duminică, 26 septembrie 2010

Transplanturile de organe si memoriile celulare

Din acest studiu realizat asupra unor pacienti carora li s-au efectuat transplanturi de organe (in special transplant de inima) reiese ca este un fenomen obisnuit ca amintiri, comportamente, preferinte si obiceiuri ale donatorilor sa se transmita beneficiarilor transplanturilor.

"Daca vrei sa rastorni regula ca toate ciorile sunt negre... o singura cioara alba este o dovada suficienta."
Dr. William James

Introducere
Se admite in general ca procesul de invatare implica in primul rand sistemul nervos si in al doilea rand sistemul imunitar. De aceea, pacientii care primesc transplanturi de organe periferice nu ar trebui sa experimenteze schimbari de personalitate care reflecta personalitatile donatorilor pe care nu i-au intalnit niciodata. Cand s-au observat schimbari de personalitate in urma transplanturilor, tipurile de explicatii au inclus efectele medicamentelor imunosupresoare, stresul psihosocial si psihopatologia preexistenta a beneficiarilor. (1-3)
Totusi, teoria sistemelor vii sustine in mod explicit ca toate celulele vii poseda "memorie" si subsisteme functionale "care iau decizii". (4) Mai mult, recenta integrare a teoriei sistemelor cu conceptul de energie (numita "teoria dinamica a sistemelor energetice") asigura o logica convingatoare conform careia toate sistemele dinamice depoziteaza informatie si energie, in diferite grade. (5-7) Mecanismul memoriei sistemice ofera o explicatie plauzibila pentru evolutia proprietatilor sistemice emergente prin interatiuni de feedback recurent (de exemplu, circulatia nonliniara a informatiei si energiei care reflecta interactiunile continue ale componentilor dintr-o retea complexa dinamica).
Bucle de feedback recurent exista in toate sistemele atomice, moleculare si celulare, de aceea ar trebui sa se gaseasca in aceste sisteme dovezi ale memoriei sistemice atomice, ale memoriei sistemice moleculare si ale memoriei sistemice celulare.
Mecanismul memoriei sistemice a fost aplicat la o varietate de observatii controversate si aparent anormale din medicina complementara si alternativa, incluzand si homeopatia. (8) Mecanismul poate de asemenea sa faca noi preziceri. O astfel de prezicere este ca beneficiarii sensibili ai transplanturilor de organe pot experimenta aspecte ale istoriei personale a donatorului, depozitate in tesuturile transplantate.
In anul 1997 a fost publicata o carte intitulata A Change of Heart care descria schimbarile de personalitate experimentate de Claire Sylvia. (9) Sylvia a primit un transplant de inima si de plaman la Yale-New Haven Hospital in 1988. Ea a observat ca diferite atitudini, obiceiuri si gusturi i s-au schimbat in urma interventiei chirurgicale prin care a trecut. Avea pofte inexplicabile pentru mancaruri care anterior nu-i placeau. De exemplu, cu toate ca era o dansatoare si o coregrafa atenta la sanatatea ei, dupa iesirea din spital a avut o dorinta incontrolabila de a merge la un bufet Kentucky Fried Chicken si de a comanda pui pane, o mancare pe care nu o consuma niciodata. Silvia s-a simtit atrasa de culorile reci si nu s-a mai imbracat in portocaliul si rosul intens pe care le prefera inainte. A inceput sa se poarte intr-o maniera agresiva si impetuoasa, care nu-i era caracteristica, dar care s-a dovedit a fi similara personalitatii donatorului ei. Interesant este ca un ambalaj de la Kentucky Fried Chicken ce continea pui pane a fost gasit in jacheta tanarului donator dupa ce a fost omorat.
William Novak, coautorul cartii, a cautat opinii referitoare la plauzibilitatea memoriei celulare. Pearsall a propus ipoteza conform careia medicamentele imunosupresoare ar putea cobori pragul de inregistrare a memoriilor celulare depozitate in organele transplantate (citat in 9, extins in 10). Schwartz si Russek au propus ipoteza conform careia procesul de respingere ar putea reflecta nu doar respingerea materialului compus din celule ci si informatia sistemica si energia depozitate in celule (citat in 9, extins in 7, 8).
Sylvia a fost un caz unic deoarece a primit o cantitate substantiala de tesuturi noi (inima si plamani), era atenta la sanatatea ei, era sensibila si deschisa emotional. Schwartz si Russek au presupus ca Sylvia ar putea fi "cioara alba" a memoriei sistemice celulare.
Acest material prezinta observatii cheie preluate din zece cazuri reprezentative de transplant, compatibile cu prezicerile memoriei sistemice, observatii ale unor beneficiari care au fost deschisi la impartasirea schimbarilor ce au urmat acestor operatii.
Pentru a proteja intimitatea familiilor donatorilor, a beneficiariilor si a familiilor acestora, se face referire la medici si spitale, donatori si beneficiari prin numere, cu exceptia cazurilor in care prenumele au fost mentionate in rapoarte de prieteni sau membri ai familiei. Toti beneficiarii si membrii familiilor acestora sau prietenii donatorilor au fost intervievati de Pearsall si inregistrati cu reportofonul. Transcrierile au fost examinate de catre Schwartz si Russek si selectate in vederea includerii in acest raport.
Fiecare dintre cele zece cazuri include un raport al unui membru din familia donatorului (sau echivalent), un raport al beneficiarului (sau echivalent) si un raport al unui membru al familiei beneficiarului sau al unui prieten al beneficiarului. Membrii familiei donatorului, beneficiarii si prietenii sau membrii familiei beneficiarului sunt citati direct din transcrierile interviurilor. Opiniile personale (incluzand continutul controversat) sunt raportate textual. Fiecare caz include doua pana la cinci paralele intre caracteristicile donatorilor si schimbarile observate la beneficiari in urma transplantului.

