vineri, 12 septembrie 2014

Pericolul Moscova-Berlin – alianţa născută din complexul singurătăţii


comentariu de RADU GOLBAN

La ce să ne așteptăm de la Berlin astăzi, după 75 de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop, dacă experţii germani numesc „văicăreală” urmările acestui pact pentru România? „Consecințele Tratatului Hitler-Stalin sub forma de discurs al victimei în România”, adică o lamentaţie pe fondul cedării Basarabiei și Bucovinei, a fost în 2009 titlul unei dezbateri la Universitatea din Leipzig. Această traumă națională a românilor ar fi așadar, în conceptul de „pax germanica”, o ipocrizie şi un bocet nefondat. În ceea ce-l priveşte, Berlinul pretinde că dreptul la propria istorie aparține exclusiv hegemonului.


Deşi URSS, sub Gorbaciov, s-a dezis formal de infamul pact, Berlinul a evitat până în zilele noastre condamnarea lui. Interesant doar că în Europa reapare astăzi teama de alianţa ruso-germană. Fără a-şi face complexe pe urma unor traume ale trecutului, Berlinul este tot mai preocupat de construirea noului său rol în lume. Şi cum ar putea Germania să debuteze pe parchetul politicii mondiale și să depășească imaginea unei simple puteri regionale sau economice? În căutarea unui nou statut al Berlinului în lume, poziția de aliat al Americii devenise din ce în ce mai incomodă. Instrumentarea unui fals conflict sau non-conflict oferă cel mai bun prilej pentru a facilita ascendentul Germaniei la nivel mondial. Pentru aprinderea motorului german de mare putere politică este însă nevoie de o igniție intensă pe care nu o poate oferi decât Rusia. Prin regizarea bine cântărită a decuplării Europei de America, servită audienţei prin gălăgioasa critică a Berlinului în urma interceptărilor (de altfel reciproce) între prieteni, observăm că trecerea de la adolescență la maturitate politică a Germaniei nu funcţionează fără pierderi colaterale. Rețeta „Merkel si poporul rus libertatea ne-au adus” este cât se poate de simplă: se alege o țară tânără, dependentă de Rusia, dar totuși cu o imagine de aspirant la occidentalism, multietnică și cu risc limitat de contagiune în zonă. Ghinionul Ucrainei, ca și cel al Greciei, iar mai înainte al defunctei Iugoslavii, este de a fi tolerat experimente de ascensiune politică ale Germaniei, pentru ca Berlinul să aibă prilejul să-şi proiecteze în faţa lumii o politică tot mai ambiţioasă.

Referindu-ne mereu la Tratatul Molotov-Ribbentrop din 1939 riscăm să pierdem din vedere motivele complexe de apropiere ale acestor două mari puteri europene. Izolarea Germaniei, dar şi a Uniunii Sovietice după Primul Război Mondial a creat cele mai favorabile condiţii pentru această alianţă nefastă, aşa cum s-a întâmplat în 1922 prin Tratatul de la Rapallo – spre surprinderea marilor puteri occidentale, Germania este primul stat din lume care recunoaşte Rusia Bolşevică, iar Moscova îşi deschide porţile pentru produsele şi tehnologia germană. Situaţia economică şi politică după Primul Război Mondial a fost predestinată pentru o astfel de alianţă, dat fiind faptul că modul prin care America şi Franţa s-au impus în Europa prin Tratatul de la Versailles nu a fost agreat nici de Berlin, nici de Moscova. Noua arhitectură de pace în Europa după război a urmărit din perspectiva diplomaţiei germane şi sovietice remedierea greşelilor făcute la Versailles şi înlăturarea izolării lor. Iar de la Rapallo la Molotov-Ribbentrop ne mai desparte doar un mic pas, Tratatul de Prietenie de la Berlin din 1926, care a exprimat trecerea de la solidaritatea între două state izolate la ambiţiile lor pe plan extern de a-şi aservi Europa. Aşadar carantina simultană impusă Uniunii Sovietice şi Germaniei a creat un focar de insecuritate în Europa de care nu ne putem feri până în zilele noastre.

 Excepţionalismul, anticapitalismul si antiamericanismul german cultivat de Hitler nu putea identifica pe plan mondial un aliat mai bun decât Uniunea Sovietică, un alt duşman de clasă politică şi economică al Americii. Imaginea Germaniei greu de desluşit este expresia poziţiei centrale în Europa care o obligă pe de o parte la o colaborare cu vestul, dar şi cu estul continetului, iar pe cealaltă parte impune totodată şi o politică de „Sonderweg” (cale aparte), mereu în contratimp cu aliaţii şi diferită de aşterptarile partenerilor. Iar noi ce concluzii putem trage din angajamentul Germaniei astăzi în Ucraina? Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.

In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean. Ironia sorţii este că exact lipsa propriei istorii pe plan politic, în mod normal o critică adusă lumii noi, se potriveşte mai degrabă Germaniei şi Rusiei. Lipsa propriei istorii – în acest context nefiind definită atât de vechimea culturii acestor două popoare cât de nesiguranţa şi stângăcia pe parchetul politicii mondiale – şi parvenitismul politic generat de un belşug trecator sunt adevaratele motive de îngrijorare pentru întreaga planetă. O uniune din singuratate. Artificialitatea statului german înfiinţat doar la 1872, născut din condeiul lui Bismarck, fără posibilitatea de ascensiune mondiala într-o lume deja împarţită, nu putea să gasesasca un numitor comun decât cu un aliat de asemenea încă nedefinit, însă cu o întindere teritorială mai mare decât toate coloniile la un loc.

