Un articol de Radu Golban
Cu impresionantul ei patrimoniu cultural cu tot, Europa
traversează o criză economică al cărei sfârşit încă nu se arată. Nici
zestrea culturală şi istoria popoarelor europene nu rămân scutite de
asprimea crizei şi transformă bijuterii ale culturii universale în gaj
pentru Fondul Monetar. Am putea aşadar chiar să ne considerăm fericiţi
că, din patrimoniul nostru cultural, Eminescu nu este un Acropole clădit
din piatră, ci din cuvinte şi idei, care, după ce a mai trecut şi
tăvălugul lui Patapievici peste el, ar fi fost girat finanţei mondiale.
Expresia tocită de „intrare în Europa” redă un fenom politic mult mai
vechi decât procesul actual de integrare a României în UE. Graţie
preocupării eminesciene cu modelul şi consecinţele integrării României
în structurile europene ale secolului al XIX-lea, comemorându-i ziua sa
de naştere, dăm măcar dovadă de maturitate în dezbaterea subiectului
„Europa”, chiar dacă suntem codaşii actualului clasament de integare.
Spre deosebire de subiectele universale din poezia sa, gazetarul
Eminescu este, în privinţa gândirii economice, arhitectul uitat al unui
răspuns românesc în plin asediu economic strain asupra tânărului stat
român. Oarecum firesc ca frământările sentimentale ale acestui mult prea
sensibil suflet al neamului puse în versuri să fie probleme
nerezolvabile ale omenirii, însă de neconceput este ca România să revină
astăzi în relaţie cu Europa, pe cale politică şi economică, la
problemele de fond de acum mai bine de un secol. În opinia lui Eminescu,
preţul plătit de către tânărul stat pentru suveranitatea dobândită la
Conferinţa de la Berlin în 1878 a însemnat concesii economice păguboase
şi renunţarea la dreptul naţional asupra Dunării. Replica lui Eminescu
din vârf de condei la asaltul marilor puteri asupra economiei naţionale -
similar de altfel cu destinul României din zilele noastre - este
totodată şi o călăuză pentru a înţelege mai bine interesele Europei,
dacă nu şi o obligaţie morală de a reformula în memoria sa azi un
răspuns românesc. Născut, între altele, din ambiţia lui Bismarck şi
mutilat pentru cerşit şi conceput pentru a servi penetraţiei industriale
austro-ungare şi germane, statul naţional român a rămas cu handicapul
subdezvoltării, numit în termeni tehnici „dezvoltare naturală”.
Diferit de alţi junimişti, Eminescu nu a popularizat cu insistenţă
cultura, filozofia sau economia germană fără a ţine cont şi de
particularităţile româneşti în asimilarea unor modele străine de
dezvoltare economică. Şcoala veche germană şi întregul curent de idei de
formaţiune germană se bazează pe principii evoluţioniste de dezvoltare
organică şi respinge orice formulă naţională, care ar încălca mersul
natural al istoriei prin acte arbitrare, precum revoluţii sau
intervenţii ale statului în economie. Şi Eminescu este adeptul acestui
model al dezvoltării societăţii moderne pe cale evolutivă, dar nu fără
a-i da o conotaţie românească.
Marea popularitate a principalilor autori
germani ai vechii şcoli eonomice, contemporani ai lui Eminescu, precum
Fridrich List, Karl Knies sau Gustav Schmoller, şi orientarea lor
naţionalistă îi fac să fie printre autorii preferaţi ai gânditorului
român. În rafinarea ideilor lui List, interesul naţional al românilor a
stat desigur pentru Eminescu mai presus decât naţionalismul german,
trecând cu vederea peste maliţiozitatea lui List faţă de România. Nici
că Dunarea ar fi pentru nemţi precum Nilul pentru egipteni şi nici că
spaţiul german se întinde de la Helgoland la gurile Dunării nu au dat
curs unei polemici din partea lui Eminescu vizând conceptul de
imperialism continental german propagat de List.
