joi, 15 ianuarie 2015

Ziua de naştere a lui EMINESCU. O întrebare perpetuă: Care este amestecul serviciilor SECRETE în eliminarea Poetului Naţional?

Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, făuritorul limbii literare române…Acesta este Mihai Eminescu poetul. Totodată unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale.
 
Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete.

Copilăria…

Mihai Eminescu, poetul naţional al României, s-a născut 15 ianuarie 1850 la Botoşani fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti. Eminescu şi-a petrecut copilăria la Botoşani şi la Ipoteşti. Între anii 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a, clasificat al cincilea din 82 de elevi după care face două clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii.
Problemă naţională

Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va avea până la sfârşitul vieţii. Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator.
În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România, prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali. Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal). Poetul nepereche devenise o problemă internaţională.

În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu, deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”. Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Grea epoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos, unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativă a discuţiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară.

O reţea

Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii. Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public. Pe Eminescu, Guvernul nu îl implică într-un proces public, deoarece ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.

Cum comenta presa

La comanda Imperiului Austro-Ungar vor fi inserate în cadrul grupului iscoade, iar Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: “S-a stabilit ca lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”.

La un an după rapoarte, Eminescu “înnebunea” brusc. Cum comenta presa vremii? “Dl. Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a înnebunit. Dl. Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar”. Lucrurile devin controversate: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat” numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii prezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod. Pe 6 iunie 1883, Eminescu citeşte poemul “Doina” la Junimea. Un poem care constituit condamnarea la nebunie şi la moarte a poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o Românie mare. 28 iunie 1883 este data la care Eminescu a fost internat prima oară.

Dar…Tot la această dată, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu România pentru 24 de ore, timp în care Germania trimitea scrisori de ameninţare României, prin intermediul cărora o soma să intre în alianţa militară. În acea zi trebuia să se semneze un tratat secret între Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o parte, şi România, de cealaltă parte. Tratatul stipula, printre altele, interzicerea oricăror proteste pentru eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii era ca activităţile în acest sens care aveau loc la Bucureşti să fie interzise.

Depistat şi ridicat

Pe acest fond s-a produs prima internare a lui Eminescu şi tot în acest context este răspândit zvonul nebuniei lui, a bolii venerice de care suferea. Prin urmare, jurnalistul politic Eminescu era anihilat. Regele Carol I semna liniştit în octombrie 1883, Tratatul secret cu Germania şi Austria. S-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea simptomelor, care păreau să indice altceva. Atât familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre starea de sănătate a poetului. I s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică, chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară şi din afară, care îi doreau răul. După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, sub protecţia anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat.

În cea din urmă mizerie

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “…Astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu, în institutul de alienaţi al d-rului Şuţu, de o embolie”.

Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele sale: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r.- Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea”. Tot doctoral Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”. Dar, ceea ce “fabricaseră” duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja, iar restul e istorie.

Un articol de Roxana Roseti

Sursa: http://www.evz.ro/eveniment-ziua-de-nastere-a-lui-eminescu-o-intrebare-perpetua-care-este-amestecul-serviciilor-secrete-in-eliminarea-poetului-national.html

VIDEO: ASASINAREA LUI EMINESCU

7 comentarii:

Nicolae Lalu spunea...

A fost eliminat de clica politica a acelor vremuri prin slugile lor.
Nu puteau lasa de capul lui un asemenea condei. Daca te uiti la scrierile lui jurnalistice, zici ca-s scrise ieri si despre cei de-acum, dovada clara ca aceleasi cozi de topor s-au perpetuat si inmultit de-a lungul timpului si ca naravurile ce pot distruge o tara sunt aceleasi ca cele de atunci.
Solutia: Sa se interzica prin lege reproducerea politicienilor si a guvernantilor, ba chiar si a functionarilor publici, sau sa fie castrati cand vor sa acceada catre asa ceva, Ha, Ha, Ha!!!!!!!!!!!!!!

Anonim spunea...

am urmarit astazi o emisiune cu Eugen Simion referitoare la Eminescusi o carte Maladiile lui Eminescu, cred ca era necesara marturia unor experti in medicina ,fie si postfactum,poetul a murit din cauza unui tratament gresit,cu mercur !diagnosticat eronat si trata aidoma .Nevolnica stiinta a sec.19 la ucis !

D. Pavel spunea...

"O întrebare perpetuă: Care este amestecul serviciilor SECRETE în eliminarea Poetului Naţional?"

