"Atunci când porneşti într-o călătorie, e foarte bine să te uiţi la o
hartă rutieră. Aceasta este o invenţie intelectuală, care te ajută să
capeţi o idee generală despre modul în care trebuie să procedezi. Dar ea
nu este şi nu poate fi niciodată o adevărată descriere a drumului.
Nimeni nu-ţi poate spune cum va arăta acel drum. Numai experienţa ta
poate face acest lucru. În orice situaţie apare un moment în care iau
sfârşit pregătirile şi începe experienţa.
Faptul că ştii că te-ai pregătit bine, îţi poate da convingerea că totul
va fi în regulă, dar reuşita apare numai atunci când te bizui pe tine
însuţi. Convingerea este un lucrul important, la care trebuie să renunţi
în cadrul experienţei. În felul acesta, faci un salt uriaş înspre credinţă.
Cu timpul, toată lumea trebuie să pună harta jos şi să fie prezentă
în cadrul experienţei. Pe parcursul călătoriei apar întâmplări
neaşteptate, abateri din drum, schimbare de vreme. A conduce o maşină
este cu totul altceva decât a te uita pe o hartă.
Cel mai bun lucru pe care această gândire liniară şi secvenţială ţi-l
poate da este o hartă a experienţei tale potenţiale. Dar ea nu te poate
conduce pe parcursul acestei experienţe. Atunci când te afli în
mijlocul experienţei, există semne care te ajută. Indicatorul de ocolire
îţi spune că trebuie să schimbi direcţia. Indicatoarele de pe
autostradă îţi spun cum s-o iei pe banda care trebuie, sau când să faci
la stânga. Există indicatoare care-ţi arată unde se află locuri în care
poţi să mănânci, să dormi sau să găseşti benzină. Dacă nu citeşti aceste
indicatoare, nu poţi avea o experienţă reuşită. Indicatoarele vin din
interfaţa dintre realitatea exterioară şi cea interioară. Ele sunt
create prin conexiunea noastră intuitivă cu viaţa.
Indicatoarele ne apar numai în momentul prezent. Nu găseşti unul care
să-ţi spună „Mâine sau, cândva, luna viitoare, mergi drept înainte”.
Indicatorul îţi spune să mergi drept înainte acum, sau foarte curând. El
îţi arată cum să procedezi, aici şi acum. Indicatoarele sunt extrem de
folositoare şi importante. Din nefericire, ele sunt aproape complet
nebăgate în seamă de către emisfera stângă a creierului – mintea
liniară.
Atunci când porneşti într-o călătorie, o hartă îţi poate fi de mare
ajutor. Informaţia emisferei stângi a creierului te poate ajuta să te
pregăteşti. Dar, o dată pornit, indicatoarele sunt absolut necesare. Dai
tu oare atenţie indicatoarelor ce apar în viaţa ta, sau încerci să-ţi
organizezi viaţa, folosind numai harta?
Fiecare dintre voi are acces la îndrumarea aflată la un nivel
emoţional profund. Dacă „vei fi împreună” cu experienţa ta, vei simţi
indicatoarele care apar. Ele îţi pot spune simplu că „asta e în regulă”
sau “nu e bine ce faci” – iar aceasta este, adesea, singura informaţie
de care ai nevoie. Pentru a primi îndrumare nu e nevoie să ai viziunea
unui sfânt. Îndrumarea este marele tău aliat în viaţă. Atunci când te
bazezi pe ea, poţi să mergi înainte cu un minim de planificare. Dar
atunci când o ignori, oricât ai planifica, tot nu ajungi acasă.
Atunci când ştii unde vrei să mergi, te poţi baza pe îndrumarea din
tine care te ajută să ajungi acolo. A încerca să-ţi dai seama pe plan
intelectual „cum să ajungi acolo” este un exerciţiu inutil. Pur şi
simplu, nu poţi să ştii dinainte. Dar, atunci când te vei afla în
decursul experienţei, indicatoarele vor apare şi vei şti încotro să o
apuci.
Cu cât ai mai mare încredere în îndrumările din tine, cu atât viaţa
îţi devine mai spontană. Planurile sunt întotdeauna tentative care
permit provocări şi daruri neanticipate. Dar aceasta nu înseamnă că nu
eşti pe deplin implicat. În realitate, poţi să iei hotărâri plecând
dintr-un loc mult mai profund. Iar când te implici total, o faci fără
nici un fel de sacrificiu.
Schimbarea direcţiei
Adesea, pe parcursul vieţii, trebuie revizuit modul de implicare.
Faci un plan pentru viitor, iar acesta nu se materializează. Oricât de
tare te străduieşti să-l urmezi, el nu se împlineşte. Acesta e un
indiciu că trebuie să te repliezi, să renunţi la ceea ce te aşteptai în
funcţie de trecut şi să te deschizi spre ceea ce vrea să se întâmple în
acest moment.
