joi, 14 octombrie 2010

Relaţiile şi datoriile karmice

“Cu oamenii care îţi sunt acum foarte apropiaţi, sau care îţi sunt rude, ai avut relaţii strânse şi în vieţile anterioare, deşi probabil că în „roluri” diferite. Prietenii tăi din prezent ţi-au fost tovarăşi în trecut. Mama de acum ţi-a fost, poate, frate sau fiică şi soţul din această viaţă s-ar fi putut să-ţi fi fost atunci soţie sau un bun prieten. Ai ales să fii împreună cu oameni pe care i-ai cunoscut înainte şi cu care ai fost într-un anumit raport, pentru a putea avea ocazii de a-ţi echilibra karma pe care o ai cu ei, sau pur şi simplu din bucuria de a fi iarăşi împreună.
Când îi întâlneşti în această viaţă, sufletul tău îşi aminteşte de ei şi de momentele petrecute împreună cu ei în trecut.

Karma ta este o împletitură formată din relaţiile şi experienţele pe care le-ai avut cu oamenii din viaţa ta. Multe din relaţiile prezente sunt o reflectare a legăturilor vieţilor trecute cu oamenii cunoscuţi atunci. Dacă în trecut relaţia a fost negativă, înseamnă că acum aţi ales să fiţi împreună pentru a corecta karma prin echilibrarea ei şi aducerea ei la un nivel pozitiv. Atunci când aveţi probleme cu cei pe care îi cunoaşteţi acum şi cu relaţia cu ei, în majoritatea cazurilor acest lucru se datorează karmei negative dintre voi pe care v-aţi creat-o unul altuia în altă viaţă.

Dacă în trecut aţi avut o relaţie pozitivă, ea se continuă şi în prezent şi se întăreşte şi mai mult.

Când, întâlnind pe cineva pentru prima oară, simţi că între voi există o puternică legătură, înseamnă ca aţi trecut împreună, într-o viaţă anterioară, prin întâmplări şi experienţe comune, fie pozitive, fie negative. Mai există şi alţi oameni cunoscuţi cu care aţi stabilit legături karmice în alte vieţi. Poţi simpatiza sau antipatiza pe cineva de la prima privire, fără să îţi explici de ce. Este semnul clar al unei relaţii karmice din trecut. Ai senzaţia precisă că ceva trebuie făcut pentru echilibrarea relaţiei dintre voi.

Există totdeauna un motiv serios de a te întâlni cu cineva în această viaţă şi motivul devine evident la câtva timp – zile sau săptămâni sau luni – după ce întâlneşti persoana respectivă.

Relaţia voastră prezentă indică o legătură karmică trecută. Fie că cei pe care îi cunoşti sunt simple suflete de care eşti legat karmic, relaţia actuală cu ei are un scop precis. Scopul poate consta ori în aprofundarea relaţiei dintre voi, ori în rezolvarea karmei dintre voi prin echilibrare, karmă pe care v-aţi făcut-o cândva; în cele mai multe cazuri este vorba de o combinaţie a ambelor motive.

Stările emoţionale din vieţile trecute se transmit de la o viaţă la alta şi influenţează relaţiile şi simţămintele în mai multe vieţi succesive. Multe din problemele din prezent îşi au rădăcina într-o viaţă anterioară. Problemele create atunci, până ce se rezolvă, continuă să influenţeze relaţia prezentă şi experienţele trăite împreună cu acea persoană.

Relaţia ta de acum poate fi o continuare a unei relaţii precedente şi poate reflecta fapte care au avut loc şi nu s-au echilibrat atunci. Relaţia actuală există pentru a plăti datoriile karmice şi pentru a învăţa.

În război şi în dragoste totul este permis” poate fi valabil într-un sens negativ în cazul unei răzbunări, dar sub nici o formă nu te ajută din punct de vedere spiritual la echilibrarea karmei pe care ţi-ai dobândit-o. Tot ce-ai făcut cuiva, într-o viaţă trecută sau în prezent, se întoarce împotriva ta, ca un bumerang, până ce se rezolvă. Dacă acum manevrezi pe altcineva, te vei găsi în situaţia unei marionete trasă de sfori în viaţa viitoare. Dacă tratezi pe cineva cu respect, tot aşa vei fi şi tu respectat.

