vineri, 3 aprilie 2015

Revista de benzi desenate LEGENDELE DACILOR poate fi găsită în chioșcurile de presă din 40 de orașe. Află care sunt acestea:



Orasele in care s-a livrat numarul 2 al revistei LEGENDELE DACILOR sunt: Cluj, Brasov, Bacau, Piatra Neamt, Pitesti, Bistrita, Arad, Ploiesti, Timisoara, Deva, Resita, Dr Tr Severin, Craiova,, Targu Jiu, Targu Mures, Sibiu, Miercurea Ciuc, Targoviste, Tulcea, Braila, Constanta, Bucuresti, Dej, Slobozia, Calarasi, Caran Sebes, Alexandria, Baia Mare, Sf Gheorghe, Oradea, Alba Iulia, Iasi, Buzau, Botosani, Slatina, Focsani, Tecuci, Vaslui, Reghin.


Intrebati la chiscurile din orasul dumneavoastra si o veti gasi. Copiii au nevoie sa isi redescopere adevaratele origini, sa afle povesti inspirat ilustrate despre eroi si fapte de demult.

Revista LEGENDELE DACILOR reprezinta o premiera, dupa anul 1989. Sustine-i existenta, cumparand-o!

Daniel Roxin

9 comentarii:

Lidia Gheorghe spunea...

Buna ziua,

Va multumim pentru aceasta revista.
Copiilor mei le place foarte tare si mie de asemenea.Site-ul Dacia Art este interesant si are multe carti pe care mi le-am comandat si pe care as mai dori sa le recitesc.

In ceea ce-i priveste pe copii ,ei trebuie sa invete despre originile lor!

Sa aveti parte numai de bine ,iar Dumnezeu sa va ocroteasca mereu pentru toate eforturile pe care le faceti!

O zi minunata !
Lidia Gheorghe

Anonim spunea...

!
Descoperire importantă într-o pădure din Suceava: o nouă sabie a lui Ştefan cel Mare?

http://activenews.ro/foto-descoperire-importanta-intr-o-padure-din-suceava-o-noua-sabie-a-lui-stefan-cel-mare_1894460.html

Anonim spunea...

Eu va dau o idee.
Faceti si niste daci de plastic pe care sa-i puneti in revista.Stiu ca costa dar veti avea sigur mai mult succes.

Melchisedec spunea...

Lucruri extraordinare nu sunt povestite de nimeni, doar in anumite carti se pastreaza relatari despre oameni iesiti din comun, pe care istoricii evita orice referie la ei. In romane intalnim tot felul de povesti despre iubire si fapte eroice, cavaleresti si aventuri si intamplari ce ies din comun. Astfel ca mitologia contine mai mult adevar decat stiinta experimentala . Tanarul exploreaza necunoscutul, pentru a afla intelesurile ascunse si chemarea sa catre calatoria initiatica nu se mai lasa mult asteptata. Spiritul nu moare niciodata si acumuleaza incontinuu cunostinte ce-i imbogatesc cunoasterea, care ii va ramane singura comoara a sa de-a lungul vietii…Sunt atatea mistere de aflat, si totusi, nimeni nu apare pentru a-l intelepti , si satul de viata sa banala, o chemare in noapte, noaptea cea rece si tacuta , stelele sclipesc departate si luna cu lumini argintii lumineza cararea lui, si-si aduce aminte locul unde sta cu ea, pe acea banca si ii spunea vorbe ca din basm luate, incercand sa uite viata asta reala , rece si ironica a sufletului lui tanar si visator ce numai probleme i-au adus. Nu intelegea ce cauta ea , atat de frumoasa , cu parul balai si ochii albastri, la el, care numai “nu” a primit de la alte fete, ce nu se compara cu ea in frumusete. De aceea inima lui incepu sa cante fericirea cantului iubirii, si incepu a visa fapte nemaipomenite pana atunci. Simtea bucuria in inima sa si cum mediul devine mai frumos, stralucitor si parca universul lui se schimba intr-o feerie de nedescris. Privea in ochii ei si inima ii tremura si fericit se simtea . Dar ea cu privirea il sageta , dar si-l respingea totodata. Toata viata sa ca un print a petrecut-o, fara sa aiba nici o furtuna …Izolat de toti gandea ca toti ceilalti sa traiasca in pace si intelegere si prefera sa taca decat sa spuna ceva ce ar fi mahnit pe cineva. Un sfat bun il dadea oricui il cerea, si nu ura pe nimeni…

Melchisedec spunea...

