luni, 30 martie 2015

DANIEL ROXIN: Despre experiența celor trei zile în care l-am asistat pe tatăl meu la plecarea lui în Lumea de Dincolo. O Moarte care mi-a dat mai multă încredere în Viață




Astăzi, Tatăl meu ar fi împlinit 74 de ani… A plecat însă cu o zi mai devreme spre o lume mai bună și mai frumoasă, așa cum chipul său senin, cu un ușor zîmbet în colțul gurii părea să ne spună, după desprinderea sufletului de trup.

Nu a fost ușor să-i fiu alături aproape oră de oră, lângă patul de suferință, pe perioada acestor ultime trei zile, dar experiența în sine a fost una transformatoare.

Misterul morții ne-a frământat și ne frământă pe toți, cu siguranță. Ne punem întrebări, sperăm, avem îndoieli… Ce e Dincolo? Are viața un sens? Putem crede ceea ce ne spun textele religioase despre Dumnezeu, Viață și Moarte, Paradis și Infern?

Atunci când momentul trecerii dintre lumi este la o distanță de zile și nu cândva, într-un viitor îndepărtat, aceste întrebări au o cu totul altă valoare. Pentru că dacă nu avem în interior un răspuns, o certitudine, ele ne vor chinui…

Ceea ce s-a întâmplat în zilele de dinaintea plecării tatălui meu a fost rodul unei regii divine extraordinare în care conjucturile și evenimentele s-au succedat în așa fel încât, printre altele, să fiu alături de el, ziua și noaptea, pentru a-i asista translația… Nu voi intra în multe detalii, în legătură cu aceste aspecte, deoarece sunt prea personale, însă la final, nu am putut să nu constat această regie divină care a aranjat lucrurile cu o ingeniozitate uimitoare.

Viața a făcut ca pentru trei zile să fiu, într-un anumit sens, ghidul spiritual al tatălui meu în acest proces de desprindere a sufletului său de această lume și de pătrundere într-o alta. I-am vorbit despre sensul vieții, despre mărturiile legate de Lumea de Dincolo, l-am încurajat să privească momentul morții ca pe un nou început, iar atunci când va păși dincolo să meargă către cea mai strălucitoare lumină pe care o să o vadă... L-am ținut de mână în momentele grele, de suferință, rugându-mă ca durerea să îi fie cât mai scurtă... Am depănat amintiri, am glumit, am mai lăsat și lacrimi să ne curgă împreună. Știam amândoi că vom mai fi împreună aici, pe Pământ, doar câteva zile!
Tatăl meu a fost pregătit să facă trecerea. Și-o dorea! Avea încredere că Dumnezeu îl iubește, că viața continuă. În final a fost împăcat și cu Lumea...
Printre experiențele foarte interesante la care am asistat în aceste zile a fost și slujba ortodoxă de dezlegare pe care a cerut-o și după care a fost o perioadă de câteva ore mult mai liniștit. Mi-a spus că i-a iertat pe toți cei care au greșit față de el în timpul vieții și că asta îl face să se simtă bine sufletește...
În ultima noapte, deoarece nu dormisem alte două înainte, mi-a luat locul la vegherea lui, sora mea, Laura. Pe la ora 4 dimineața am primit un telefon din partea ei spunându-mi să vin repede, că se simte rău și că îmi strigă numele. Atunci când am ajuns, dragul de el m-a certat: „Unde ai umblat toată noaptea?!” Avea nevoie de mine pentru că știa că venise momentul... De altfel ne-a spus amândurora: „Gata! Plec!...” Apoi ne-a cerut să avem grijă unii de alții și de mama noastră... Un sfert de oră mai târziu intra în comă.
Duminică, pe la prânz, am asistat împreună cu sora mea la cel mai tulburător moment – clipele desprinderii de trup. Momentul a fost anunțat de respirația tot mai slabă și de o lacrimă uriașă care i se formase în colțul ochiului drept. Ne-am dat seama de ceea ce urma să se petreacă așa că l-am prins de mână și ne-am rugat să fie ajutat să plece spre o lume cât mai frumoasă și mai bună. În final și-a deschis ochii privind undeva în sus, către realități care nu ne erau și nouă accesibile, cu un ultim efort și-a adus brațele pe piept, s-a contractat de câteva ori, ca și cum sufletul se elibera de corpul fizic, după care fața i s-a relaxat lăsând ca ultimă amintire fizică un chip cu ochi senini și un ușor zâmbet în colțul gurii.
Tatăl meu plecase într-o călătorie către Lumile Celeste, pentru un nou început!
În urma lui nu a rămas drama despărțirii, ci mai degrabă o stare de pace, de mulțumire, de bucurie că i-am fost de folos. Experiența în sine, care poate părea traumatizantă, mai ales când ești de față la plecarea unui suflet pe care l-ai iubit, a fost în realitate transformatoare, lucru pe care l-am constatat și câteva ore mai târziu, în timp ce mergeam cu mașina către o altă localitate. Simțeam amândoi, eu și sora mea, că avem mai mult respect pentru viața din jurul nostru, pentru natură, pentru întreaga Creație. Simțeam parfumul primilor copaci înfloriți din această primăvară cu o bucurie și o seninătate surprinzătoare...