Karma pe care o împarţi cu alte persoane existente acum în viaţa ta, se manifestă în moduri foarte variate. Dacă arunci o privire asupra situaţiilor prin care ai trecut cu persoanele care îţi sunt apropiate şi îţi laşi gândurile să curgă, încercând să vezi cum oglindeşte prezentul trecutul, vei conştientiza legăturile din trecut care vă leagă si care determină respectivele situaţii. Motivul de a fi împreună cu cineva în această viaţă este faptul că în acest moment împrejurările sunt cele mai potrivite pentru a vă rezolva karma existentă între voi.

PLĂTIREA DATORIILOR DIN TRECUT

Echilibrarea karmei şi învăţarea lecţiilor sunt complementare una faţă de alta, deşi ele pot fi separate şi distincte între ele. Sunt situaţii în care prima trebuie să fie învăţată lecţia şi pe urmă echilibrată karma, aşa cum în alte cazuri karma este cea care trebuie mai întâi echilibrată pentru a putea învăţa apoi lecţia. Plătirea datoriilor din trecut este trăită ca un proces care te conduce, prin diferite nivele de conştienţă şi înţelegere, la numeroase experienţe, pe măsură ce acţiunile, reacţiunile şi interacţiunile îşi fac apariţia în prezent.

Experienţele pe care le trăieşti reprezintă tot atâtea trepte care te ajută să ajungi în inima problemelor. Treptele sunt clădite din experienţe care duc una din alta. După ce înveţi o lecţie sau o parte din ea, te deplasezi mai departe pentru a învăţa alte părţi ale lecţiei, sau pentru a păşi mai sus spre o altă lecţie sau spre un nivel de conştienţă superior. Treptele se unesc şi formează o scară care te conduce, indicându-ţi modul de a-ţi completa lecţiile şi de a-ţi echilibra karma. Scara pe care păşeşti te ajută să înţelegi natura experienţelor prin care treci şi, în mod simbolic, treptele te conduc spre spiritualitate.

Când priveşti în prezent în tine pentru a afla trecutul, vei descoperi baza de plecare a lecţiilor din prezent şi a karmei. Vei vedea toate etapele parcurse până să ajungi unde te afli acum şi îţi vei da seama cum experienţele din trecut le-au creat pe cele din prezent. Examinând situaţiile prezente, vei conştientiza faptul că de fapt tu ştii intuitiv ce trebuie făcut pentru a-ţi echilibra karma şi a învăţa lecţiile.

Stările tale emoţionale constituie un barometru permanent al modului cum te străduieşti să-ţi rezolvi echilibrul. Pe măsură ce-ţi conştientizezi karma, fii foarte atent la simţămintele pe care le încerci faţă de situaţiile şi relaţiile în care eşti implicat(a). Observă motivele şi cauzele subterane, încearcă să înţelegi de ce reacţionezi astfel în faţa evenimentelor vieţii. Simţămintele încercate îţi vor arăta care îţi este lecţia şi ce trebuie să faci ca să-ţi echilibrezi karma.”

Gloria Chadwick

4 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte adevarat. In urma cu un an si ceva, am cazut in cel mai stupid si inexplicabil mod cu putinta si mi-am fracturat colul femural.Intre mine si profesoara de recuperare, s-a creat o relatie cu totul speciala.
Am fost la o colega medic, ca si mine, unde am facut o regresie in urma careia am aflat ca, eu si Maia am fost surori gemene in Grecia antica, unde faceam parte dintr-un grup de vindecatoare.
Atunci, ca si acum, cred ca eram prea dependenta. De altfel, ea are, in aceasta viata, o sora cu care se poarta cam asa cum s-a purtat cu mine acum mii de ani.
Stiu ca trebuie sa trec peste acest atasament, sa o privesc la fel ca pe celelalte bune prietene ale mele, totusi nu pot. Stiu tot ce trebuie sa stiu, ma lupt cu mine insami, resping tendinta ei dominatoare, uneori chiar mai brutal decat ar trebui, dar, Maia e sufletul meu pereche si fara ea nu concep sa merg mai departe. Are varsta pe care ar fi avut-o mama daca mai traia, si pentru acest motiv, ma trateaza uneori ca pe un copil care nu e suficient de docil, cu toate ca varsta mea e tot a unui om matur, intre noi sunt 17 ani. Stiu ca trebuie sa ma detasez, sufar si ma lupt cu mine pentru asta, numai ca, in practica, e mult mai greu decat pare.
Despre sotul meu,am aflat ca mi-a fost si el frate, in alta existenta, mai apropiata cronologic. Cu el relatia este una de camaraderie, de oameni care se stiu de cand lumea si merg linistiti pe drumul lor comun.
Daniel, tu, care ai o cultura ezoterica atat de vasta, da-mi, te rog, un sfat. Explica-mi tu, cum sa-mi insusesc lectia non-atasarii, cand ma atasez de fiecare ramurica, gaza, animalut sau lucru care-mi sunt aproape. Pentru mine, toate au suflet, si fiintele si lucrurile, pentru ca toate oglindesc perfectiunea creatiei Lui DUMNEZEU.
Si atunci, cum poti sa ramai detasat, cand esti legat de toate?...
TAO