Dar viata il lua pe nepregatite si ochii ei nu-i mai da liniste, totul ii parea departat si steaua sa, indepartata o privea, cu amarciune si cu teama ca nu va mai vedea vreodata si cazu intr-o mahnire si deznadejde, ce era ca o boala si nimeni nu o mai putea tamadui, decat ea, cea pe care o vedea, fiind ca o regina si el rege din basmele cele neuitate. Cum de s-au spulberat toate aceste lucruri? Cine i-a rapit pana si visul si nadejdea in iubire? Prieteni nu avea sa le impartaseasca suferinta lui. Si canta din chitara sa povestea vietii lui , canta ca un Orfeu iubirea pierduta si fericirea sa neimplinita . Cate regrete avea si nimeni nu stia suferinta sa. Sta din nou pe banca in noaptea rece si pustie, petrecand in amintiri dureroase , dar deodata isi facu aparitia ceva , ca o lumina si din lumina aparu cineva, ce avea infatisarea unei tinere neinchipuit de frumoasa, cu parul balai si ochii albastri, apropiindu-se incet si cu cuvinte:” nu te teme, vin in pace si nu te tulbura, sint Asket, si ai mai auzit de mine, cu siguranta.” Timpul parca sta in loc si inima imi batea tare, dar nu de teama, ci de acel sentiment pe care l-am mai simtit odata , aici, pe aceasta banca. Imi zambi si intelegea uimirea pe care o traiam, caci nu credeam ca mi se poate intampla mie una ca asta, si credeam ca e doar un vis si ca poate visam, apoi spune” Intreaba orice si iti voi spune secrete pe care tu nu le stiai si lucruri uimitoare despre trecut si viitor.’ Mai adauga, “ Inteleptii batrani au mers pe calea pe care noi, oamenii, nici nu o banuim: calea cautarii locurilor unde exista lucrari divine. Am venit cu mare grija , caci inamicii sunt cu ochii pe noi, si nu au treaba cu voi pamantenii, asta pentru a ma linsti. Apoi adauga ca noi avem multe in comun cu ei si ca multe lucruri s-ar schimba aici daca le-am afla despre stramosii nostri, care au venit acum cca 750.000 de ani pe pamant, infiintand o colonie aici si vorbea despre puterea gandului si puterea noastra interioara…Mai spunea de preocuparea lor despre distrugerea mediului inconjurator, si ca niste copii distrugem totul, si atunci pare firesc ca ei stramosii nostri sa ne urmareasca si sa intervina.” Si mai spunea despre initiatii antici , din diferite religii,

Melchisedec spunea...

care ne-au invatat ce inseamna iubirea , si daca am respecta invataturile lor aici pe Pamant va fi Paradisul sau epoca de aur, un Imperiu al Pacii” . Asket, in timp ce vorbea vedeam chipul ei frumos si stralucitor, cu privirea blanda , dar patrunzatoare, ce imi intra direct in inima, si eu nu mai stiam ce sa mai spun, eram fascinat de vorbele ei si le ascultam intens, caci multe spunea dar parca nu puteam retine totul. Felul cum vorbea, glasul cristalin, si vorbea rar si prin cuvinte joase ce imi mangia auzul, ca o soapta, ca un sipot ce te relaxeaza si linisteste totodata. Dar, o intrebam, de ce eu? Care nimeni nu ma ia in serios in tot ce fac. Si ea zambi, ca nici nu stiu cat de mult apreciaza ea tinerii sensibili si curati, si visatori, si ca atunci cand vorbeam despre cutare tema , ce pentru multi nu-i interesa, ea ma asculta si cu bunavointa privea catre mine, fara ca eu sa stiu asta, si ma calauzea catre aflarea raspunsurilor cautate. Dar acum oare ce se v-a intampla oare? Vei pleca si poate nu te vei mai intoarce , caci tu vii din stele si esti atat de inteleapta , iar eu voi ramane tot singur, in lumea asta rece si clevetitoare , cu regului stricte si , care usor vor condamna pe orcine nu-i ca ei, deci nu se compara cu lumea perfecta de unde tu vii? Apoi , ea ma mangaia pe par si incepu sa cante, un cantec atat de frumos ce niciodata nu l-am mai ascultat, armonios si facea ca inima mea sa trasara , simtind o vie emotie si nu credeam ca poate sa mi se intample mie asemenea lucru neobisnuit. Si in cantec se ridica si se departa usor , pana ce disparu intr-o lumina stralucitoare .

Melchisedec spunea...

Mergeam apoi pe strazi pustii si noaptea se transfoma in lumina, in inima mea, intr-o bucurie traita si uitasem cu totul de dogme, convingeri si idei, si de amaraciunea vremii actuale, de iubirea neimplinita, de politica, care o vedeam atat de neinsemnata, de banii ce cu greu oamenii ii castiga, de ziua de maine cu ale ei griji, ci doar inima canta de fericire , care prin cantecul ei, imi rasuna ca un ecou in inima, si chipul ei aievea imi aparea , frumos cum niciunde nu am mai vazut si imi trezi un sentiment de iubire in inima:” Eu sint om, ce iubesc o zeita, ce cu privirea ei frumoasa m-a strapuns in aceasta noapte rece si linistita. Eu sunt cuprins de un sentiment de iubire puternic si am impresia ca sunt un rege, un cavaler de alta data, singurul om pe pamant. “Cat te iubesc, am impresia ca sunt al tau , precum riul deltei. Cat te iubesc , si fericirea asta inocenta ma face sa ma tem, ma doare “. Caci in iubire mi s-a raspuns cu indiferenta de atatea ori, rece si apasatoare, desi te iubeam cu gelozie si te vroiam numai pentru mine si suferam cand tu ma tradai…

Melchisedec,

Sluga voastra…

daniel danaila spunea...

Domnule Roxin va multumim pentru tot ce faceti pentru noi.Regasirea identitatii unei natiuni cred ca ar putea fi posibila daca cei mici ar avea acces la o istorie adevarata, si daca scoala ar crea in primul rind oameni in adevaratul sens al cuvintului si dupa asta tehnicieni, ingineri sau muncitori calificati.Respect oameni ca dv-stra, si pe toti cei care incearca sa faca ceva.

Anonim spunea...

Sau obiecte specifice dacilor. Marketing si nu numai