Cazul 1
Donatorul a fost un baiat de 18 ani omorat intr-un accident de automobil. Beneficiarul a fost o fata de 18 ani diagnosticata cu endocardita, urmata de o slabire a inimii.
Tatal donatorului, psihiatru, a spus:
"Fiul meu a scris intotdeauna poezii. Dupa ce a murit, am asteptat mai mult de un an pentru a-i face curatenie in camera. Am gasit un caiet cu poezii pe care nu ni-l aratase niciodata si nu am povestit nimanui niciodata despre el. Una dintre poezii ne-a zguduit emotional si spiritual. Vorbea despre cum isi vedea propria moarte brusca. El era si muzician si am gasit un cantec intitulat "Danny, inima mea este a ta" - cuvintele erau despre cum a simtit fiul meu ca ii era dat sa moara si sa-si dea inima cuiva. El se hotarase sa-si doneze organele cand avea 12 ani. Noi credeam ca era destul de ciudat, dar ne-am gandit ca se vorbea despre asta la scoala. Cand am intalnit-o pe beneficiara sa, am fost asa de... nu stiu ce a fost. Nu stim nici acum. Pur si simplu nu stim."
Beneficiara a raportat:
"Cand mi-au aratat fotografii ale fiului lor, l-am recunoscut instantaneu. L-as fi ales dintre fotografiile multor alte persoane. El este in mine. Stiu ca este in mine si ca este indragostit de mine. A fost intotdeauna iubitul meu, poate undeva in alt timp. Cum putea el sa stie cu ani inainte de a muri ca va muri si ca-mi va da inima? Cum de stia ca numele meu este Danny? Apoi, cand mi-au cantat cate ceva din muzica sa, puteam termina frazele cantecului sau. Nu stiam sa cant inainte, dar dupa transplant am inceput sa iubesc muzica. Am simtit-o in inima. Inima mea trebuia sa cante. I-am spus mamei mele ca vreau sa iau lectii de chitara - acelasi instrument la care canta Paul [donatorul]. Cantecul sau este in mine. Il simt mai tare noaptea si e ca si cum Paul mi-ar canta serenade."
Tatal beneficiarei a raportat:
"Fiica mea era, dupa cum se spune, un "drac de fata". Pana s-a imbolnavit era o salbatica. Apoi a devenit complet linistita. Eu cred ca de vina era boala ei, dar ea spunea ca simtea ca are mai multa energie, nu mai putina. A spus ca vrea sa cante vocal si la un instrument. Cand a scris primul ei cantec, a cantat despre noua ei inima ca fiind a iubitului ei. A spus ca iubitul ei venise sa-i salveze viata."

Cazul 2
Donatorul a fost un baiat in varsta de 16 luni, care s-a innecat in cada. Beneficiarul a fost un baiat de 7 luni diagnosticat cu tetralogia Fallot (o gaura in septul ventricular, cu deplasarea aortei, stenoza pulmonara si ingrosare a ventricolului drept).
Mama donatorului, medic, a observat:
"S-a intamplat ceva neasteptat - pe langa faptul ca am putut sa-i aud din nou inima lui Jerry [donatorul], am putut sa o si simt in mine. Cand Carter [beneficiarul] m-a vazut prima data, a alergat la mine, si-a impins nasul intr-al meu si l-a frecat de cateva ori. Era exact ce faceam noi cu Jerry. Inima lui Jerry (si a lui Carter) are cinci ani acum, dar ochii lui Carter erau ochii lui Jerry. Cand m-a imbratisat, mi-am putut simti fiul. Vreau sa zic ca chiar l-am putut simti, nu m-am exprimat simbolic. El era acolo. I-am simtit energia. Sunt doctor. Sunt pregatita sa fiu o observatoare patrunzatoare si am fost intotdeauna o sceptica innascuta. Dar asta era real. Stiu ca oamenii vor spune ca am nevoie sa cred ca spiritul fiului meu e viu si poate ca asa si este. Dar l-am simtit. Atat sotul meu cat si tatal meu l-au simtit si va jur - puteti s-o intrebati si pe mama mea - Carter a spus aceleasi cuvinte de bebelus pe care le-a spus Jerry. Carter are sase ani, dar spunea aceleasi cuvinte de bebelus ale lui Jerry si se juca cu nasul meu la fel cum facea Jerry.
Am stat cu ... [familia beneficiarului] in noaptea aceea. In mijlocul noptii, Carter a intrat si a cerut sa doarma cu mine si cu sotul meu. S-a ghemuit intre noi exact cum facea Jerry, iar noi am inceput sa plangem. Carter ne-a spus sa nu plangem pentru ca Jerry a spus ca totul e ok. Sotul meu si cu mine, parintii mei si cei care chiar l-au cunoscut pe Jerry nu au nici o indoiala. Inima fiului nostru contine mult din fiul nostru si bate in pieptul lui Carter. Pe un anumit nivel, fiul nostru este inca in viata."
Mama beneficiarului a raportat:
"L-am vazut pe Carter mergand la ea [la mama donatorului]. El nu face asta niciodata. El e foarte, foarte timid, dar a mers la ea asa cum obisnuia sa alerge la mine cand era mic. Cand a soptit "E ok, mama", am fost doborata. A numit-o "mama", sau poate ca era inima lui Jerry cea care vorbea. Si inca un lucru care ne-a uimit. Mama lui Jerry ne povestea ca baietelul ei avea o usoara paralizie cerebrala, mai mult pe partea stanga. Carter are o intepeneala si un tremurat usor pe aceeasi parte. Nu le-a avut cand era bebelus si le-a manifestat numai dupa transplant.
Doctorii spun ca are probabil legatura cu boala sa anterioara operatiei, dar eu cred ca e mai mult decat atat.
"Inca un lucru. Cand am mers impreuna la biserica, Carter inca nu-l cunoscuse pe tatal lui Jerry. Am intarziat, iar tatal lui Jerry statea cu un grup de oameni in mijlocul congregatiei. Carter mi-a dat drumul la mana si a fugit direct la barbatul acela. S-a urcat in poala sa, l-a imbratisat si a spus "Taticule!" Am fost uluiti. Cum putea sa-l cunoasca? De ce i-a spus tata? Nu facea niciodata astfel de lucruri. Nu-mi dadea drumul la mana in biserica si nu alerga la un strain. Cand l-am intrebat de ce a facut asta, a spus ca nu el a facut-o. A spus ca Jerry a facut-o si ca el doar l-a insotit."