Daniel Roxin spunea...

Eu vad lucrurile in felul urmator, fara a pretinde ca am „o cultura ezoterica atat de vasta” :)- atasamentul (mai ales in cazul unei relatii) are legatura cu teama de a pierde un lucru pe care il consideram important pentru noi, pe care il consideram o sursa de siguranta, de bucurie; iar teama are legatura cu o anumita neintelegere a realitatii. De asemenea, atasamentul este expresia unei anumite lipse de centrare in propria fiinta. In momentul in care ne gasim centrul(sau macar ne apropiem suficient de mult de el), ne acceptam propria realitate si ne simtim bine cu noi insine pur si simplu, fara contributia cuiva sau a ceva, lucrurile „din afara noastra” nu mai au acest efect, nu ne mai „leaga” de ele. Prin urmare, in putine cuvinte, se poate spune ca gradul atasarii noastre de fiinte sau lucruri este intr-un raport invers proportional cu gradul de interiorizare si de apropiere de Dumnezeu. Si daca te uiti la modele sfintilor crestini sau ale maestrilor orientali, vei vedea ca acestia se multumeau cu putin si puteau pleca oriunde, oricand... fara regrete. Pentru ca ei isi gasisera Centrul, Sinele, il gasisera pe Dumnezeu. In concluzie, solutia pentru obtinerea unei independente emotionale (care nu insemna egoism trait intr-un „turn de fildes”) este regasirea interioara, apropiere reala de Dumnezeu. O zi minunata!

Anonim spunea...

Multumesc. Sunt adevaruri pe care le purtam cu totii in noi, dar, rostite sau scrise de altii, par ceva nou si mult mai pretios.
Ai dreptate, aceasta este calea, o purtam in suflet de cand am venit pe lume, ca si tine, ca si toti ceilalti. Dar, asa cum stii si tu, nu suntem facuti la fel nici pe dinauntru, nici pe dinafara.
Pentru mine, a fi aproape de Dumnezeu, inseamna a fi una cu tot ceea ce a creat El, adica, daca ma gandesc bine, este opusul starii de a sta inchis in tine insuti si a-ti fi de ajuns tie, fara sa ai nevoie de nimic si nimeni. Eu, una, ma simt implinita atunci cand sufletul meu vibreaza la fel cu tot ceea ce ma inconjoara, sunt eu insami atunci cand imi pot permite sa nu am granite fata de restul Creatiei.
Cumva, e ca si cum, atasamentul ajuns la cotele sale maxime, se transforma in non-atasament. De fapt, aceasta e CALEA-TAO, Yang-ul care se transforma in Yin, si Yin-ul care se transforma in Yang, din nou si din nou.
Inca o data, iti multumesc, m-ai ajutat cu adevarat sa recunosc Calea.

Anonim spunea...

Chiar nu au nici o remușcare și pot avea somn liniștit acești sadici care ucid la fiecare început de an(devine un ritual?)biete ființe nevinovate(pe care sigur Dumnezeu nu le-a creat pentru a fi ucise cu plăcere de către oameni)? Nu realizează ce karmă grea își crează?! Și ce încărcătură energetică negativă generează în acel loc! Este foarte grav că nimeni nu i-a atitudine fermă împotriva acestui genocid,ce se petrece la începutul civilizatului mileniu 3!Câtă letargie , nepăsasare și iresponsabilitate!Cum ne putem numi oameni dacă tolerăm asemenea crime?!

http://www.formula-as.ro/2011/955/ecologie-14/oameni-si-mistreti-13367