Viața are un sens! Să avem încredere!
Am făcut această împărtășire cu speranța că ea ar putrea fi de folos și altora...


Cu pace în suflet, Daniel Roxin


P.S. Îi rog pe prietenii mei, știuți sau neștiuți, să spună o rugăciune sau să aprindă o lumânare pentru sufletul tatălui meu, VICTOR SAMUILĂ. Mulțumesc!

49 de comentarii:

Anonim spunea...

Sa-i fie drumul lin si fericit! Dumnezeu sa-l aiba in grija! Iuliana

Unknown spunea...

condoleante.odihneasca-se în pace! sa-i fie țărână usoara!

Anonim spunea...

Sunt cu sufletul alaturi de tine si de tatal tau , si iti multumesc pentru ca impartasesti cu noi experienta traita .

NICOLETA spunea...

DUMNEZEU V-A DAT POSIBILITATEA SA AVEȚI ACEASTA EXPERIENȚA CARE V-A AJUTAT SA VA USURAȚI SI SUFLETUL VOSTRU , IN ACELASI CU AL TATALUI D-VOASTRA. EU AM AVUT O EXPERIENȚA MAI TRISTA CU TATAL MEU ,PT CA EL A MURIT DATORITA UNEI COMOȚII ,LA CRE NU NE ASTEPTAM NICI NOI NICI EL. AM FACUT UN SOC CIND AM AFLAT DAR AM REUSIT SA DEPASESC DUREREA ABIA DUPA VREO 5 , INCET , INCET. DAR EXPERIENȚA DURERII M-A FACUT SA INȚELEG MULTE LUCRURI , BINENȚELES DOAR CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU SI A MESAGERILOR LUI. DUPA 11ANI AM REUSIT SA FIU PE DEPLIN IMPACATA CU DESPARȚIREA DE EL IN URMA UNUI VIS IN CARE L-AM IMBRAȚISAT SI AM VB CU EL. ESTE MULT DE SPUS SI NU E SPAȚIU SI TIMP DAR TOT CE VREAU SA VA SPUN ESTE CA VA INȚELEG TRAIRILE LEGATE DE ACEST EVENIMENT SI CAVA DORESC MULTA SANATATE CA SA PUTEȚI SA NE MAI INCINTAȚI SUFLETELE CU LUCRURI FRUMOASE. DOAR ATIT VA MAI SPUN , TATA AVEA 64 DE ANI SI EU 32 SI ERA FOARTE ATASATA SUFLETESTE DE EL. DUPA APROAPE 20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI IMI DAU SEAMA CA AM GRESIT FOARTE MULT ,SUFERIND ASA DE INTENS ATUNCI CIND NE-A PARASIT.

Mishu Petra spunea...

Condoleanţe!
Dumnezeu să-l odihnească!

Gheorghe spunea...

Domnule Roxin,

Imi pare tare rau!Dumnezeu sa-l odihneasca!Oricum este intr-o lume mai frumoasa acum!

Anonim spunea...

Dumnezeu să aşeze sufletul său în ceata drepţilor şi să-i dăruiască odihnă în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi!


Anonim spunea...