Pentru cine mai crede in coincidente! Stiati ca "evreii" askenazi (khazari) ca si evreii adevarati sefarzi au un cul pentru NUMEROLOGIE? Daca NU, frunzariti va rog Talmudul lor! (e pe internet si in limba romana). Stati cu picioarele in apa rece sa nu vi se faca rau de la "lectura".

Cei mai ROMANI - idiologic vorbind - nationalisti si patrioti ai tuturor timpurilor au fost Mihai Eminescu (1850-1889) si Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938).
Amindoi au "murit" la 39 DE ANI!
3+9 = 12, exact numarul de triburi ale lui Israel! Asa isi pun pentru vesnicie pecetea acesti lumpeni planetari! Coincidenta? Eu unul NU cred! Amindoi au fost asasinati de aceiasi sionisti care - din nou - isi spun si "evrei" si "semiti"!

Aprops! Daca cindva, un lumpen planetar dintre acestia va vor acuza de anti-Semitism, va rog sa le cereti dovada ADN ca SUNT semiti! Se gaseste dovada pina si in saliva!
A fost un proces in USA in care un "semit" a cerut daune morale in valoare de 500.000 USD unui american pentru actiuni "anti-Semite". Avocatul piritului a cerut ca "semitul" sa aduca probe ca e semit! Ce s-a intimplat!
"Semitul" si-a retras plingerea platind cheltuielile de judecata! Asa sa faceti si voi; sa vedeti cum DISPAR ca magarul in ceata...

simona spunea...

Vesnic si de actualitate a fost un Om intre oameni .Cuvantul are mare putere in lumea asta doar ca noi am uitat ,cum uitam in fiecare zi ca pt tarisoara asta au platit cu viata atatia si atatia .Eminescu a trait inaintea vremurilor sale uitati-va la poezia "La steaua"
La steaua care a rasarit
E o cale atat de lunga
Ca mii de ani i-a trebuit
luminii ca s-o ajunga

Poate demult s-a stins in drum , In departari albastre
Dar raza ei abia acum
Lucii vederii noastre

Spunea astea in versuri cu mai bine de jumatate de veac inaintea lui Einstain marele fizician .Sau Luceafarul e minunat cum e descrisa calatoria lui pt a primi dezlegare de la parintele sau ,un adevarat SF pt vremurile sale care azi au fost dovedite de fizicieni in zilele noastre;
Porni luceafarul ,Cresteau
In cer a lui aripe
Si cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe.
Un cer de stele dedesut
Deasupra-i cer destele
Parea un fulger neintrerupt
Ratacitor prin ele .
Ne este descrisa o calatorie in spatiu cu o viteza imensa in care se vede doar urma pe care o lasa.Dupa cati ani de la moartea sa omenirea va afla despre Viteza luminii?"Vedea ca ziua cea dentai
Cum izvorau lumine
Pai marii invatati ai lumii noastre acum in secolul 21 au reusit sa trimita un foton la primordialul pe care Eminescuil descria acum o suta si ceva de ani .
Din sanul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare .
Dupa moartea unei stele se naste o stea pitica si toate astea Omul Eminescu le spunea intr-un timp in care nu avea omenirea sateliti si nu trimetea sonde spatiale in spatiu.Pai poate cand ai asemenea idei cu 100 de ani inaintea veacului tau s-ar putea sa te creada micimile nebun mai ales cand mai vrei si Dacia Mare .

Anonim spunea...

Rugaciune unui dac, de ce nu este citita ? oare ....este prea veche :))

doina grecu spunea...

Eminescu, fondator de limba si cultura. A pus literatura romana in context universal. Ziarist innascut ( precum si poet, filozof innascut), politician patriot( auzi colo!),....care
i-a fost sfirsitul acestui Roman? CEL MAI BINE SI MAI COMPLET aflati de la Dl. Profesor Constantin Barbu de la Universitatea din Craiova (cam 20 ore pe youtube). Acelasi profesor care pe banii si timpul dinsului a adus primele copii ale operelor lui Cantemir in tara.

Anonim spunea...

Clasicii literaturii române au avut un rol determinant în infăptuirea idealurilor naţionale, de la generaţia lui Vasile Alecsandri la cea a lui Octavian Goga. Să nu uităm ce rol au avut, dupa 1989, Grigore Vieru, Leonida Lari şi alţi poeţi basarabeni în trezirea constiintei nationale in Basarabia. Despre implozia extraordinara de patriotism declansata de Cenaclul Flacara, care a reunit sub bagheta lui Paunescu atatea valori, nici nu mai vorbesc.