La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii. (Dragobetele este una dintre multele tradiții străvechi peste care s-a suprapus o sărbătoare creștină – n.n.)
Dragobete era ziua cand fetele si
baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos,
porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele
flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si
tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la
Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se
nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in
buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se
rosteau cuvintele: “Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa
fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.
In dimineata zilei de Dragobete
fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se
spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul
placute admiratorilor.
De obicei, tinerii, fete si baieti,
se adunau mai multi la o casa, pentru a-si “face de Dragobete”, fiind
convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la
viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o
adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau
in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa
acolo la sarbatoarea Dragobetelui.
Dragobetele trebuia tinut cu orice
pret: daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor
indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau
un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului
opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi
iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se
credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.
El este sarbatorit in ziua
imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep
sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi
ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor.
Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca
pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se
auzea zicala: “Dragobetele saruta fetele!”
Dragobete identificat cu Navalnicul
Dragostea curata a tinerilor,
asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure,
este pusa sub protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica
a Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile
fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care se spune ca a fost
metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).
Etimologia cuvantului Dragobete
Una din ipoteze este ca Dragobete
ar putea proveni din slava veche: dragu biti – a fi drag. O alta ipoteza
spune ca numele provine din cuvintele dacice trago – tap si bete –
picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a devenit
drago, iar pede – bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile
tesute). Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala,
fecunditatea.
Culegatorii de folclor de la
sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea
au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum
“Ioan Dragobete”, “Dragostitele”, “Santion de primavara”, “Cap de
primavara” sau “Cap de vara intai”, dar si “Dragomiru-Florea” sau
“Granguru”. In unele traditii este numit fiu al Babei Dochia si cumnat
cu eroul vegetational Lazarica.
3 comentarii:
Cat de frumosi sunt cei doi. Nu e creatie a vreunei case de moda care sa intreaca farmecul costumului popular autentic.
Superba sarbatoare!
O stiu demult,demult,pe cand bunica mea imi povestea.....cum isi puneau flori in par!Ar trebui sa o cunoastem,nu prostia aia de Valentin....care este o tampenie....
TRAIASCA DACIA!!!!!
Ca o fi sarbatoare veche de pe timpu dacilor e posibil.
Da nu sunt deacord cu prostiile scrise mai sus citez:"cuvintele dacice trago – tap si bete – picioare "
Pai fratilor de unde ati ajuns la aceasta concluzie?
Drag nu este din limba slava, vine din atragere, atractiv, prezent in latina, dar si limbile germanice drag=trag.
Totusi exista in limbile baltice care cred eu ca erau apropiate cumva de limba daca ca vecina cu populatia traco-geta si ilira.
https://translate.google.ro/#ro/lv/drag
Trimiteți un comentariu