Multumim pentru impartasirea acestei experiente personale...desi nu am intrat pe blog deloc si deci nu stiam ce se intamplase,ieri am simtit nevoia de a aprinde o lumanare...am simtit chemarea ta...fie ca Dumnezeu Mama/Tata sa-i invelesca Sufletul Parintelui tau in cea mai stralucitoare Lumina si in Iubire neconditionata.
Si asa este!
Si eu am asistat la trecerea dincolo a unuia dintre parinti...Ceea ce ai facut pentru tatal tau,este MINUNAT...conteaza enorm de mult pentru el si de acolo iti multumeste si te imbratiseaza.
Toate cele bune!

Anonim spunea...

Sincere condoleanțe

Daca dincolo sufletele incarcate cu o anumita rezonanta data de numele purtat pe Pamant s-ar intalni, atunci toti Victorii si Victoriile s-ar intalni, toti Danielii si Danielele s-ar intalni, toate Mariile s-ar intalni cu Marianii - in jurul sfantului sau omului sfant care a purtat si poarta acea rezonanta pe Pamant; si de-acolo prin acest canal de lumina sfant, ar accede mai departe pe alte trepte de lumina; cat conteaza numele purtat pentru drumul de dincolo? Am observat ca totusi conteaza, in viata aceasta fiindu-mi alaturi pentru perioade mai lungi sau mai scurte multe fiinte cu numele de Gabriela sau Gabriel, fiinte care mi-au marcat viata, fiind nascut in ziua cea mai calda daruita Soborului Arhanghelului Gavriil.

Multa putere de munca pentru a te mentine printre cei mai viteji si mai drepti.

Anonim spunea...

Sa-i fie tarana usoara .

Anonim spunea...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
Ne vom intalni toti intr-o zi la ZEUL MOS al nostru Dumnezeu.
Ne pare rau nea Roxine ,si eu am trecut prin asta.
Dacu dd

Gabriela Cristea spunea...

Plang, pentru tatal tau, pentru tatal meu, pentru pacea din sufletul tau, pentru pacea din sufletul meu,pentru intelepciune si adevar ultim ! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !

Rodica spunea...

,,... SA NE GRABIM SA IUBIM , oamenii pleacă atât de repede,

rămân după ei pantofii şi un telefon surd

doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,

ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,

apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,

precum candoarea cea mai firească născută din disperare

când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.




Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,

ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire

vine alături de tristeţe şi veselie,

precum două patimi totuşi mai slabe decât una,

atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,

precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;

pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,

deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori

iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu



Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna

şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic



Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede

şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu

şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,

dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima ,, ...
................
Sincere condoleante familiilor indurerate ! Bunul Dumnezeu sa mangaie sufletele celor ramasi nemangaiati de tragica despartire.
Sa-i fie tarana usoara !

miki spunea...

Moartea..... am numit-o asa când n-am inteles când m-am temut si m-am inspaimantat de ce inseamna ca fenomen fizic.Nu pot spune ca am scapat de aceasta dar simt ca s-a diminuata mult si odata cu trecerea tatalui meu din aceasta viata,o percep ca pe o trecere !
Dupa o lupta de aprox.1 an cu cancerul, dupa 8 sedinte de chimio , 8 luni in care eu muream de teama , de ingrijorare ca o sa-l pierd pe tata, dupa 1 an si 8 luni de neputinta, in seara de dinaintea Plecarii, tata m-a rugat sa nu ma duc la serviciu.In agonia luptei mele cu boala , cu nepasarea si lipsurile unui sistem medical, cu neputinta mea nu vedeam ca este Timpul. Am dormit in acea noapte cu el, i-am strans picioarele la pieptul meu...Nu stiam cum o sa treaca noaptea.Pe la 4 dim. i-am facut o fiola de morfina....s-a linistit.Dimineata la 6 m-am trezit , ceva sau cineva din mine imi spunea sa stau calma....m-am linistit fara ratiunea mea.Am luat Psaltirea si am citit Psalmul 102....tata era linistit , l-am luat de mana , langa mine a mai venit fina mea si I-a tinut cealalta mana. Asa a pasit Acolo spre cealalta viata...petrecut .
Moartea de atunci o percep ca pe o trecere, ca pe o mare Izbanda.
Dumnezeu sa va intareasca

Anonim spunea...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !!

Unknown spunea...