Cazul 3
Donatoarea a fost o femeie de douazeci si patru de ani care a fost victima unui accident de automobil. Beneficiarul a fost un absolvent de facultate in varsta de douazeci si cinci de ani, care suferea de fibroza chistica si care a primit un transplant de inima si plamani.
Sora donatorei a raportat:
"Sora mea era o persoana foarte senzuala. Iubirea ei unica era pictura. Cand un betiv a intrat cu masina in ea, era in drum spre prima ei expozitie, tinuta intr-un mic magazin cu obiecte de arta. Magazinul vinde obiecte de arta create de lesbiene, pe care incearca sa le sprijine in acest mod. Sora mea nu se topea dupa asta, dar ea era totusi lesbiana. Ea spunea ca peisajele ei erau de fapt reprezentari ale mamei sau ale unei figuri feminine. Privea un nud feminin si picta un peisaj inspirat de acel nud! Va puteti imagina? Chiar era talentata."
Beneficiarul a raportat:
"La inceput n-am spus nimanui, dar m-am gandit ca daca am o inima de femeie asta ma va face homosexual. De la operatia mea am devenit mai senzual ca niciodata si femeile mi se par arat de erotice si atractive, incat am crezut ca poate mi s-a facut o operatie in sensul acesta. Doctorul mi-a spus ca noul meu contract cu viata era cel care ma facea sa simt asa dar... sunt diferit. stiu ca sunt diferit. Fac dragoste ca si cum as sti exact cum simte si raspunde corpul feminin - aproape ca si cum ar fi corpul meu. Am acelasi corp, dar cred ca am capatat si modul de a gandi al unei femei despre sex."
Prietena beneficiarului a spus:
"El e un iubit mult mai priceput acum. Desigur, inainte era mai slabit, dar nu e vorba despre asta. Ceea ce vreau sa spun este ca-mi cunoaste corpul la fel de bine ca si mine. Vrea sa ma tina in brate si sa faca dragoste cu mine cat mai mult timp. Si inainte era un iubit bun, dar nu in felul acesta. E ceva diferit. Acum vrea sa ma imbratiseze tot timpul si sa mearga la cumparaturi. Doamne, el nu vroia niciodata sa mearga la cumparaturi! Si stiti ce, acum are portofel. Portofelul lui! Il tine atarnat de umar si il numeste sacul lui, dar e ca o poseta. Nu poate sa suporte cand ii spun asta, dar cand merg cu el la cumparaturi e ca si cum as merge cu o fata. Si inca un lucru - ii place sa mearga la muzee. El nu facea asta niciodata, dar absolut niciodata. Acum ar merge in fiecare saptamana. Uneori sta cateva minute si priveste un tablou fara sa vorbeasca. Ii plac peisajele - sta in fata lor si doar priveste. Uneori il las acolo si ma intorc mai tarziu dupa el."

Cazul 4
Donatorul a fost un student negru in varsta de 17 ani, impuscat dintr-o masina. Beneficiarul a fost un barbat alb de 47 de ani, muncitor intr-o turnatorie, diagnosticat cu stenoza a aortei.
Mama donatorului a raportat:
"Fiul nostru mergea la ora de vioara cand a fost impuscat. Nimeni nu stie de unde a venit glontul - doar l-a nimerit si el a cazut. A murit chiar acolo, in strada, imbratisandu-si vioara. Iubea muzica si profesorii il considerau talentat. Obisnuia sa asculte si sa cante muzica. Ceilalti copii radeau de preferintele lui muzicale dar eu cred ca ar fi ajuns intr-o zi la Carnegie Hall."
Beneficiarul a raportat:
"Cu adevarat imi pare rau pentru tipul care a murit si care mi-a dat inima lui, dar ceea ce ma tulbura de fapt este faptul ca el era negru. Nu sunt rasist, absolut de loc. Majoritatea prietenilor [mei] de la uzina sunt negri. Dar ideea ca o inima neagra sta intr-un corp alb pare... ei bine, nu stiu ce sa zic. I-am spus sotiei mele ca poate imi va creste penisul pana la marimea unui penis de negru. Se spune ca negrii au penisuri mai mari, dar nu stiu sigur. Dupa ce facem sex ma simt uneori vinovat pentru ca un negru a facut dragoste cu sotia mea, dar nu cred asta la modul serios.
Va pot spune totusi un lucru. Inainte uram muzica clasica, dar acum o iubesc. Stiu ca nu are legatura cu inima mea noua, deoarece unui negru nu i-ar putea place o astfel de muzica. Acum ea imi linisteste sufletul. O ascult tot timpul. E mai mult decat o simpla placere. Nu i-am spus nici unuia dintre colegii mei de la banda ca am o inima neagra, dar ma gandesc mult la asta."
Sotia beneficiarului a raportat:
"A fost mai mult decat ingrijorat de idee cand a auzit ca e vorba despre inima unui negru. De fapt, m-a intrebat daca nu i-ar putea cere doctorului o inima alba cand ar apare una. El nu e un Archie Bunkeri, dar e pe aproape. Este prima data cand si-a invitat acasa prietenii negri de la serviciu - m-ar omori daca ar sti ca v-am spus asta. Parca nu le-ar mai vedea culoarea, chiar daca mai vorbeste despre asta uneori. Pare sa se simta mult mai bine si mai relaxat cu acesti negri, chiar daca nu-si da seama.
Si as mai spune inca un lucru. Ma innebuneste cu muzica clasica. Nu cunostea numele nici unui cantec si nu o asculta absolut deloc. Acum sta ore in sir si asculta muzica clasica. Fluiera chiar cantece de muzica clasica pe care nu are de unde sa le stie. De unde le stie? Ai crede ca ar trebui sa-i placa muzica rap sau ceva in genul acesta din cauza inimii lui negre."