Renegocierea implicărilor nu este un semn de slăbiciune sau de
inconsecvenţă, decât dacă se întâmplă în permanenţă. Atunci când ceva
pare că nu iese aşa cum vrei, cel mai bun lucru de făcut este să spui
adevărul celorlalţi oameni implicaţi. Cel mai adesea vei descoperi că
ceilalţi au propriile lor rezerve în privinţa acelui plan. Prin urmare,
revizuirea lui se face în interesul tuturor părţilor.
Uneori, e posibil să ceri o schimbare care nu va fi acceptată de
către ceilalţi. Atunci, va trebui să te adaptezi lor şi să decizi dacă
această schimbare este cu adevărat importantă pentru tine. Este oare
realizarea planului cu adevărat importantă pentru cealaltă persoană?
Poţi tu să faci ce ţi-ai propus – şi să-ţi păstrezi totuşi demnitatea?
De obicei, dacă intenţia ta este să te respecţi pe tine însuţi şi pe
ceilalţi, se poate găsi o soluţie reciproc acceptabilă. Menţinerea în
permanenţă a ideii că binele tău cel mai mare nu intră în conflict cu
binele cel mai mare al altora, facilitează descoperirea soluţiilor care
îi respectă pe toţi în mod egal.
Abuzurile şi trădarea apar atunci când ţii cu dinţii de un plan sau,
din cauza fricii, încalci înţelegeri. Dacă îţi asumi o obligaţie şi nu
te simţi bine respectând-o, trebuie să comunici acest lucru persoanelor
implicate. Important în acest caz nu este dacă se ţine o promisiune, ci
dacă este comunicată modificarea ce s-a petrecut în inima ta, sau în
hotărârea pe care ai luat-o. Întotdeauna îi respecţi cel mai bine pe
ceilalţi, spunându-le adevărul despre propria ta experienţă.
Trădarea apare din cauza reacţiei celorlalţi. Se creează frică, iar
aceasta nu este recunoscută şi nici comunicată. Comportamentul bazat pe
frică, ce apare ca rezultat, este un atac împotriva altora. Alternativa e
o comunicare cinstită. Când spui altuia „simt că mi-e frică şi nu sunt
sigur că-mi pot ţine promisiunea”, ai respectat atât pe cealaltă
persoană, cât şi pe tine însuţi. Dar dacă nu spui nimic şi te retragi
din cauza fricii, sau acţionezi într-un mod ostil, pur şi simplu
adânceşti frica pe care o trăieşti (şi pe care, probabil, o trăieşte şi
cealaltă persoană).
Problema implicării reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu
care se confruntă fiinţele umane. Frica de a fi controlat, abandonat şi
trădat se manifestă pretutindeni. Cei care pretind dragoste de la alţii
sau cedează în faţa acelor pretenţii sunt, în cele din urmă, abandonaţi
sau trădaţi. Acest lucru se întâmplă, deoarece ei se trădează pe ei
înşişi. A spune DA sau NU unei alte persoane, reprezintă o comunicare
clară. Dar a spune „nu”, atunci când vrei să spui da şi a spune „da”,
atunci când vrei să spui nu, creează condiţii pentru abuzuri.
A înţelege că ai spus „da” – şi a şti că acum nu te simţi în largul
tău în această privinţă – este primul pas înspre a te respecta pe tine
însuţi. A-i spune partenerului tău – este al doilea pas. În cele din
urmă, nimeni nu trebuie să ţină o altă persoană legată de o promisiune
pe care a facut-o în trecut şi în privinţa căreia nu se mai simte în
largul ei în prezent. Dacă nu poţi să dezlegi o altă persoană de trecut,
cum te poţi dezlega pe tine însuţi? Ceea ce contează nu este faptul că
sunteţi împreună sau despărţiţi, ci dacă faceţi acest lucru într-un mod
plin de corectitudine şi de respect mutual. Aceasta este cheia."
5 comentarii:
http://www.rtv.net/primul-oras-din-transilvania-descoperit-pe-santierul-autostrazii-sibiu-nadlac_41308.html
:)
Salut,
Inainte sa fim impreuna, suntem despartiti/ separati - in genere asa credem noi - "intr-un mod plin de corectitudine si respect mutual."
Atunci cand spunem DA pentru a fi impreuna, crezand ca am fost despartiti s-ar putea sa apara oarece probleme; atunci cand vrem sa continuam drumul impreuna stiind ca pana atunci am fost nedespartiti, cu siguranta suntem acasa deja si copiii sunt ingerasii care ne vestesc acest lucru; si in primul caz, tot copiii sunt primii care ne vestesc cat de departe suntem de casa......
Multumesc pentru link!
multumesc frumos si pentru aceasta sincronicitate. Numai bine, Daniel!
Cu drag!
Trimiteți un comentariu