Da,desigur,Daniel,am aprins ieri seara o lulminita,dupa cum ne-ai rugat,ca tatal tau sa aiba cit mai multa sustinere in a trece pragul.Iti multumim p. impartasirea experientei.Este un exemplu demn de urmat,mai ales detasarea pe care o detii,naturaletea fata de aceste lucruri.Drum drept spre Lumina.Elena.

Anonim spunea...

de doua zile ascult'MISTERE la GRANITELE CUNOASTERII'si ...azi aflu ca tata l tau a plecat!! nimic nu este intamplator...SUNT SOCATA!!!CONDOLEANTE si Dumnezeu sa l odihneasca in Pace pe VICTOR SAMUILA!Viata are sens!

Doina grecu spunea...

Dumnezeu sal-l ierte pe Victor Samuila, asa se zice la Romani! Se vede ca a fost un om bun si a plecat cu sufletul usor, neincarcat.

Ca si tatal tau, al meu tata a plecat la cel de Sus acum trei ani. Legaturile cu celalta lume au fost evidente. Printre altele : Ai avut certitudinea ca tatal tau a fost contactat de duhuri bune?
Imediat, la citeva zile dupa plecare a limpezit anumite situatii in urma lui?
Ai avut vreun vis cu el deja in care a aparut de la bust in sus? Si asta nu e tot.... Atentie la implinirea a 40 de zile. (in cazul meu ceva s - a intimplat la parastas).

Cum pot sa trimit niste bani pentru sapaturile arheologice din vara asta?

alex spunea...

Dumnezeu sa il ierte si sa il primeasca in Imparatia Sa.
Credinta puterinica in viata vesnica,intr-o lume mai buna si in fericirea traita la intalnirea cu mosii si stramosii nostrii, sunt reperele care ne motiveaza in aceasta existenta vremelnica.
Vrem, nu vrem, suntem fii lui Dumnezeu,Care ne mangaie,ne iarta si ne ajuta sa fim alaturi de matretia Sa.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace si familiei sa ii dea multa liniste!
diac.Alexandru.

Laura spunea...

Dumnezeu sa-l aiba in paza sa! Vreau sa va spun ca si eu am asistat la trecerea bunicului meu...si am citit niste carti care mi-au adus la cunostinta niste lucruri extraordinare...Moartea este un inger de lumina care ajuta sufletul sa se desprinda de trup, noi avand corp material, trup si suflet.
Corpul merge in pamant, spiritul ramane pe pamant iar sufletul este luat de Ingerul Pazitor pe care Il primim la 8 zile de la nastere, iar acesta aseaza sufletul-o bila de lumina- intre aripile sale si porneste in calatoria de 40 de zile pana la judecata unde trece pe deasupra Iadului-in centrul Pamantului- si a Raiului-in vazduh-. Aici vede pedepsele aplicate in Iad si se ingrozeste apoi 10 zile vede randuiala sufletelor din Rai. In Raiul Daniilor, care se afla pe Pamant in Triunghiul Lui Dumnezeu(denumit de noi incorect triunghiul Bermudelor), acolo are loc judecata in cea de-a 40 zi. Ingerul nostru pazitor, al fiecaruia, tine cartea vietii cu fapte bune, pacate si poticniri sau cumpene. Aceasta este cantarita si se decide unde merge sufletul. Pana la 40 de zile sunt foarte foarte importante rugaciunile, lumanarile si pomenile pentru acel suflet. Astfel lui i se iarta din pacate si i se inalta sufletul. FF important sa faceti cruce pe lumanari si sa le lasati sa arda complet iar pe tot ceea ce dati de pomana trebuie sa faceti cruce ca sa fie primit, si sa nu fie obiecte de plastic, trebuie numai lut, ceramica, inox, lemn etc...materiale naturale....Daca il veti visa pe tatl dumneavoastra sa stiti ca visele sunt reale, suflete cer voie sa ne transmita anumite mesaje...Sunt niste lucruri minunate...mai ales cand am aflat ca asa cum si noi ne rugam pentru ei pe pamant...asa si sufletele din neamul nostru, care se regasesc in Rai, fac cerc la Dumnezeu si se roaga pentru noi...atatea lucruri minunate pe care nu le cunoastem cu totii....Dumnezeu sa va aiba in paza Lui si sa va lumineze sufletul si calea!

Serban spunea...