Din cautarea cu obstinaţie a unei politici proprii, a unei definţii limpezi şi a unui profil vizibil, Germania a făcut până în prezent, prin relaţia cu Rusia, mai mult rău decat bine. De aceea, se impune prudenţă faţă de pacifismul german! Doar tot dintr-un avânt de pacifism l-au dus nemţii pe Lenin în Rusia ca, printr-o Revoluţie, să înceteze războiului în estul Europei! Şi aşa s-a ales Germania cu un aliat fidel, iar noi nu ne-am mai dorit decât să ne păzească nemţii de ruşi. Un plan magistral!

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pericolul-moscova-berlin-alianta-nascuta-din-complexul-singuratatii-108051.html#comments-list

7 comentarii:

Anonim spunea...

E cam poetic articolul. La un titlu atat de reusit, ma asteptam la mai mult. Se spune ca trebuie sa stim istorie ca sa nu o repetam… Cei care lucreaza in sfera politicului sau aspira sa lucreze trebuie sa stie astfel de istorie ca sa nu o repete, sa stie cum sa se pozitioneze fata de vecini, cu cine si cat sa ne aliem. Sunt jocuri de culise ale diplomatiei pe care oricum nu avem cum sa le monitorizam noi, cei de rand. Cu siguranta, prin revista presei, cei in masura sa ia decizii vor lua cunostinta de concluziile domnului Golban. Ati vazut vreodata o revista a presei pentru un minister? Nu stiu ce motor de cautare se foloseste, dar sunt spicuiri si din bloguri pe teme legate de profilul institutiei respective, in cazul de fata, probabil articolul deja e preluat de unde a aparut prima data.
Ca simpli cetateni e bine sa stim istorie ca sa intelegem evenimentele pe care le traim. Restul e diplomatie.

Anonim spunea...

pacifism german? aparentele si realitatile sunt atat de diferite incat nici nu are sens sa mai discutam.

Anonim spunea...

1. germania va ramine deocamdata aliata rusiei pt ca depinde cam 40% de importurile de gaze din rusia si cam 25% din relatiile comerciale, respectiv de locurile de munca depind tot de mama rusia.

2. incepind cu razboaiele lui napoleon si pina in prezent a existat mereu o concurenta intre englezi, nemti si rusi, fiecare incercind sa-si extinda imperiul cit mai mult. pina in prezent anglia a reusit sa-si darime concurentza - nemti si rusi - de 2 ori in principal - a>. prin primul razboi mondial organizat cu 10 ani inainte de 1914 prin printul eduard 7 si serviciile sale secrete si b>. prin al 2-lea razboi promovat si sustinut financiar de banca angliei si wall street, din care a rezultat impartirea germaniei [tara care inca se mai afla dupa 70 de ani tot la statutul de incetare a focului armat in relatia cu UK/USA, fara a avea un tratat de pace semnat cu ''aliatii'' vestici din nato - oare de ce exista in germania inca 200000 de soldati americani si cam tot atitia civili UK/US stationati in zona] si continuarea experimentului social din urss denumit comunism - fondat si finantat de acceasi baieti anglo-saxoni, caruia de altfel i-au si pus capat prin gorbi agent mi-6.

3. problema romaniei e ca a> se afla geografic intre nemti si rusi b> si ca intotdeauna a avut o clasa politica corupta, cu interese meschine - gen mie sa-mi ajunga si sa-mi fie bine - fapt pt care nu am devenit niciodata o putere regionala. daca ''elita/oligocratia'' nu se uneste in jurul unui conducator interesat de soarta intregii tari - vezi ex. mihai viteazul - ajungem mereu si iarasi in aceeasi situatie de a fi la mila intereselor externe - motiv de autovictimizare si autocompatimire.

4. cred ca a venit vremea sa nu ne mai tot autocompatimim, ci sa ne recunoastem aceasta slabiciune de a nu fi in stare sa luptam pt o cauza comuna nationala, si sa nu o mai repetam, pt ca astfel ne va merge mult mai bine, iar cei din jur n-or mai veni sa se poarte cu noi ca cu niste role de hartie igienica.

5.romanii ar trebui sa aibe o atitudine mai agresiva in apararea intereselor proprii si sa nu plece capul intimidati de toti maidanezii de la vest sau de la est care evident isi urmaresc propriile scopuri, pt ca nici strainii care vin in romania nu-s nici mai buni nici mai destepti ca noi - sa nu uitam ca prostia e distribuita uniform in populatie - nu vad de ce romanii se complexeaza chiar asa usor in fata orcui care vin din afara.

6. sa mai terminam cu politica oscilatorie de pupat fundu ba la unii ba la altii si sa realizam ca nimeni nu ne vrea binele daca noi nu vrem sa n-il facem singuri.



doru asandei spunea...

Anonim, perfec adevarat comenrariul tau...

Anonim spunea...

I-mi este frica ca din toata treaba asta noi Romanii vom iesi cel mai rau.traiesc cu teama asata in fiecare zi,ca dupa tot balamucul asta creeat cu buna stiinta frumoasa Dacie a noastra va fi bucatelita intre Austrieci-Unguri,Rusi si alte popoare.

Mircea spunea...

Daca am fi avut o clasa politica bataioasa, formata din patrioti, imediat dupa 1989, cam greu dupa cultivarea unui tip de mentalitate paternala, am fi realipit Basarabia in conditiile confuziei datorate prabusirii comunismului sau ce-o fi fost, iar astazi eram undeva pe la 35 000 000 - 40 000 000. Nu s-a reusit sa se urmeze cursul firesc. Sa ne lamentam sau vedem ce putem face de-acum? Doar am vazut ca se pot face destule si implicarea fiecaruia dintre noi conteaza.

Unknown spunea...

Suprafata Imperiului Tarist/Uniunii Sovietice a fost mai mica decat a Imperiului Britanic (cel mai mare imperiu din istorie). Finalul articolului contrazice adevarul istoric si geografic...