miercuri, 24 iunie 2015

SOMNUL, O TEHNOLOGIE UITATĂ. Lucruri surprinzătoare…


Majoritatea dintre noi ne-am confruntat măcar câteva zile cu insomnia. Dintr-un motiv sau altul – griji sau gânduri asociate unor proiecte, nu am putut să dormim iar a doua zi am resimțit efectele acestei lipse de somn.
Nevoia de a ne conecta cu anumite energii regeneratoare la care avem acces doar în somn, a fost speculată, în decursul timpului, fiind folosită ca element de tortură. Privarea de somn i-a făcut pe mulți prizonieri să spună tot ce dorea investigatorul…

Mai mult decât atât, unitățile militare de elită învață tehnici de regenerare rapidă prin reprize scurte de somn, ca mijloc de supraviețuire în teatrele de război.
Somnul este un aspect esențial al viații noastre și a-l înțelege, a-i învăța tehnologia, ca să spun așa, ne va fi de foarte mare folos.
În această emisiune vă invit să descoperiți ce este somnul, care este fiziologia lui și o serie de lucruri puțin cunoscute despre somn.
Vizionare cu folos!

Daniel Roxin

2 comentarii:

Anonim spunea...

da, cam asta e; dar in orase cei mai multi locuiesc la bloc si mai toate blocurile au pereti cu urechi; si multi copii au somnul usor si nu se pot odihni daca vecinii, vecinele se joaca in toiul noptii......

daniel danaila spunea...

Un invitat superb,cu o tema foarte interesanta!
Si daca tot sintem la capitolul somn si vise as dori sa va inpartasesc si eu un moment de domeniul fantasticului la care nu -mi pot da un raspuns concret.Acum trei zile dupa o zi istovitoare de munca nu inainte de a pune pe balanta cele facute si nefacute in timpul zilei i-mi fac rugaciunea de seara care mai mult suna a multumire decit rugaciune si apoi merg linistit la culcare.
Undeva poate dupa miezul noptii un vis minunat ma face sa tresar,ma simteam cuprins de profunde sentimente de bucurie atunci cind vad ca in fata mea se opreste un vechi tren, o locomotiva cu aburi si o sumedenie de vagoane.La un moment dat coboara un tinar inbracat tot in alb, numai papionul era negru iar in mina avea o lopata cu care din cind in cind mai arunca citiva carbuni pe foc.ne invita pe toti respectuos sa urcam mai ales ca pe sub perdelele vagoanelor cu geamurile aburite se zareau niste chipuri cunoscute dar parca dintro epoca mult anterioara noua.Mai in gluma mai in serios urcam iar in fiecare vagon avea citiva experti ce ne dadea raspunsuri la toate preocuparile si solutii practice la multe probleme din viata omului.Zilele si noptile treceau,unii abia se urcau,altii coborau sa puna in practica cele invatate si iata ca nu dupa mult timp prin apropiere pe unde trecea acest tren incepeau parca sa rasara un soi de case pe care nici macar in viata reala nu le poti imagina,parca erau crescute din pamint, acoperite cu gazon, peretii erau un fel de gradina vertiala plini de legume si fructe.La fiecare casa gaseai un fel de glob gol pe dinauntru ce avea o mica antena deasupra ce se rotea incontinu, posibil avea rol energetic.In fata caselor multi copii mici se zburdau supravegheati de niste frumoase mame ce aveau parul impletit si o specie de inbracaminte nationala.In dosul altei case zaresc niste batrini cu niste copii ceva mai mari ce construiau manual instrumente muzicale.Nu dupa mult timp mrgind gasim o echipa de oameni adulti ce stricau strazile, niste fabrici abandonate iar noi cei din tren ne oprim si i-i rugam sa se opreasca isa ei spun ca noi sintem printre primii care am coborit din tren si nu facem nimic altceva decit sa punem in practica cele invatate.Unul dintre ei ne spune ca avem la ora actuala o altfel de tehnologie iar munca cea mai grea este sa redam naturii ce i -am furat de milenii.Vazind atita bunatate atita omenie ne-au busit pe toti lacrimile de o imensa bucurie,Din multime un om iese in fata si ne spune,eu cred ca marele Lup alb ce sta cocotat acolo sus pe o stinca ne priveste si el cu ochii plini de lacrimi, insa de data asta de bucurie si poate ca abia asteapta sa ne inbratiseze pentru ca in sfirsit omul a inteles rostul lui pe acest pamint.
Asteptind cu nerabdare venirea marelui Lup alb din nefericire suna ceasul, e ora 5,30. trebuie sa ma trezesc, ce pacat!
Cu ochii plini de lacrimi ma ridic iar cu dosul palmei stingi i-mi sterg lacrimile iar cu cealalta mina netezesc de zor pe motanelul Felex care abia asteapta si el un pic de atentie din partea mea.
Din aceasta experienta eu cred ca am invatat ceva si cred ca acest vis poate deveni realitate doar atunci cind ne trezim dea binelea,
Sa auzum numai de bine!