Cazul 5
Donatoarea a fost o femeie de 19 ani omorata intr-un accident de automobil. Beneficiara a fost o femeie de 29 de ani diagnosticata cu endocardita urmata de cardiomiopatie.
Mama donatorei a raportat:
"Sara mea era cea mai iubitoare fata. Avea propriul ei restaurant cu mancare dietetica pe care il si conducea si ma certa constant ca nu sunt si eu vegetariana. Era un copil grozav. Salbatic dar grozav. Sustinea iubirea libera si schimba barbatii la cateva luni. Era nebuna dupa barbati inca de cand era mica si nu s-a oprit niciodata. [...] Imi scria biletele chiar si cand era pe moarte. Aproape ca-si daduse duhul, dar continua sa spuna ca poate sa simta inca impactul masinii. Spunea ca poate sa simta cum ii merge masina prin corp."
Beneficiara a raportat:
Puteti sa le povestiti oamenilor despre asta daca vreti, dar va vor crede nebuni. Cand am primit noua mea inima, mi s-au intamplat doua lucruri. Mai intai, simt efectiv accidentul pe care l-a avut donatoarea mea, aproape in fiecare noapte. Pot simti impactul in piept. E ca o izbitura, dar doctorul meu spune ca totul pare in regula. De asemenea, nu-mi mai place carnea. Nu pot sa o suport. Eram clienta constanta a lui McDonald's, dar acum carnea ma face sa vomit. Doar o miros si incepe sa mi se zbata inima. Dar nu asta e marea problema. Doctorul meu spune ca asta e doar din cauza medicamentelor.
Nu i-am putut spune, dar ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este ca acum sunt logodita. El e un tip grozav si ne iubim. Sexul este teribil. Problema este ca eu sunt lesbiana. Cel putin, credeam ca sunt. Dupa transplant, nu mai sunt... sunt un fel de semilesbiana confuza. Femeile inca mi se mai par atragatoare, dar prietenul meu ma face sa ma excit - femeile nu. Nu am absolut nici o dorinta de a fi impreuna cu o femeie. Cred ca am obtinut un fel de «transplant de orientare sexualat."
Fratele beneficiarei a raportat:
"Susie e normala acum din punct de vedere sexual. Era lesbiana, dar acum inima ei noua a facut-o sa fie normala. Si-a aruncat toate cartile si materialele despre politica homosexualitatii si nu mai vorbeste despre asta. Inainte chiar ii pasa. Se tine de mana si se imbratiseaza cu Steven la fel cum face prietena mea cu mine. Povesteste cu prietena mea ca intre fete, pe cand inainte ar fi conferentiat despre rautatile barbatilor sexisti. Sora mea, regina de la Big Mac, uraste acum carnea. Nu vrea nici macar sa o aiba in casa."

Cazul 6
Donatoarea a fost o fata de 14 ani ranita intr-un accident de gimnastica. Beneficiatul a fost un barbat de 47 de ani diagnosticat cu mixom benign si cardiomiopatie.
Mama donatoarei a raportat:
"Uitati-va la ea [arata fotografii]. Fata mea era imaginea sanatatii. Nu avea un gram de grasime. Era gimnasta, iar antrenorul ei putea sa o ridice deasupra capului cu o singura mana. Era asa de bucuroasa de viata incat topaia tot timpul ca o pisicuta. Avea totusi mici probleme cu mancarea. Mai sarea peste mese si vomita din cand in cand. Nu prea avea pofta de mancare. Am dus-o la medic pentru asta. Nu prea avea treaba cu mancarea. Si mai avea si un fel de chicotit prostesc cand se jena de ceva. Suna ca ciripitul unei pasarele."
Beneficiarul a raportat:
"Ma simt ca nou, ca un adolescent. De fapt ma simt formidabil. Stiu ca e doar energia noii inimi, dar ma simt cu adevarat mai tanar din toate punctele de vedere, nu doar fizic. Vad lumea altfel. Imi simt inima tanara. Am aceasta tendinta enervanta de a chicoti care o innebuneste pe sotia mea. Si mai e ceva legat de mancare. Nu stiu ce-i asta. Mi-e foame, dar, dupa ce mananc, adesea mi-e greata si m-ar ajuta daca as putea vomita."
Fratele beneficiarului a raportat:
"Gus e ca un adolescent acum. Nu incape indoiala - e un pusti sau cel putin el crede ca e un pusti. Cand mergem la popicarie, tipa si sare ca un prost. Mai are si rasul acesta ciudat acum. E un ras de fata iar noi ii spunem asta. Lui nu-i pasa. Pofta lui de mancare nu i-a mai revenit dupa operatie. Aproape tot timpul ii este greata. Dupa cina de Ziua Recunostiintei - care i-a placut - a mers sus si a vomitat. L-am dus la urgenta, dar nu avea nici o legatura cu inima lui noua. Medicii i-au spus ca era probabil o reactie la ceva din mancare. Totusi, niciunul din restul familiei nu s-a imbolnavit. Va trebui sa aiba grija. Doctorul e preocupat de greutatea lui."