Dragă Daniel...
Îţi mulţumesc pentru această împărtăşire a unei experienţe fabulos trăite şi sunt convins că mulţi vor învăţa din asta, ce voiau să ne spună Dacii, când râdeau spre Cer!
Am recunoscut în cuvintele fără cuvinte, drumul pe care l-am parcurs şi eu alături de unii dintre cei alături de care am fost, dar le-a venit rândul să plece Dincolo.
Ştiu că vorbele mele sunt prea sărace şi sunt cam nepriceput, dar din nou, MULŢUMESC, NAMASTE, SHALOM şi ISIHIA!
Atât pentru tine cât şi pentru toţi cei care sunt într-un fel sau altul, alături de tine!
Cu drag, atât din partea mea cât şi a lui Monica.
Şerban Stănescu

Attila Haidl spunea...

...tatal meu a plecat printre cei drepti cand eu aveam 10 ani. Eram prea mic pt. a intelege in profunzime ceea ce se intamplase, dar acele momente le am si acum vii in memoria mea... alaturi de o intrebare la care nici acum nu am reusit sa gasesc raspuns: "De ce m-ai lasat asa de repede ? " Dumnezeu sa-i odihneasca !!

jana nazare spunea...

Dumnezeu fie cu el acolo unde va fi te va veghea sunt sigura

pitar uman spunea...

Drum Bun ! Victor Samuilă

Doina Sterea spunea...

L-am tinut pe tatal meu de mana, l-am mangaiat si m-am rugat pentru el. A lacrimat si s-a stins usor; aproape ca nu mi-am dat seama cand a plecat.Apoi, trasaturile i s-au destins.Era senin si parea mult mai tanar decat cei 79 de ani pe care ii avea.Mi-e dor de el. Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe parintii nostri !

Anonim spunea...

D-zeu sa-l odihneasca in pace.

Anonim spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca!

Anonim spunea...

Cum poate fi descris un om care, trecand printr-o astfel de incercare, gaseste cuvinte pentru folosul celorlalti in momentele grele? Suflet mare, viata sa va rasplateasca generozitatea.

GC-CJ-N spunea...

Un moment extrem de greu si nedorit de nimeni. Ca si copii avem povara grea a insotirii parintilor nostrii pe ultimul drum al acestei etape a existentei noastre ca fiinte.Ca parinti ne dorim ca nu cumva copii nostri sa plece inaintea noastra. Tatal tau a plecat impacat si fericit. Ca si copil niciodata nu esti suficient pregatit pentru acest moment desi cumva constientizezi ca mai devreme sau mai tarziu va veni.Acum cu demnitate si tarie l-ai insotit spre urmatoarea etapa a vietii lui.Sunt alaturi de tine!

gabitza spunea...

VICTOR SAMUILĂ, mergi in lumina, esti parte din Divinitate....drum drept de lumina suflet drag.

Anonim spunea...

Dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau si sa-l odihneasca in pace.Cu siguranta ca Dumnezeu Exista intr-un Intuneric Orbitor.

Doinita spunea...

Nu pot sa fac nici un comentariu singurul lucru pe care il fac e sa pling alaturi de voi si sa mil aduc aminte asa cum lam vazut ultima data acum 2 saptamini ,avea grija de tanti Aurora ca de obicei ,imi dadea mie sfaturi si glumeam chear si de situatia in care se afla el.O sa imi lipseasca .

un pic anonim spunea...

Bunul Dumnezeu să-l odihnească! Ești de toată isprava...eu am fost mult timp traumatizat și am simțit lipsa lui mult, mult timp...de fapt și acum ...

Anonim spunea...

dumnezeu sal aibe in paza

XXXWho spunea...

Un gand bun pentru tine si pentru cei apropiati tie;cuvintele sunt de prisos...Pace in suflet,Daniel.

Victoria spunea...

Condacul al 12-lea

De multe ori am privit cum se rasfrangea Slava Ta pe chipurile celor raposati. Cum straluceau de nepamanteasca frumusete si bucurie, cat de nematerialnice pareau trasaturile lor: cu adevarat era praznicul fericirii si al odihnei in sfarsit atinse; tacerea lor striga spre Tine. In ceasul sfarsitului lumineaza si sufletul meu, cel care striga: Aliluia!
Acatistul de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate

Daniel Roxin spunea...

Va multumesc tuturor!