A-l aplica însă pe
List, Eminescu recomanda pentru propăşirea economiei româneşti un
protecţionism economic la scară mai mică, la nivelul României, tocmai
pentru a asigura meşteşugului autohton şi agriculturii o posibilitate de
dezvoltare organică şi firească. Europa visată de List este astăzi un
mare spaţiu economic structurat la nivel intern după principii de
liber-schimb şi diviziune a muncii, dar şi protecţionism faţă de
exterior. Ironia soartei însă este că ceea funcţioneazăpe scară
europeană în favoarea Germaniei este identic cu ceea ce nu rezonează
pentru România pe aceeaşi scară. Eminescu nu ar fi agreat nici astăzi
integrarea României în UE în maniera unui import brut de principii şi
„forme fără fond”, ci ar fi sugerat implementarea aceluiaşi mecanism de
piaţă aplicat cu succes în cadrul Europei, în favoarea centrului şi în
detrimentul periferiei. De ce nu ar fi valabil, în interiorul
frontierelor României, sub protecţia unui zid vamal pentru dezvoltarea
agriculturii şi industriei, ceea ce este valabil pentru List prin
definirea teritorială a unui univers european german. Eminescu ne-ar fi
avertizat să nu confundăm politica mercantilă a Bruxelles-ului cu
liberalismul politic şi orientarea culturală a României spre Occident.
Ceea ce este şi astăzi un pivot al economiei de succes germane în
concepte teleogice de subordonare a statului sub principii canonice şi
propensiuni de universalitate se prezintă pe aceeaşi linie de
continuitate cu privaţiunile austerităţii. Definirea unor obiective –
fie prin pactul fiscal sau alte exigenţe ale Europei – duc după dogma
Bruxelles-ului, în ultimă instanţă, la subdezvoltare.
A înţelege mesajul lui Eminescu înseamna a ne cunoaşte un interes
naţional, articulat după o paradigmă de succes, fiind creatori ai unui
drum românesc de propăşire în Europa şi mai puţin un ingredient în
reţeta altora.Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro
7 comentarii:
NUUUUUUUUUUU!!!!!
DA /DA/DA/ DAR CU ISTORIE A STATELOR COMPONENTE APROBATA DE FOR COMPETENT /TARA DE SUFLET /TARA DE DOR SE VA TRANSPUNE IN FICARE NATIE SI ETNIE -ADICA INTRO VORBA SPUS =EU STIU CINE SINT /TU STII .....[RECIPROC]
Fratilor daci,dati jos steguletele cu UE care flutura peste tot,lasati cele trei culori ale noastre sa se vada si sa ne aminteasca tot timpul de cine suntem noi cu adevarat...
"Steguletele"cu UE au 12 stele,adica trebuie sa intelegeti ca si UE,ca si toata lumea de altfel,este condusa de cele 12 "triburi"ale lui Israel,adica iudeo-masonii care executa pe Terra ordinele reptilienilor!!!Marele EMINESCU "iubea"mult iudeo-masonii si evreii in general, si,ca sa va convingeti,nu trebuie decat sa cititi DOINA scrisa de EL,dar cea adevarata,nu cenzurata....
Bineinteles ca nu ar fi vrut.o. De fapt acest proiect, al UE, dateaza din 1850 si nu l.au iubit contemporanii mai deloc.
TREBUI SCRISE ISTORIILE ETNIILOR DE LA NOI CA SA NU MAI AVEM alte cintari-asa cred eu ca ar fi bine sa ne numim DACIA..voi ce ziceti======despre U.E. SA NU NE FIE FRICA/ SE VA DESTRAMA EA SINGURA /NU VEDETI CA E O TEZA GRESITA...scirtie din temelii......
Si a venit si inceputul sfarsitului UE. Marea Britanie spune pas! Acum sa.i vad. Asa ca Mosule Dac ai intuit perfect!
Trimiteți un comentariu