sâmbătă, 22 martie 2014

“Tunelul iubirii”, unul dintre cele mai romantice locuri din România

Pe calea ferată Caransebeș – Boutari  există unul dintre cele mai romantice locuri din România, plin de magie, parca rup de realitate, pe care l-am putea denumi ’’Tunelul Iubirii”.
Daca va intrebati unde este si ce este cu acest loc, iata câteva informatii:
Linia CF Caransebeș-Bouțari-Subcetate este o cale ferată secundară în România. Linia este simplă, neelectrificată și a fost inaugurată la 11 noiembrie 1908 pe distanța Caransebeș - Bouțari, respectiv la 01 mai 1909 pe distanța Bouțari - Subcetate. 
Datorită declivităților foarte mari de până la 50 mm/m, pe distanța Bouțari - Sarmizegetusa, circulația trenurilor se efectua pe linie cu cremalieră. În perioada 1908 - 1978 (an în care tronsonul Bouțari - Sarmizegetusa a fost închis circulației trenurilor de călători) tracțiunea a fost asigurată pe întreaga distanță de locomotive cu abur.
În 1995, se închide al doilea tronson de linie pentru circulația trenurilor de călători, și anume Sarmizegetusa - Hațeg, pentru ca în cursul anului 2000, linia pe distanța Bouțari - Hațeg să fie dezafectată și trecută în administrarea SAAF. 
În prezent pe distanța Caransebeș - Bouțari circulă trenuri de călători și marfă iar pe segmentul Hațeg - Subcetate, ocazional, doar transport de marfă.
Fotografiile pe care le vedeți mai jos au fost realizate și publicate de artistul fotograf Florin Avramescu, tocmai pentru a demonstra că acest loc special este în România. Pe internet circulă fotografii asemănătoare cu localizarea în Ucraina...




Vedere catre Otelul -Rosu:



Vedere catre Caransebes:


Tunelul verde de primavara:









Tunelul cu colorit de toamna:




3 comentarii:

Rosa spunea...

NONACTIUNE

între două margini de drum,
aştept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.

cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colţul croitorului de vise.

las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.

între două puncte,
aştern culorile inferioare.

vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.

în albastru îmbrac suferinţa,
pentru a-mi fi la final linişte,
într-un cub violet.

intensă adâncire în uitare,
chipul devine felinar natural.
tâmplele unesc sânul stâng şi sânul drept
în boltă.

fără stele, fără prezent,
hălăduiesc prin tunelul de cuvinte,
născute sub aripa întunericului.

călătorie între aer şi nimic,
între uitare şi trezire,
între rugă şi tăcere...

între margini de drum,
redevin centrul gol al vortexului,
în care urma paşilor se pierde.

regăsesc nonmişcarea.

redescopăr viaţa,
într-un con de umbră dăruit infinitului
iubire...

poezie de Anne Marie Bejliu
Multumesc , pentru aceste imagini minunate ...

Bucura-te ,cu toata fiinta ta , de , Miracolul Primaverii :)

Anonim spunea...

Superbe fotografii...
Felicitari autorului!

Cioplituri din lemn spunea...

Foarte foarte frumos! :) Felicitari celor care iubesc natura si o viziteaza ori de cate ori au ocazia!