Nu mai este niciun secret faptul că romanii nu au venit în Dacia nici
pentru a civiliza, nici pentru a culturaliza sau a stabili relaţii
comerciale cu poporul acestei ţări, ci doar pentru jaf, binecunoscute
fiind, încă din antichitate, resursele de aur si argint ale dacilor.
Dacă plasăm perioada războaielor dintre daci şi romani în contextul
economic în care se afla Roma la acel moment, atunci vom întelege uşor
că, fără aurul dacic, o prăbuşire financiară a acesteia era inevitabilă.
Jaful executat de romani, începând cu momentul finalului luptelor, în
106, se ridică, la valorile de astăzi la miliarde de euro şi el poate
fi surprins în două etape: prima reprezentată de aurul însuşit de romani
imediat după înfrângerea dacilor şi moartea lui Decebal şi cea de-a
doua etapă reprezentată de exploatarea minelor până la retragerea
aureliană.
Pâine şi circ pentru toţi romanii
Din relatările istoricului roman Lucius Cassius (155-229) reiese că
unii prizonieri daci i-ar fi destăinuit împaratului Traian locul unei
gropi cu “tezaurul lui Decebalus”. Dio Cassius: “Decebal a abătut râul
cu ajutorul unor prizonieri şi a săpat acolo o groapă. A pus în ea o
mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase,
mai ales printre cele care suportau umezeala, iar după aceea a adus râul
din nou în albia lui. Tot cu prizonierii a pus în sigurantă, în
peşteri, veşminte şi alte lucruri mai puţin preţioase. Dar Bicilis, un
tovarăş al său, care cunoştea cele întâmplate, a fost luat prizonier şi a
dat în vileag toate acestea”.
Informaţia nu este singulară şi există numeroase poveşti, inclusive
în tradiţia noastră populară, despre cum Decebal ar fi ordonat devierea
pârâului Sargetiei şi îngroparea tezaurului său în albia acestuia.
Potrivit celor doi amintiţi mai sus, legiunile romane au adus din
Dacia 165,5 tone de aur şi o cantitate dublă de argint, 331 de tone.
Doar aurul găsit prin trădarea generalului dac Bicilis ar valora, în
ziua de azi, peste 4,6 miliarde de euro. De altfel, Crito, descrie, cu
lux de amanunte, în “Memoriile Bellice”, cum soldaţii Legiunii VII
Claudia au dezgropat lăzile extrem de grele, care au necesitat zece cai
pentru a fi târâte în sus, pe rampele făcute de acei soldaţi.
Scriitorul bizantin Ioanes Lydus, în lucrarea “De Magistratibus”,
elaborată pe baza celei a lui Criton, doctorul lui Traian, şi anume
“Getica”, apreciază că, după înfrângerea Daciei de catre romani, s-au
preluat prăzi bogate în argint şi aur în greutate de 5.000.000 livre,
precum şi vase şi sticlărie de valoare.
Jérôme Carcopino, profesor la Facultatea de Litere a Universitaţii
pariziene, s-a implicat masiv în analiza prăzii de război din Dacia. El a
opinat pentru 165.500 kg aur şi 331.000 kg argint, confirmând
cantitatea amintită de cei doi autori antici.
Bogăţia imensă căzută în mâinile sale i-a permis lui Traian să refacă
vistieria imperiului condus de el. Mai mult decât atât, împăratul a
luat măsuri nemaiîntâlnite până atunci: a organizat, timp de 123 de
zile, adică aproape patru luni, jocuri şi lupte în care au fost
angrenaţi 10.000 de gladiatori.
De asemenea, a suprimat toate datoriile, a scutit toţi contribuabilii
de impozitul pe un an întreg, a dăruit fiecărui cap de familie romană
câte 650 de dinari (o sumă ce echivala cu preţul câtorva sclavi buni).
În plus, a mutat un deal întreg, pe locul acestuia fiind ridicată
faimoasa Columnă a lui Traian, a construit numeroase edificii şi
monumente şi a secat mlaştinile din jurul capitalei imperiale.
Reversul medaliei: inflaţia
Afluxul
de metal nobil a dus însă la prima prăbuşire a preţului aurului din
istoria omenirii, cursul metalului preţios scăzând vertiginos, cu
aproape o zecime, pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Astfel, Traian s-a
văzut nevoit să facă, în 107, o reformă monetară, prin devalorizarea
monedelor de aur şi de argint, iar prefectul Egiptului a modificat
paritatea dintre cele două metale. A fost vorba de prima inflaţie
mondială, o formă de criză economică, ce a avut loc cu 2.000 de ani în
urmă.
“Creştera producţiei de aur a Imperiului roman – estimată la circa 10
tone de aur pe an – prin exploatarea minelor din Dacia, a generat şi
ceea ce în termeni actuali ar putea fi numit prima inflaţie din istoria
omenirii.
Tot de Dacia Romană este legată şi prima menţiune din istorie, în
anul 162 d.Hh., despre un împrumut cu dobândă în monede de aur. Este
vorba de o plăcuţă ceramică descoperită la Roşia Montană, în care sunt
stipulaţi termenii împrumutului unei sume de 60 de dinari cu o dobândă
de 1% pe lună, tranzacţia fiind încheiată în prezenţa a doi martori şi
girată de o a treia persoană”, potrivit dr. Gheorghe C. Popescu,
“Geologia economică a aurului”.
un articol de Valentin Roman
Sursa: adevaruldespredaci.ro
Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro
Autorii comentariilor sunt singurii responsabili pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in totalitate consecintele legale!
7 comentarii:
Buna , as vrea sa intreb ca pe adresa de email daniel.roxin@nasul.tv nu obijnuiti sa raspundeti la email'uri? pentru ca vam trimis un email pe adresa aceea si n'am primit raspuns , si de aceea intrebam... multumesc
Voi raspunde. Scuze pentru intarziere...
Trebuie sa ne gandim cand vedem cantitatile respective ca valoarea metalelor prestioase si a aurului in special era mult mai mare in antichitate. Lumea Noua nu fusese inca descoperita, nici zacamintele de aur din Africa de Sud. Ca exemplu: tributul cerut de turci Tarii Romanesti in timpul lui Vlad Tepes era de 10.000 galbeni (aproximativ 35 kg aur). In contextul asta peste 150 de tone de aur in timpul dacilor era ceva fabulos.
Romanul CREANGA DE AUR de Mihail Sadoveanu....un punct de vedere interesant.asupra dacilor,asupra lui Zamolxe.sonnsen
Dorin,
o tona de aur era o tona de aur si acum 2.000 de ani, asa cum este in prezent.astazi putem cuantifica sistemul de masuratori roman.asa ca putem stii,cu certitudine,cat aur s-a furat din Dacia.Este clar ca,daca vorbim de 123 de zile de petreceri la Roma,scutirea de la impozite timp de un an a tuturor cetatenilor imperiului,precum si de echilibrarea balantei fiscale a trezoreriei imperiale,vorbim de o cantitate imensa de aur.
Cu respect,
Valentin Roman
nu vreau sa ma gindesc ce se va intimpla daca se va incepe exploatarea de la ROSIA MONTANA cred ca va fi numai lapte si miere pe strazi si vom fi toti scutiti de taxe vreo 10 ani si vom petrece 200 de zile nu stiu de ce ne mai chinuim sa pastram aurul asta pentru noi si generatiile viitoare mai bine sa il scoatem de acolo repede si poate dezvoltam o specie de peste care poate trai in lacurile cu cianuri ramase si asa asiguram fauna viitorului ca totul este posibil nu?
salut
Trimiteți un comentariu