Cazul 7
Donatoarea a fost o fetita de 7 ani care s-a inecat in piscina familiei. Beneficiarul a fost un baiat de 9 ani diagnosticat cu miocardita si defect al septului.
Mama beneficiarului a spus:
"El [beneficiarul] nu stie cine a fost donatoarea sau cum a murit ea. Noi stim. S-a inecat in casa amantului mamei sale. Mama ei si amantul sau au lasat-o cu o bona adolescenta care vorbea la telefon cand s-a intamplat accidentul. Nu i-am cunoscut tatal, dar mama ei a spus ca au avut un divort foarte urat si ca tatal nu si-a vazut niciodata fiica. Ea a spus ca lucra foarte mult si ca si-ar fi dorit sa fi petrecut mai mult timp cu fetita sa. Cred ca se simte destul de vinovata in legatura cu tot ce s-a intamplat... stiti, amandoi se pare ca nu si-au apreciat fata decat dupa ce a fost prea tarziu."
Beneficiarul, care sustine ca nu stie cine a fost donatoarea, a spus:
"Uneori vorbesc cu ea. Pot sa o simt in mine. Pare foarte trista. Ii e foarte frica. Spune ca isi doreste ca parintii sa nu-si arunce copiii. Nu stiu de ce spune asta."
Mama beneficiarului a spus despre beneficiar:
"Ei bine, lucrul pe care-l observ cel mai clar e ca lui Jimmy ii e acum o frica de moarte de apa. Inainte ii placea. Noi locuim langa un lac, iar el nu mai iese in curtea din spatele casei. Tot inchide cu cheia usa din spate. Spune ca ii este frica de apa si nu stie de ce... Nu vrea sa vorbeasca despre asta."

Cazul 8
Donatoarea a fost o femeie de 19 ani care si-a fracturat gatul la un curs de dans. Beneficiara a fost o femeie de 19 ani diagnosticata cu cardiomiopatie.
Mama donatoarei a raportat:
"Noi am cunoscut-o pe Angela [beneficiara] si ea este imaginea in oglinda a fiicei noastre [Stacy]. Ar fi putut fi gemene. Amandoua sunt fete sclipitoare; vreau sa zic ca si fiica mea era sclipitoare. Vroia sa devina actrita, dar noi credeam ca are prea mult potential academic pentru asta. Tatal ei era doctor si isi dorea ca fiica sa sa-l urmeze."
Tatal donatoarei a raportat:
"Stacy era extrem de inteligenta. E asa o tragedie. Ar fi fost un medic remarcabil, dar ea vroia sa danseze si sa cante. Asa a murit. A cazut la ora de dans. Intotdeauna ne certam prieteneste despre cat de dezamagit voi fi daca va merge la Hollywood in loc de Harvard. Sper ca stia ca ii doream doar sa fie fericita."
Beneficiara a raportat:
"Ma gandesc la ea ca la sora mea. Cred ca noi am fost surori intr-o viata anterioara. Stiu doar ca donatoarea a fost o fata de varsta mea, dar e mai mult de atat. Vorbesc cu ea noaptea sau cand sunt trista. O simt raspunzandu-mi. O simt in piept. Imi pun mana stanga acolo si o apas cu dreapta. Parca m-as putea conecta la ea. Cred ca vroia sa fie infirmiera sau asa ceva, dar alteori cred ca vroia sa ajunga pe Broadway. Cred totusi ca isi dorea mai mult sa ajunga pe Broadway. Eu vreau sa fiu infirmiera, dar e posibil si sa devin medic. Sper ca va fi fericita, caci ea va fi intotdeauna ingerul meu, sora din pieptul meu. Imi port ingerul cu mine peste tot."
Mama beneficiarei a raportat:
"O auzim uneori vorbindu-i inimii ei. E ca un jurnal. Isi pune mana pe inima si vorbeste despre cine crede ca este donatoarea ei. Odata am gasit-o tinand un stetoscop pe piept, incercand sa-si auda noua inima. Cred ca inca mai face asta uneori. Alta schimbare e dorinta reala de a studia medicina. Niciodata n-a vrut asta inainte, cred ca din cauza ca nu credea ca va trai destul. Deja si-a schimbat programul la colegiu."

