniei lui, a bolii venerice de care suferea. Prin urmare, jurnalistul politic Eminescu era anihilat. Regele Carol I semna liniştit, în octombrie 1883, Tratatul secret cu Germania şi Austria.
S-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea simptomelor, care păreau să indice altceva. Atat familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre starea de sănătate a poetului.

Tratament cu mercur
I s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică, chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară, şi din afară, care îi doreau răul. După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, sub protecţia anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat.

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “…astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu, în institutul de alienaţi al d-rului Şutzu, de o embolie”. Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta.

Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele sale: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r.- Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea.

Tot doctoral Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”. Ce folos, ceea ce “fabricaseră” duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja..."

Sursa: Roxana Roseti - Evz

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro

10 comentarii:

Anonim spunea...

Capacitatile intelectuale ale marelui poet erau nemasurate precum nemasurate sunt si ipostazele luceafarului pe care multi dintre noi si mi-ar place sa cred toti romanii, cunosc marea lucrare a sa. Su Hiperion cu puterile sale supranaturale avea sa fie cunoscut de restul omeniri mult timp in urma. Daca se citeste atent Luceafarul si din punct de vedere astronomic, veti gasi incriptate lucruri de care azi numai cativa specialisti au curajul sa le comenteze. Eminescu ne vorbeste de calatorii ale stelelor cu viteza luminii, de gauri negre unde stelele isi pierd suprematia , de posibilitatea a unor stele de a-si pierde imortalitatea, si de a evitarlo quiar daca se afla in apropierea mortii. Numai in ultimi ani stiinta in domeniu avea sa vada asemenea fapte in imensitatea universului. Si inca are de cautat lucruri de care geniul roman le avea la cunostinta.Pare ca vorbea de stelele super mari din centura constelatiei lui Orion care toti stim ce insemna pentru egipteni. Vorbea la fel de posibilitaea unei stele de a gravita in jurul altea lucru foarte recen descoperit si de o teorie mai recenta care spune ca doar stelele si restul universului nu stau pe loc si ca se deplaseaza la viteze mari, se expand. Pentru toate acestea cunostinte extraordinare a fost cansiderat nebun, precum si alti inaintati intelectuali ale acelor vremuri.

Anonim spunea...

Stiti cumva cui apartinea Spitalul privat unde a fost internat Eminescu?
cautati informatia..

Anonim spunea...

Eminescu a murit lovit in cap cu o caradmida in curtea spitalului privat unde erea internat.Cel acre l/a lovit erea tot un bolnv psihic,de care s.au folosit cei care doreau s/al omoare.Nu pot sa va spun acum numele proprietarului spitalului pt ca suntem imediat inainte de alegeri si nu vreau sa jignesc pe nimeni ,s.ar putea interpreta!...Eminescu a fost si ramine un geniu universal,iar intreaga sa Opera,insclusiv scrierile politice militeaza pt Unirea ROMANIEIMARI!

ile spunea...

Un coleg cinic, doctor, avea o vorba: Atunci cind esti victima unui viol ai grija cum te zbati si sa nu deschizi gura prea tare ca se poate transforma in sex oral. Alt coleg de specialitate chirurgicala mi-a spus ca si daca mi-as da foc in fata primariei ca sa demasc o mare nedreptate tot nu as rezolva nimic, nimanui nu-i pasa. Despre Eminescu am citit cred ca intr-un numar al revistei LUMEA,ca insusi colegul -prietenul lui Maiorescu l-a chemat la o intilnire unde el Maiorescu nu s-a dus,si i-a inscenat o actiune iresponsabila, facind sa para ca Eminescu ar fi agitat pistolul intr-o gradina de vara (cu martori mincinosi, investigatia politiei fiind formala), l-au prins ulterior si l-au internat in tara. Ajuns la ospiciu si in Austria, medicii de acolo au decis ca nu are probleme psihiatrice si l-au trimis in tara. In scurt timp romanii l-au reinternat. Deci aria calomniei si nemernicia pot fi practicate de romanii corupti cu talent,nu trebuie mult exercitiu istoric si rafinament. Numai nemernicia omeneasca nu are margini, se vede treaba ca geniul lui Eminescu a fost invins de oameni mici si indoielnici, folosindu-se de inflacararea si increderea lui in oameni.
EU MI-AM AMENINTAT COLEGII CA-I VOI BINTUI 40 ANI, NU ZILE, SI DE CITIVA ANI TOT INCERC SA REZOLV NEDREPTATILE CIT SINT IN VIATA. POATE VA FI MAI USOR DUPA CE PLEC.ORI NU-MI MAI PASA ORI MA INTORC PESTE EI.