Rodica Badarau spunea...

Condoleante ! Imi place ca ati spus ca a plecat si nu ati folosit cuvantul moarte.Am trecut prin experienta asta alaturi de sotul meu...am simtit cum sufletul s-a retras de la picioare catre cap..s-au deschis si ochii..si comunicarea care a venit dupa plecare e uluitoare ..dar foarte adevarata.Moartea nu e decat o trecere spre alta dimensiune.

Anonim spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Cred cu tarie ca el este bine acolo unde este acum.

Mai greu este pentru tine , care ,desi ghicesc ca ai o percetie diferita despre lume si viata ,care te ajuta sa vezi altfel lucrurile,poti fi coplesit de sentimente in pofida credintelor.

Iti doresc sa ai putere si pace in suflet.

maria spunea...

Sa-l odihneasca Dumnezeu in imparatia Lui cea cereasca !

CarmenDinDacia spunea...

Draga Daniel,in aceste clipe eu si Lucia,suntem cu sufletul alaturi de tine si familia ta. Stim prin ce momente treci tu acum.Lucia mi-a dat SMS si mi-a scris despre tatal tau.Am aprins lumanare si m-am rugat pentru tatal tau,trimitandu-i iubire si lumina,si binecuvantadu-l.Amin. Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace.Amin... La fel mi-am pierdut si eu tatal,anul trecut in mai.Am mers din Germania acasa sa-l vizitez iar trei zile mai tarziu a murit in mainile mele cu zambetul pe buze.Toate rudele si prietenii mi-au spus,tatal tau te-a asteptat. Sunt cu sufletul impacata ca l-am condus pe tatal meu pe ultimul drum.L-am binecuvatat si i-a spus ca il iubesc si ca ii multumesc pentru ca mi-a dat viata,si pentru tot ce m-a invatat si a facut pentru mine.L-am pupat pe frunte si mainile.M-a strans de mana avea un ochi cu lacrimi iar celalalt parca zambea,cand i-am spus ca sunt alaturi de el si nu plec , si Dumnezeu il va ajuta,tatal meu mi-a zambit m-a strans din nou de mana si a inchis ochii zambind.A fost un moment de nedescris... Pentru mine despartirea a fost grea,am suferit mult...Si acum il mai visez. Tatal meu insa a plecat zambind... Un gand bun, Pace si liniste sufleteasca tie si familiei tale. Suntem alaturi de tine,Carmen si Lucia.

Anonim spunea...

Am aprins o lumanare, am rostit un Tatal nostru si rog pe Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe tatal tau, Victor Samuila si sa-i calauzeasca pasii pe Drumul de Lumina pe care candva cu totii vom pasii.
Fii binecuvantat impreuna cu restul familiei.

Anonim spunea...

Vezi nea Roxine ca nu esti singur.
La necaz sar toti romanii.

Buzea Radu Florin spunea...

Fie ca sufletul celui care a fost tatăl tău în această viaţă, dragă Daniel, să-şi găsească împlinirea spirituală cea mai înaltă cu putinţă în timpul cel mai scurt posibil. Aşa să fie.

Unknown spunea...

am citit toate comentariile si asta ma face sa fiu si mai mindru ca sint roman,m-ati emotionat pina la lacrmi,,
sa aveti liniste cu totii si in special fam.Roxin

Anonim spunea...

Să-i fie drumul Luminat. Domnul să îl odihnească! Suntem aproape!

Daniel spunea...

Condoleante,
e greu sa pierzi un parinte.
Eu i-am pierdut pe amandoi.
E un dar de la Dumnezeu ca ati putut fi alaturi de el, impreuna, si pentru el si pentru voi.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Cred ca era foarte mandru de tine.

Iesirea Din Matrix spunea...

Nu spera si nu ai teama ... Ce e val ca valul trece ... Tu te-ntreaba si socoate si ramai la toate rece.

Armand spunea...

Moartea nu este nici un motiv de bucurie şi nici un "noroc", dar pot spune că aţi fost un norocos, fiind alături de tatăl dumneavoastră, atunci când avea mai multă nevoie.Edgar Froese (de la Tangerine Dream, decedat pe 20 ianuarie 2015, la Viena), spunea: "There is no death, there just a change of our cosmic adress".Sincere condoleanţe!