Cazul 9
Donatorul a fost un baiat de trei ani care a cazut de la fereastra unui apartament. Beneficiar a fost un baiat de cinci ani, cu defect de sept si cardiomiopatie.
Mama donatorului a raportat:
"A fost straniu. Am izbucnit in lacrimi cand l-am intalnit pe Daryl [beneficiarul] si familia lui la sedinta in care urma sa ne hotaram in privinta transplantului. Am mers apoi la copacul daruirii - unde se depune un cadou care-l simbolizeaza pe cel care-ti doneaza organele. Plangeam deja cand sotul meu mi-a spus sa ma uit la masa pe langa care treceam. Era familia lui Daryl, impreuna cu el. Am stiut imediat. Daryl imi zambea la fel ca Timmy [donatorul]. Dupa ce am vorbit cateva ore cu parintii lui Daryl ne-am linistit. Cumva, nu mai parea asa de ciudat. Cand am auzit ca Daryl a ghicit numele «Timmy» si varsta am inceput iar sa plangem, dar acum erau lacrimi de usurare pentru ca stiam ca spiritul lui Timmy era viu."
Beneficiarul a raportat:
"I-am dat baiatului un nume. E mai mic decat mine si ii spun "Timmy". E doar un copilas. E ca un fratior cu varsta cam la jumatatea varstei mele. S-a ranit rau cand a cazut. Ii plac Power Rangers foarte mult, cred, la fel cum imi placeau si mie. Acum totusi nu-mi mai plac. Imi place de Tim Allen din Tool Time, asa ca l-am numit [pe donator] Tim. Ma intreb totusi unde s-a dus vechea mea inima. Imi lipseste oarecum. Era bolnava, dar a avut grija de mine un timp."
Tatal beneficiarului a raportat:
"Daryl nu a stiut niciodata numele donatorului sau varsta lui. Nici noi nu am stiut pana de curand. Stiam doar ca baiatul care a murit cazuse de la o fereastra. Daryl a ghicit corect. Probabil ca a fost doar norocul, dar le-a nimerit exact. Ceea ce mi se pare supranatural nu e ca a ghicit varsta corecta si ceva despre felul in care a murit, ci ca i-a spus si numele. Numele baiatului era Thomas, dar familia lui ii spunea "Tim"."
Mama beneficiarului a raportat:
"Nu ai de gand sa-i spui adevaratul fenomen care tine de "Zona Crepusculara"? Timmy a cazut incercand sa ajunga la o jucarie Power Ranger care cazuse pe marginea ferestrei. Daryl nici macar nu-si mai atinge jucariile Power Rangers..."

Cazul 10
Donatorul a fost un ofiter de politie impuscat intr-o incercare de arestare a unui traficant de droguri. Beneficiarul a fost un profesor de colegiu in varsta de 56 de ani, diagnosticat cu arteroscleroza si ischemie a inimii.
Sotia donatorului a raportat:
"Cand i-am cunoscut pe Ben [beneficiarul] si pe Casey [sotia lui Ben] aproape ca m-am prabusit. In primul rand, am trait un sentiment remarcabil vazandu-l pe barbatul care avea in piept inima sotului meu. Cred ca aproape puteam sa-l vad pe Carl [donatorul] prin ochii lui Ben. Cand l-am intrebat pe Ben cum se simtea, cred ca de fapt vroiam sa-l intreb asta pe Carl. Nu le-am spus, dar as fi vrut sa fi putut atinge pieptul lui Ben si sa vorbesc cu inima sotului meu.
Casey m-a uimit cand a spus, printre altele, ca singurul efect colateral al operatiei lui Ben au fost flashuri care ii apar din cand in cand in fata. Asa a murit Carl. Bastardul l-a impuscat chiar in fata. Probabil ca ultimul lucru pe care l-a vazut a fost un flash teribil. Individul nu a fost prins, dar politistii cred ca stiu cine este. Am vazut un desen cu fata lui. Are par lung, ochi adanciti in orbite, barba si un aspect linistit. Seamana cumva cu imaginile lui Iisus."
Beneficiarul a raportat:
"Daca-mi promiteti ca nu-mi veti dezvalui numele, va voi spune ce nu i-am spus niciunui doctor. Numai sotia mea stie. stiam doar ca donatorul meu a fost un tip foarte sanatos de 34 de ani. La cateva saptamani dupa operatie am inceput sa am vise. Vad un flash chiar in fata mea, iar fata mi se infierbanta foarte tare. De fapt, arde. Chiar inainte de asta am viziuni foarte scurte ale lui Iisus. Am avut astfel de vise in somn si acum imi apar si cand sunt treaz: Iisus si apoi un flash. Asta e singurul lucru diferit, in afara faptului ca pentru prima data in viata ma simt cu adevarat bine."
Sotia beneficiarului a raportat:
"Sunt foarte bucuroasa ca l-ati intrebat despre transplantul sau. E asa de ingrijorat ca va va spune despre flashuri. Spune ca-l vede pe Iisus. Le-a spus doctorilor despre flashuri, dar nu si despre Iisus. Ei spun ca este vorba probabil despre un efect colateral al medicamentelor, dar Doamne, ce ne-am dori sa inceteze."