Daniel Roxin spunea...

:))

cristi spunea...

In 1883 Eminescu a fost internat la spitalul de psihiatrie a lui Sutu din Bucuresti actualul nr.9, respectivul fiind un prieten apropiat al lui Maiorescu, nemernicul care alaturi de Carol I si spionii austro-ungari l-au executat pe "romanul absolut"!

cristi spunea...

Mai trebuie spus/scris ca Eminescu prin intruchiparea spiritului si geniului manifest al acestui areal este si in prezent un mare pericol pentru tradatori. Unul din reprezentantii acestora il numea "scheletul din debara", dupa care este numit director la ICR. Nu cu mult timp inainte, sotii Aldea mor in mod misterios intr.un accident auto, ei fiind cei mai activi in reinvierea spiritului unirii prin muzica pe versuri eminesciene.
In 1992 Ioan Petru Culianu (discipolul lui Mircea Eliade, mare istoric al religiilor) este executat ritualic in zi sfanta, cu 1 luna inainte sa vina in Romania si sa sustina cateva emisiuni radiofonice pe tema cunostiintelor esoterice ale lui Eminescu, in preajma comemorarii zilei mortii poetului (15 iunie 1889).
Impotriva tuturor geniul activistului pentru UNIRE isi gaseste drum spre inimile si sufletele oamenilor din lumea intreaga prin catedrele de studiu al operei infiintate la universitati din lumea intreaga. In Romania nu se intampla asa ceva! Asta spune tot.Eminescu si poporul roman continua sa fie pedepsit de urmasii criminalilor, cei care din umbra sau pe fata controleaza cam tot pe aici si nu numai.
Din fericire pentru toti au inceput sa piarda putere.

Anonim spunea...

EMINOVICI=DACUL GENIAL -POETUL ABSOLUTULUI -AL UNIVERSULUI- AL INFINITULUI- AL VIETII ETERNE DUPA MOARTE- MERITA TOATA RECUNOSTIINTA NOSTRA =ASTRUL LUCEAFAR NE INVATA DEAPURURIEA CE E IUBIREA.... CREDINTA DACILOR E ASEMENI =FASCINANTEI-SFRALUCITOAREI GINDIRI GENIALE -SUPER -SPIRITUALE=OFF OFFF OF DE AR FI ACUM EMINOVICI.VZ.SCHIM. NUMELUI TARII IN DACIA/DACI PE GUGAL SI UNIREA CU DACII BASARABI[VOTATI F.S.N.D]

Lucia spunea...

Cristi,
ai dreptate in ceea ce ai scris...
EL continua in Aici si Acum ceea ce a inceput sa faca demult,doar ca,de data asta nimeni si nimic pe lume nu va mai putea sa-l opreasca...
Visul lui se implinește,iar noi,toți cei treziți spiritual, contribuim la asta,așa cum El a dorit candva,așa cum dorește acum...
Suntem deja uniți in planuri subtile,unde lucratorii in Lumina continua sa faca Lucrarea Divina neincetat,doar ca nu toți iși amintesc in starea de veghe,deci,rezultatele se vor vedea și in planul fizic.
Fiecare poate contribui cu ceva la faurirea Daciei Mari,cu gandul,vorba și fapta...
Dacia noastra draga ne iubește pe toți la fel,așa cum suntem,așa cum o mama trebuie sa-și iubeasca copiii ei,indiferent cate prostioare fac aceștia,chiar daca uneori se revolta,mai fug de Acasa,dar in final tot in Sufletul Mamei gasesc alinare și se reintorc la Ea.
Eminului meu drag,ii trimit un gand de mulțumire in numele tuturor celor care au ințeles semnificația Sacrificiului sau.


Iubirea și Lumina sa ne fie calauze pe drumul nostru!

Anonim spunea...

Ultima oara cand am fost la mormantul lui Eminescu - acu' vreo saptamana, era plin de flori - am auzit c-au venit niste elevi din Ploiesti......., in rest numa' versuri, pe pietre de mormant si chipuri adunate intr-un loc din vechiul Bucuresti....