de Isabella Drăghici
Intre noapte si zi
Am aflat o tacere
mai adanca decat mine.
Intre noapte si zi
Iarna a-nmugurit pe buzele mele
Printre ramuri amutite,
in mijlocul padurii uitate.
Incremenire alba,
Frumusete nedescrisa de gand,
Bucurie a tainei nerostite.
Intre noapte si zi
M-am aflat zapada
pe umerii tai,
Liniste calda in visul inimii,
Trecere catre dincolo.
Iarna
de Isabella Drăghici
Iarna gandurilor
a troienit
Cetatea ascunsa.
Prin cele noua porti
au iesit demult
lebedele indragostitilor,
trilurile iubirii.
Circul dorintelor -
inghetat intre jocuri uitate.
In imaculata nemiscare,
amortita de frig,
Iarna insasi
s-a cufundat in Sine.
Adanc, atat de adanc,
pana cand, iata,
n-a mai ramas
niciun anotimp!...
4 comentarii:
...si a ramas doar... IUBIREA
Frumoase versuri... Felicitari!
Multumesc pentru aprecieri...
ridic un semn de intrebare:
metamorfoz-o fi sau cum?
...sa fie alb sau negru oare?
cine ma indeamna?cui sa ii spun?
voit-am sa privesc spre stele
si sa primesc un bun raspuns
dar iar uitandu ma la ele
ma-ntreb in gand...cine-am ajuns?
ca nu sunt eu cea care-am fost
si nu-nteleg...dar totusi cred
ca totu-n viata are-un rost
si sper pe-al meu sa il indrept
si daca n-oi putea cu mana
si cu o fapta de bun gust
macar cu gandul sa-mi spal urma!
spre rasarit?sau spre apus?
Trimiteți un comentariu