Discutie
Cazurile raportate aici sunt reprezentative pentru cei peste 74 de pacienti cu transplanturi, care au ajuns in fata lui Pearsall in ultimii zece ani. (10) Dintre acesti 74 de pacienti, 23 au beneficiat de transplant de inima. Deoarece cazurile au fost colectate sporadic si clinic, nu este posibila calcularea procentajului pacientilor care au raportat diferite grade de modificari de personalitate, comparabile sau nu cu personalitatile donatorilor. Raportul prezent furnizeaza justificarea teoretica si empirica pentru intreprinderea unui studiu controlat mai vast.
Beneficiarii transplantelor de organe au ezitat intotdeauna sa-si impartaseasca experientele cu medicii lor (si in multe cazuri, chiar si cu familiile si prietenii lor). In plus, credinta predominanta ca amintirile sunt stocate primar in sistemul nervos (si secundar in sistemul imunitar) va micsora probabilitatea ca beneficiarii transplantelor sa fie deschisi la primirea de amintiri celulare de la organele transplantate. Aceasta credinta va micsora probabilitatea ca prietenii si membrii familiilor, precum si chirurgii si cei care sunt implicati in domeniul sanatatii in general, sa fie deschisi la a-i asculta pe beneficiarii transplantelor povestind despre amintiri celulare. Prin urmare, nu este posibila determinarea procentajului real al modificarilor de personalitate; raportarea insuficienta pare a fi regula, nu exceptia.
Cazul 4 ilustreaza expresiv aceasta opinie. Cand un muncitor alb la o turnatorie, in varsta de 47 de ani, a primit inima unui student negru, el a presupus ca tanarul negru prefera muzica "rap". Astfel, el a respins ideea ca noua sa schimbare radicala a preferintei pentru muzica clasica putea proveni de la inima donatorului. De fapt, fara ca beneficiarul sa stie asta, donatorul iubea muzica clasica si a murit in drum spre ora de vioara "imbratisandu-si vioara". Cand acest material era pe punctul de a fi terminat, Schwartz si Russek au intervievat un pacient al doctorului Copeland care a primit un transplant de inima si a experimentat un set bogat de schimbari de personalitate. El a primit inima unei femei, iar multele sale modificari de personalitate includ o pasiune pentru culoarea roz (culoare care-i displacea inainte de operatie) si o preferinta pentru parfumuri (pe care nu le putea suporta inainte de operatie, interzicandu-i sotiei sale sa le foloseasca). Acum foloseste curent parfumuri feminine de baie si de corp.
Fiicele sale il tachineaza iar lui ii este teama sa impartaseasca doctorilor sai aceste experiente. Le-a povestit toate acestea lui Schwartz si lui Russek deoarece si-a dat seama ca erau deschisi la aceste schimbari si ca-l vor ajuta sa descopere daca aveau legatura cu donatorul (in prezent se depun eforturi pentru a contacta familia donatoarei). Cazul sau este interesant deoarece de doua ori a fost declarat mort si readus la viata inainte de efectuarea transplantului. A avut o experienta in pragul mortii, care, dupa declaratiile pacientului si ale sotiei sale, l-a transformat si l-a facut mult mai deschis.
Beneficiarii pot varia in privinta deschiderii catre primirea de informatii celulare, ca si in privinta claritatii in experimentarea si raportarea schimbarilor. O persoana care a facut o recenzie a manuscrisului acestui material a intrebat: "Beneficiarii au vreun control asupra acestui proces? Daca toti beneficiarii ar fi deschisi catre asta, ar primi cu totii informatiile celulare ale organele transplantate?" Acestea sunt intrebari importante, care pot fi vizate de o viitoare cercetare.
Teoretic, mai multi indivizi ar trebui sa fie capabili sa obtina astfel de informatii celulare, daca ar fi incurajati sa fie deschisi la acest fenomen. Hipnoza ar putea fi considerata un instrument posibil al cercetarii clinice.
Cazurile raportate aici sunt neobisnuite (dar nu unice) deoarece beneficiarii au observat schimbari clare ce au fost verificate apoi de catre membri ai familiilor sau de prieteni ai beneficiarilor. Mai mult, in fiecare caz informatiile despre donatori au fost verificate si cu ajutorul prietenilor sau membrilor familiilor donatorilor. In fiecare caz, schimbarile de personalitate ale beneficiarilor au precedat orice contact cu prietenii sau membrii familiilor donatorilor.
Beneficiarii prezentati aici nu au fost diagnosticati de psihiatri. Nu au suferit de anxietate sau depresie extrema, desi unii au raportat stari de anxietate vizavi de experientele lor. Cazul 10 ilustreaza aceasta in mod expres. Un profesor de colegiu in varsta de 56 de ani a experimentat vise in care nu numai ca primea flashuri de lumina alba in fata, dar, uneori, chiar inainte de flashuri, avea "viziuni foarte scurte ale lui Iisus". Fiindu-i teama de aceasta potentiala halucinatie si de posibila ei semnificatie medicala, nu a impartasit informatia doctorilor sai (desi le-a spus despre flashuri). Donatorul a fost un ofiter de politie impuscat in fata intr-o incercare de arestare a unui traficant de droguri. Potrivit sotiei donatorului: "Individul nu a fost prins, dar politistii cred ca stiu cine este. Am vazut un desen cu fata lui. Are par lung, ochi adanciti in orbite, barba si un aspect linistit. Seamana cumva cu imaginile lui Iisus."
Pot fi explicate astfel de rapoarte prin coincidenta statistica? Asemanarea numelor raportata in cazurile 1, 8 si 9 ar putea fi explicate prin coincidenta. In cazul 9, de exemplu, alegerea de catre tanarul beneficiar al numelui "Tim" (pentru donatorul pe care nu l-a intalnit niciodata) poate avea legatura cu preferintele sale personale.
Beneficiarul a afirmat: "Imi place de Tim Allen din Tool Time, asa ca l-am numit Tim." Oricum, explicatia prin coincidenta statistica este pusa sub semnul intrebarii datorita observatiei facute de beneficiar: "[Donatorului] ii plac Power Rangers foarte mult, cred, la fel cum imi placeau si mie. Acum totusi nu-mi mai plac." S-a raportat ca donatorul a murit "incercand sa ajunga la o jucarie Power Ranger care cazuse pe marginea ferestrei". Constatarile facute in cele zece cazuri par sa coincida prea mult pentru a fi accidentale (in ipoteza coincidentei statistice).
O viitoare cercetare este necesara pentru a investiga sistematic fenomenul coincidentei beneficiar-donator. O cercetare este in curs la Universitatea din Arizona pe un esantion de peste 300 de pacienti cu transplanturi, pentru a estima incidenta a astfel de coincidente folosind interviuri semistructurate si intrebari sistematice.
In plus, un subset de pacienti cu transplanturi este monitorizat fiziologic pentru a examina marimea biofizica a sincronicitatii inima-creier. (11)
Cercetarea testeaza prezicerile derivate din teoria sistemelor energetice dinamice aplicata la inima. Ipoteza de baza a "cardiologiei energiei" este ca informatia si energia sunt transmise electromagnetic intre creier si inima, creierul fiind capabil sa proceseze prin rezonanta electromagnetica informatia primita de la inima donatorului. (12) Sunt plauzibile si alte forme de comunicare energetica care ar trebui luate in considerare intr-o cercetare viitoare. (13)
Pearsall a observat neoficial ca, pe langa beneficiarii transplanturilor de inima, beneficiarii transplanturilor de rinichi, ficat si alte organe au indicat si ei schimbari in privinta factorilor emotionali si a preferintelor pentru unele mancaruri si mirosuri. Acestea au fost oricum trecatoare, putand fi asociate de obicei cu medicatia si cu alti factori ai operatiei. (10)
Constatarile facute in cazurile transplanturilor de inima par mult mai robuste si au fost asociate mai puternic cu istoria donatorului. Daca aceasta observatie va fi verificata de o cercetare viitoare, implicatiile pentru fiziologia de baza si pentru medicina clinica ar putea fi substantiale.
Pearsall a devenit interesat de posibilitatea existentei memoriei celulare la beneficiarii transplantelor atat din cauza propriului sau transplant de maduva osoasa din anul 1987, cat si datorita originii sale hawaiene - in Hawaii inima este considerata ca fiind un "organ spiritual care gandeste, simte si comunica". (10)
Schwartz si Russek au devenit si ei interesati de acest subiect in urma descoperirii logicii memoriei sistemice, facute de Schwartz la inceputul anilor '80, cand era profesor de psihologie si psihiatrie la Universitatea Yale (5-7), si datorita evolutiei a teoriei sistemelor energetice dinamice ce a avut loc la mijlocul anilor '90, aplicata asupra inimii de catre Schwartz si Russek. (12, 14)
Memoria sistemica este oricum doar unul dintre mecanismele posibile ale memoriei celulare. Ar trebui examinate si alte mecanisme (de exemplu, memoria microtuburilor, care ar putea implica si ea procesul de memorie sistemica). (15)
Daca o cercetare viitoare va prezenta dovezi ale memoriei celulare la pacientii cu transplanturi, implicatiile teoretice, clinice si etice vor fi vaste. (16)
Rezultatele prezente sunt raportate in speranta ca vor stimula o viitoare cercetare care sa examineze serios ipotezele formulate aici.

Multumiri din partea autorilor
Dorim sa multumim familiilor donatorilor, beneficiarilor si familiilor beneficiarilor care ne-au impartasit relatarile lor si au avut bunavointa de a ne permite sa le publicam.
Cele zece cazuri de transplant de inima prezentate aici provin dintr-un lot de 74 de cazuri (din care 23 de transplanturi de inima), iar in fiecare caz s-au observat modificari de personalitate care au copiat personalitatile donatorilor, intr-o masura mai mare sau mai mica. Le multumim celor care au examinat manuscrisul pentru feed-back-ul constructiv. Dedicam aceasta lucrare memoriei donatorilor si memoriei tatilor nostri, Frank Pearsall, Howard Schwartz si Dr. Henry I. Russek.

Despre autori:
Dr. Paul Pearsall este profesor de medicina clinica la Universitatea din Hawaii, Departamentul de ingrijire a bolnavilor. A scris peste 200 de articole despre medicina si 15 carti de mare succes international, inclusiv The Heart's Code (Broadway Books, 1998).
Dr. Gary E. Schwartz este profesor de psihologie, chirurgie, medicina, neurologie si psihiatrie la Universitatea din Arizona. El este si director la Center for Frontier Medicine in Biofield Science si la Human Energy Systems Laboratory, ambele in cadrul Universitatii din Arizona. Este coautor (alaturi de Linda Russek) al cartii The Living Energy Universe (Hampton Roads Publishing, 1999, in curand la a doua editie; recenzata in NEXUS, vol. 7 / nr. 04) si coautor (alaturi de William L. Simon) al cartilor The Afterlife Experiments (Pocket Books, 2002; recenzata in NEXUS, vol. 9 / nr. 04) si The G.O.D. Experiments (Atria Books, 2006).
Dr. Linda G. Russek este profesor asistent clinic de medicina la Universitatea din Arizona si director la The Heart Science Laboratory of The Heart Science Foundation din Tucson, Arizona. Este coautoare a peste 40 de lucrari precum si a cartii The Living Universe (impreuna cu Dr. Gary Schwartz).

sursa: www.nexusmagazine.ro

Un comentariu:

LUMINITA ROMAN spunea...

Frumos articol. Stim de memoriile celulelor T dar mai putin cunoastem sau am vrea sa ne insusim cunostintele ca memoria nu este localizata numai la nivelul creierului. Daca nu exista un articol stiintific, publicat in PUBMED nu vrem sa acceptam ca fiecare celula are capacitatea de a memora, ca fiecare celula din corpul nostru are un sistem bine defint dupa care isi poate desfasura propria activitate, poate trai independent de corpul nostru, noi suntem o comunitate de amibe. Orice imagine, orice culoare, forma, sunet este perceput de noi prin intermediul undelor si intra in contact cu noi in momentul in care frecventa noastra rezoneaza cu aceste unde. De fapt nu ezista materie ci doar energie care se manifesta prin diferite unde de emisie si care are proprietatea de a receptiona in acelasi timp. Inima este cel mai puternic emitator de semnale, toate evenimentele, emotiile, imaginile sunt receptionate de inima. Este un mic creier, are propria inervatie, proprii neuroni si comunica cu toate organele din corp. Comunicarea nu este altceva decat o rezonanta. Ca sa poti comunica cu cineva trebuie sa te afli pe aceeasi lungime de unda. Deci, inima este in rezonanta cu toate organele, inclusiv cu creierul de la care primeste informatii si caruia ii transmite informatii prin propriul sau mecanism. De ce sa nu fie inmagazinate toate memoriile si in inima? MULTUMESC PENTRU ARTICOL